16. Recurs. Cazuri in care se poate face recurs.
Prin sentinta penala nr. 1641/30 iunie 2006 Judecatoria Brasov a dispus condamnarea inculpatei M.R. la 9 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,8/l alcool pur in sange, prev. de art. 79 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit.a si art. 76 lit.d Cod penal.
Pedeapsa a fost suspendata conditionat pe durata termenului de incercare de 2 ani si 9 luni.
In fapt s-a retinut ca in data de 3 iulie 2005, dupa ce a consumat bauturi alcoolice, inculpata a plecat de la domiciliul sau din localitatea G spre Brasov pentru a-l lua pe sotul sau de la locul de munca.
Pe o strada din Brasov inculpata a provocat un accident de circulatie in care au fost implicate mai multe masini, fara ca vreuna din persoanele implicate sa fi suferit vatamari care sa atraga raspunderea penala a acesteia.
Inculpata a fost transportata la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Brasov unde i-au fost recoltate probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinele de analiza toxicologica alcoolemie nr. 1754 si nr. 1755/4 iulie 2005 intocmit de Serviciul judetean medico legal Ploiesti rezulta ca inculpata a avut, la data si ora recoltarii probelor biologice, o concentratie de alcool in sange de 1,25 gr%o, respectiv 1,15 gr%o.
Din expertiza medico legala care a avut ca obiect recalcularea retroactiva a alcoolemiei a rezultat ca aceasta ar fi putut avea teoretic, la orele 22,00, o alcoolemie de 1,45 gr %o.
Impotriva hotararii a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov si inculpata.
Prin decizia penala nr. 477/23 octombrie 2006 Tribunalul Brasov a admis apelul parchetului si a desfiintat sentinta sub aspectul individualizarii judiciare a pedepsei.
A inlaturat circumstantele atenuante si a majorat pedeapsa la 1 an inchisoare, cu consecinta majorarii termenului de incercare la 3 ani.
S-a respins apelul formulat de inculpata ca nefondat.
Impotriva hotararii a declarat recurs inculpata care a solicitat achitarea sa intrucat fapta nu exista si daca ar exista nu poate fi retinuta in sarcina ei intrucat proba biologica recoltata nu este proba recoltata de la ea.
Examinand hotararea atacata, probele administrate in cauza, motivele de recurs invocate, se constata urmatoarele:
In cuprinsul art. 385/9 Cod procedura penala sunt indicate cazurile in care se poate face recurs. Vazand motivele de recurs expuse in fapt de catre inculpata in cererea sa, se constata ca acestea s-ar putea examina in conditiile prevazute de art. 385/9 pct. 18 Cod procedura penala, care se refera la cazul cand s-a comis o grava eroare de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de condamnare.
Aceasta grava eroare de fapt, invocata de recurenta, nu este sustinuta de probele administrate si de aprecierile facute de instantele de fond asupra starii de fapt, in urma coroborarii acestor probe.
Apararea inculpatei a fost formulata astfel pe parcursul procesului penal, cunoscuta de instante, analizata si inlaturata in mod temeinic dupa coroborarea tuturor probelor administrate.
Ca urmare, solicitarea acesteia de a fi achitata intrucat fapta nu exista sau exista dubii asupra savarsirii ei de catre inculpata, se dovedeste a fi nefondata si urmeaza a fi respinsa.
Recursul se dovedeste a fi nefondat urmand a se aplica dispozitiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala.
Decizia penala nr. 64/R din 26 ianuarie 2007