Plangere contraventionala

Prin sentinta civila nr.2451/19 mai 2008 instanta a admis in parte cererea avand ca obiect "actiune in daune" privind pe reclamanta C.N. CFR CF S.A. B., cu sediul ales la R. CF Iasi, si pe paratul M. S., a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 635,10 lei cu titlu de debit principal si suma de 635,10 lei cu titlu de penalitati de intarziere si a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 104,95 lei cheltuieli de judecata.
La stabilirea solutiei instanta a retinut ca intre partile cauzei pendente s-a incheiat contractul nr. 6.3/1955/2004 in virtutea caruia reclamanta C.N. CFR CF S.A. B. prin Sucursala R. CF Iasi, in calitate de prestator, s-a obligat sa furnizeze apa potabila paratului - beneficiar M. S. pentru perioada 01.07.2004 - 30.06.2007.
In executarea obligatiilor contractuale asumate, reclamanta a prestat lunar respectivele utilitati catre locuinta paratului, emitandu-i acestuia facturi fiscale pentru plata contravalorii lor.
Astfel, pentru perioada de furnizare trimestrul I 2005 - trimestrul II 2007 reclamanta i-a emis facturile 162228/20.08.2005, 163635/24.11.2005, 1335621 / 08.05.2006, 4036076 / 34.08.2006, 4987166 / 06.11.2006, 4991019/20.02.2007, 4991884/19.04.2007 si 4993504/14.09.2007 in valoare totala de 635,10 lei.
Desi nu le-a refuzat la plata prin retransmiterea lor catre prestatoare in termen de 5 zile de la comunicare, conform clauzei contractuale (art. 3 pct. 6), totusi paratul nu le-a achitat nici la scadenta, nici ulterior.
Prin adresele 6.5/358/2007 si nr. 6.5/1439/2007, inaintate paratului cu confirmare de primire, a fost somat sa achite sus-mentionatul debit, insa acesta nu a dat curs solicitarii.
Or, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante si trebuie executate cu buna credinta, creditorul avand dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, in caz contrar avand dreptul de dezdaunare.
In consecinta, intrucat reclamanta si-a indeplinit intocmai obligatia, iar creanta corelativa rezulta din contractul incheiat si din facturile fiscale, nefiind contestata, in temeiul art. 969, art. 970, art. 1073, Cod civil, instanta a admis in parte cererea si a obligat paratul sa-i plateasca reclamantei suma de 635,10 lei despagubiri civile.
Capatul de cerere privind penalitatile de intarziere s-a apreciat ca este admisibil doar in parte.
Conform clauzei contractuale (art. 23), neplata la termen a pretului atrage plata de penalitati in procent de 0,25%/zi de intarziere calculate incepand cu a 11-a zi de la data predarii facturii.
Cu acest titlu paratul datoreaza pentru perioada cuprinsa intre termenul stabilit conventional si 29.02.2008 suma de 553,02 lei la care se adauga penalitatile curse in continuare, de la 01.03.2008 pana la data achitarii efective.
Intrucat, insumate, acestea depasesc debitul, ele au fost limitate la acesta, in lipsa unei clauze in contract care sa stipuleze contrariul (art. 4 al. 3 Legea 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale).
Impotriva sentintei mentionate mai sus, a formulat recurs reclamantul CN CFR CF SA B.-R.CF Iasi,
In motivarea recursului a aratat ca instanta de fond a obligat paratul M.S.la plata sumei de 635,10 lei, reprezentand utilitati restante si a plafonat penalitatile de intarziere la cuantumul debitului restant, respectiv 635 lei, invocand in cauza dispozitiile art.4, al.3 din Legea nr.469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale. Conform acestui articol, totalul penalitatilor de intarziere in decontare nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.
Or, in contractul nr.6.3/1955/2004 este prevazut in mod expres, la art.23 al.1 ca neplata la termen a pretului pentru prestatii atrage plata de penalitati in valoare de 0,25% pentru fiecare zi de intarziere, calculate la suma datorata pana la data platii efective.
In aceste conditii arata ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art.4, al.3 din Legea nr.469/2002 invocate de catre instanta de fond intrucat contractul incheiat intre parti si semnat fara obiectiuni contin clauza expresa referitoare la cuantumul penalitatilor si anume acestea sunt calculate pana la data platii efective.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat si nu a formulat intampinare.
Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentintei recurate si a probelor administrate in cauza, prin prisma dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul este nefondat.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale "totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare (_) nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul."
Textul de lege citat se interpreteaza in sensul ca partile trebuie sa prevada in cuprinsul contractului o clauza prin care sa convina ca totalul penalitatilor sa poata depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate. Faptul ca partile au prevazut in contract faptul ca neplata la termen a pretului utilitatilor furnizate de catre reclamanta atrage plata de penalitati in valoare de 0,25 % pentru fiecare zi de intarziere calculate la suma datorata pana la data platii efective nu reprezinta o clauza expresa derogatorie de la regula stabilita de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002.
In considerarea celor aratate, tribunalul, in temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.