INDEMNIZATIE DE DISPOZITIV
Asupra recursului de fata:
Constata ca prin sentinta a civila nr. 1242/2010 a Tribunalului Brasov, a fost admisa exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratului Consiliul Local Alba Iulia , invocata de catre instanta , din oficiu .
A fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primarului Municipiului Alba Iulia , invocata de catre instanta , din oficiu .
A fost respinsa actiunea formulata de catre reclamantul Sindicatul Liber "Solidaritatea" al salariatilor - personal contractual din Primaria Municipiului Alba Iulia si din Serviciisle Publice aflate in subordinea Consilului Local Alba Iulia , in numele membrilor sai de sindicat, in contradictoriu cu Municipiul Alba Iulia Brasov , ca neintemeiata.
A fost respinsa actiunea formulata in contradictoriu cu paratul Consiliul Local Alba Iulia, ca fiind indreptata impotriva unei persoana lipsite de capacitate de folosinta.
A fost respinsa actiunea formulata in contradictoriu cu paratul primarul municipiului Alba Iulia, ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Obiectul actiunii il constituie obligarea paratilor Consiliul Local Alba Iulia si Primarul Municipiului Alba Iulia la alocarea si plata drepturilor reprezentand indemnizatie de dispozitiv incepand cu data incadrarii in munca a fiecarui membru de sindicat.
Conform prevederilor art.21 al.1 din Legea 215/2001 privind administratia publica locala, unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare.
De asemenea, art.23 si art.77 din acelasi act normativ, stabilesc ca autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune, orase si municipii sunt consiliile locale, comunale, orasenesti si municipale, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive.
Primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei, orasului sau municipiului, care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale.
In cauza, reclamantii au chemat in judecata in calitate de parata Consiliul Local Alba Iulia.
Fata de dispozitiile legale anterior enuntate, instanta a retinut ca personalitate juridica, si deci capacitate procesuala de folosinta , conditie necesara pentru a dobandi calitate de parte in proces, o au doar unitatile administrative -teritoriale, in speta Muncipiul Alba Iulia, nu si autoritatile deliberative, respectiv executive ale acestora. In consecinta, chiar daca in privinta raportului de drept dedus judecatii, Consilul Local are un rol executiv, capacitate procesuala si deci calitatea de parte intr-un proces in fata instantei o poate dobandi doar unitatea administrativ-teritoriala.
Retinand considerentele expuse, in temeiul textelor mentionate, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta pentru parata Consilul Local Alba Iulia, si a respins pretentiile formulate in contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.
In privinta exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a paratului Primarul Muncipiului Alba Iulia , instanta a retinut ca , in speta reclamantii sunt angajatii Primariei Alba Iulia, astfel cum rezulta din tabelul depus la dosar- filele 37-44.( dos nr.549/107/2008).
Prin urmare, raporturile de munca exista intre reclamanti si institutia primariei , primarul semnand actele de angajare in calitate de reprezentant legal al institutiei angajatoare si nu in nume propriu.
Chemarea in judecata a primarului in nume propriu nu se justifica, fata de cele mai sus aratate, singura institutie care are atat calitate procesuala cat si capacitate de folosinta este unitatea administrativ teritoriala, respectiv Municipiul Alba Iulia, prin primar.
Fata de aceste considerente, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primarul Muncipiului Alba Iulia, si va respinge pretentiile formulate impotriva acestuia ca fiind formulate impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Sub aspectul solutionarii celor 2 exceptii , instanta nu a avut in vedere practica judiciara invocata in cauza de catre reclamant, acesta neavand caracter obligatoriu.
Referitor la pretentiile formulate in contradictoriu cu parata Muncipiul Alba Iulia, instanta a retinut urmatoarele:
Membrii de sindicat in numele carora s-a promovat actiunea au calitatea de personal contractual in cadrul Primariei alba Iulia.
Indemnizatia de dispozitiv este reglementata de Legea nr. 138/1999, care prevede la art. 1 ca acest act normativ se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administratiei si Internelor s-a prevazut ca indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil care isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice, iar la pct. 3.1.1 se prevede ca, prin personal civil, in intelesul acestui ordin, se intelege functionarii publici si personalul contractual din M.A.I.
In consecinta, ordinul se refera numai la structurile fostului Minister al Internelor, ori personalul contractual din cadrul primariilor si serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se incadreaza in prevederile legale mentionate, intrucat administratia publica locala nu este subordonata Ministerului de Interne (actualmente Ministerul Internelor si Reformei Administrative).
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 18 alin. 1 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, posturile Ministerului Internelor si Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister al Administratiei si Internelor, precum si din cele ale Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale si ale Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice.
Pe de alta parte, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2005 republicata, administratia publica locala are la baza principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii, iar in contextul dispozitiilor legale citate mai sus este evident ca organele administratiei publice locale nu se subordoneaza M.I.R.A.
Astfel fiind, rezulta ca personalul contractual din Primariei Alba Iulia nu se incadreaza in categoria personalului civil din M.I.R.A., categoriile respective fiind expres si limitativ determinate de actul normativ care reglementeaza organizarea si functionarea acestui minister.
A acorda acestora drepturile salariale solicitate ar echivala cu o interpretare extensiva a legii, prin aplicarea acesteia la categorii de persoane la care actul normativ invocat ca temei al actiunii nu se refera.
Nu poate fi considerata discriminatorie situatia reclamantilor in raport cu personalul MIRA , deoarece nu sunt indeplinite conditiile expuse in art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 137/ 2000 pentru ca o fapta sa fie considerata "discriminatorie".
Pentru a fi in prezenta acestei forme de discriminare directa trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
-sa existe un tratament diferentiat,manifestat prin :orice deosebire,excludere,restrictie sau preferinta;
-sa existe un criteriu de discriminare,fie cele enumerate expres de textul de lege susmentionat,fie orice alt criteriu;
-tratamentul diferentiat sa aiba ca scop sau efect restrangerea,inlaturarea recunoasterii,folosintei sau exercitarii,in conditii de egalitate,a unui drept recunoscut de lege;
-existenta unor persoane sau situatii aflate in pozitii comparabile(art.1 alin.3 din OG nr.137/2000);
-tratamentul diferentiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim,iar metodele de atingere a aceslui scop sunt adecvate si necesare.
De asemenea,potrivit art.2 alin.3 din OG nr.137/2000," Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare."
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentii reclamanti, criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs sentinta este criticata pentru modul cum au fost solutionate cele doua exceptii, aceasta solutie fiind fundamentata pe aspecte straine de natura pricinii, intrucat partile intimate, potrivit dispozitiilor art. 282 din codul muncii, au calitate procesuala pasiva, avand in vedere raportul angajator - salariat.
Se mai arata ca in contractul individual de munca, la pozitia angajator este trecut Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, si prin urmare in calitate de angajator, poate sta in judecata in prezenta cauza.
In ceea ce priveste calitatea procesual pasiva a unitatii administrativ teritoriala Municipiul Alba Iulia, aceasta este justificata de dispozitiile art. 21 din legea 215/2001, potrivit cu care calitate procesuala a unitatilor teritoriale in litigiile in care acestea sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice in conditiile legii.
Legat de acest aspect, in recurs se arata ca in sensul respingerii celor doua exceptii, s-a pronuntat cu puterea de lucru judecat, Curtea de Apel, in cauza ce formeaza obiectul dosarului civil. Nr. 8347/62/2009.
In ceea ce priveste fondul cauzei sentinta este criticata pentru faptul ca instanta, nu a avut in vedere, faptul ca sunt incidente in cauza dispozitiile pct. 9.2 din Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor r. 496/28.07.2003, potrivit cu care indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice, inclusiv personalului contractual.
In ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei de dispozitiv, acesta este de 25 % din salariul de baza, potrivit dispozitiilor art. 13 din Legea 138/1999.
Admiterea aceste actiuni ar fi de natura sa inlature orice forma de discriminare asa cum este reglementata de dispozitiile OUG 137/2000, intre personalul contractual si functionarii publici. Se asigura astfel si egalitatea de tratament economic, salarial a personalului din cadrul aceleiasi autoritati, sporul fiind intemeiat pe prevederile Ordinului MAI 469/2003, care se aplica si in cazul autoritatii publice locale.
Se mai arata de catre recurenti faptul ca practica instantelor de judecata din tara a fost in sensul admiterii unor astfel de actiuni, invocandu-se astfel decizii pronuntate de Curtea de Apel Targu Mures, Tribunalul Timis, Curtea de Apel Timisoara, Tribunalul Dolj, si Curtea de Apel Craiova.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca recursul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
In mod corect prima instanta a aratat ca, in cauza nu au calitate procesual pasiva consiliul local Alba Iulia si nici Primarul Municipiului Alba Iulia. S-a mai aratat ca, in speta, Consiliul local este o unitate deliberativa, prin care se realizeaza autonomia locala in municipiu, potrivit dispozitiilor art. 23 si 77 din Legea 215/2001 si in consecinta nu are capacitatea de a sta in judecata in litigiile de munca, care vizeaza raporturi juridice de munca.
In ceea ce priveste Primarul, asa cum a retinut instanta de fond, potrivit legislatiei in vigoare, face parte din structura operativa si functionala, cu activitate permanenta, din cadrul Primariei, si prin urmare, nu poate sta in judecata in raportul de munca incheiat intre reclamanti si unitatea administrativ teritoriala.
Faptul ca o parte din reclamati se afla in subordinea administrativa a serviciilor publice ale consiliului local iar cealalta parte isi desfasoara activitatea in aparatul de specialitate al primarului, nu inseamna ca acestia au si calitatea de angajatori.
Nu poate fi primita, nici critica din recurs, potrivit cu care, instantele din Brasov, au solutionat cu putere de lucru judecat, problema calitatii procesual pasive a celor doi intimati, intrucat practica judiciara nu constituie izvor de drept in sistemul nostru judiciar.
Prin urmare criticile din recurs relative la modul de solutionare al exceptiilor lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local si Primarului Municipiului Alba Iulia, sunt nefondate si in consecinta vor fi respinse.
In ceea ce priveste fondul cauzei, nici aceste critici nu sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:.
Pretentiile solicitate prin actiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii. Acest text de lege prevede ca "indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza se acorda cadrelor militare in activitate, militarilor angajati pe baza de contract si salariatilor civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat ca "indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce isi desfasoara activitatea in domeniul administratiei publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se intelege functionarii publici si personalul contractual din Ministerul Administratiei si Internelor. Prin urmare, in mod evident ordinele se refera numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primariilor si din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se incadreaza in textul legal invocat si nu pot beneficia de indemnizatia de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca administratia publica din unitatile administrativ teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice iar autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale ca autoritati deliberative si primarii ca autoritati executive (prevederi cuprinse in Legea 215/2001 privind administratia publica locala art.1, art.2, art.21).
Aceasta inseamna ca administratia publica locala nu este subordonata Ministerului de Interne iar dispozitiile legale aratate mai sus nu se aplica angajatilor acestor institutii.
Nu poate fi considerata discriminatorie situatia reclamantilor in raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiaza de indemnizatia de dispozitiv in baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt indeplinite conditiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o fapta sa fie considerata "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozitiile art.2 alin.1 si respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementeaza conditiile de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca.
Prin aceasta directiva se stabileste un cadru general de combatere a discriminarii in ceea ce priveste incadrare in munca si ocuparea fortei de munca, in vederea punerii in aplicare, in statele membre a principiului egalitatii de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale in conditii de incadrare si de munca egale.
Insa, in speta nu este indeplinita conditia "munca egala" deoarece, reclamantii in cauza au atributii distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat si beneficiaza de indemnizatia de dispozitiv.
In sensul celor mai sus mentionate s-a statuat si prin decizia nr. 37/2009 pronuntata de ICCJ intr-un recurs in interesul legii, aratand ca indemnizatia de dispozitiv prevazuta de dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999, asa cum a fost completata si modificata, se acorda urmatoarelor categorii de personal:
-personalului civil al serviciilor comunitare de evidenta a persoanelor care sunt organizate si functioneaza in subordinea consiliilor locale, in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 24 1 alin 2 din OG 84/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea 372/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca este incadrat la MAI fost MIRF si este detasat la aceste servicii comunitare, pastrandu-si toate drepturile anterior dobandite;
-personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple si al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor organizate in cadrul prefecturilor judetene si al Prefecturii Municipiului Bucuresti in temeiul dispozitiilor cu caracter special ale art. 151 si 152 din OG 83/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea 362/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in considerarea faptului ca isi pastreaza toate drepturile dobandite anterior transferului din structura Ministerului Administratiei si Internelor la aceste servicii comunitare.
Verificand inscrisurile depuse la dosarul nr. 549/107/2008, filele 17-24 , se poate constata ca nici unul dintre reclamanti nu se incadreaza in categoriile enumerate mai sus si prin urmare nu pot beneficia de sumele de bani solicitate.
Fata de aceste considerente instanta apreciaza ca recursul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins si sentinta primei instante va fi mentinuta ca legala si temeinica.
(Decizia civila nr. 1024 M 01.10.2010)