Contestatie impotriva unei decizii de restituire in baza Legii nr. 10/2001. Posibilitatea instantei de judecata de a dispune direct prin hotarare restituirea in natura a imobilului.
Prin sentinta civila nr. 52/S/2006 a Tribunalului Brasov a fost admisa in parte contestatia formulata de contestatoarele M.A. si H.E. impotriva deciziei nr.427/2005 emisa de SC RIAL SRL, care a fost obligat sa emita o noua decizie in conditiile Legii 10/2001, constatandu-se nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat in Brasov, inscris in CF nr.23959 Brasov sub nr.top 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 si 2190/1/1/1/1/1/3/2.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca imobilul in litigiu a apartinut primei contestatoare si antecesorului celei de-a doua si a trecut in proprietatea statului roman in baza Decretului 223/1974 cu plata unei despagubiri in suma de 9.446 lei. Contestatoarele au notificat intimata SC R SRL care, prin decizia nr.427/2005, a respins cererea de restituire in natura.
Cercetand valabilitatea titlului statului din perspectiva dispozitiilor art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 prima instanta a retinut ca Decretul 223/1974 contravenea Constitutiei din 1965, prevederilor art.480 si 481 Cod civil, neconstituind titlu valabil. Fata de acest petit s-a considerat ca Municipiul Brasov prin primar a fost chemat corect in judecata intrucat imobilul in litigiu se afla pe raza acestei unitati administrativ teritoriale.
Instanta de fond, tinand cont de principiul ierarhiei actelor normative, a apreciat ca in mod gresit s-a statuat, prin decizia contestata ca reclamantele nu pot beneficia de prevederile Legii 10/2001, ignorandu-se astfel forta juridica superioara a acestei legi (art.1 si art.2) fata de HGR nr.498/2003.
Referitor la capatul de cerere prin care se solicita stabilirea de catre instanta a masurilor reparatorii de care pot beneficia contestatoarele, prima instanta a retinut ca in cazul unei contestatii ca cea de fata instantele nu pot decat sa analizeze legalitatea deciziei atacate, neputand dispune asupra unor aspecte ce nu au format obiect de analiza in cadrul procedurii prealabile.
In ceea ce priveste obligarea intimatei la plata de daune cominatorii s-a retinut ca pentru aplicarea unei asemenea pedepse civile trebuie sa se constate atitudinea abuziva a debitorului obligatiei in refuzul de a proceda la executarea acesteia.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel contestatoarele si intimatele:
Prin motivele de apel formulate de contestatoare este criticata hotararea atacata pentru ca instanta de fond nu a dispus asupra restituirii in natura a imobilului in litigiu ceea ce poate sa duca la un sir interminabil de procese.
Prin motivele de apel invocate de SC R SRL se arata ca imobilul in litigiu a fost preluat cu titlu valabil deoarece decizia de preluare a fost emisa cu respectarea prevederilor Decretului nr.223/1974 iar nerespectarea CEDO nu poate fi invocata intrucat a fost notificata abia in anul 1994. Referitor la inlaturarea de catre instanta de fond a dispozitiilor HG nr.498/2003 cap.II art.1, 1.4 lit. b) aceasta apelanta a apreciat ca solutia este nelegala intrucat normele metodologice au scopul de a explica o lege, iar aceste explicatii sunt obligatorii pentru subiectii de drept.
De asemenea, se arata ca suma de 9.446 lei primita de proprietari la data preluarii imobilului de catre stat nu constituie o despagubire in sensul art.12 din Legea nr.10/2001 ci reprezinta pretul achitat de Statul Roman pentru imobilul in litigiu.
Prin motivele de apel formulate de intimatul Municipiul Brasov prin primar se aduc, in esenta, aceleasi critici ca cele invocate de SC R SRL Brasov.
Analizand cele trei apeluri curtea retine ca apelul contestatoarelor este intemeiat in timp ce apelurile intimatelor sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Instanta de judecata poate sa dispuna in mod direct restituirea in natura a imobilului atunci cand se constata nelegalitate si netemeinicia dispozitiei sau a deciziei atacate. Cata vreme procedura administrativa obligatoriu s-a finalizat iar instanta a fost investita si are puterea de a verifica legalitatea masurilor dispuse de institutia abilitata cu solutionarea notificarii, ea poate sa dispuna in mod direct restituirea in natura a imobilului, fara a mai fi necesara reluarea intregului ciclu prin emiterea unei noi dispozitii sau decizii.
In favoarea acestei solutii, pe langa argumentele de logica si de eficienta a actului juridic, exista si argumente legale. Astfel prin art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 se prevede ca "persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil, isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi".
Aceeasi notiune de "hotarare judecatoreasca de restituire" apare si in art.14 din Legea 10/2001 care foloseste atat notiunea de "imobil restituit prin procedurile administrative", cat si pe aceea de "imobil restituit prin hotarare judecatoreasca".
Prin urmare, insasi legea speciala a avut in vedere posibilitatea instantei de judecata de a solutiona pe fond cererea persoanei indreptatite la restituirea in natura a imobilului atunci cand constata nelegalitatea dispozitiei emisa de institutia notificata.
In plus, reluarea intregului ciclu procesual, inclusiv al procedurii administrative ar prejudicia persoana indreptatita in conditiile Legii 10/2001.
Pe cale de consecinta, apelul contestatoarelor va fi admis iar solutia primei instante va fi schimbata in parte in sensul ca intimata SC R SRL Brasov va fi obligata sa emita decizie de restituire in natura a imobilului constructie si de dare in folosinta a terenului de 3096 mp, tinand cont de cetatenia contestatoarelor. In ceea ce priveste petitul privind plata daunelor cominatorii curtea va pastra solutia de respingere a acestuia intrucat aceasta solutie nu a facut obiectul criticilor prin motivele de apel.
Referitor la apelurile intimatelor curtea a retinut ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca titlul statului de preluare a imobilului in litigiu este nevalabil. Intr-adevar, categoria imobilelor preluate de Statul Roman in perioada comunista in baza Decretului 223/1974 a generat unele controverse in literatura juridica si practica judiciara iar, in final, prin cap.2 pct.1.4 lit. B din HG nr.498/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 s-a facut distinctie intre cazul preluarii imobilului fara plata in proprietatea statului ca sanctiune pentru cei care au plecat fraudulos din tara si cazul in care persoana a facut cerere de plecare definitiva din tara si a instrainat locuinta catre stat. In cel de-al doilea caz s-a considerat ca "stabilirea conduitei persoanei, era atributul exclusiv al acesteia urmand a se considera ca preluarea nu a fost abuziva, persoana fiind indestulata rezonabil prin pretul primit".
Aceste prevederi din normele metodologice intra insa in contradictie cu dispozitiile art.1 alin.1. art.7 alin.1 si cele ale art.12 alin.1 din Legea 10/2001 astfel cum legal a stabilit instanta de fond.
Contradictia este neechivoca deoarece normele propun - pentru cazul dat - respingerea cererii de restituire iar dispozitiile legii vizeaza cu prioritate, restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv de catre stat, adica admiterea cererii de restituire.
Or, potrivit art.74 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, ordinele, instructiunile si altele asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe caza si in exercitarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora.
Cum normele metodologice invocate de intimate contin - pentru ipoteza incidenta in cauza - o solutie ce contravine legii, urmeaza ca aceste norme nu pot fi avute in vedere de catre cel care interpreteaza legea in cadrul procedurii de verificare a respectarii ei de catre partile din proces.
Nici criticile intimatelor care vizeaza natura juridica a actului de trecere in proprietatea statului a imobilului nu pot fi avute in vedere deoarece decizia de preluare nu constituie un contract de vanzare-cumparare, ci este un act administrativ emis de un subiect calificat supraordonat in scopul executarii, in concret a legii. Apoi, suma de 9.446 lei achitata de stat pentru imobil nu reprezinta pretul acestuia ci o despagubire stabilita potrivit unor norme speciale si care prevedeau o plafonare a cuantumului.
Asadar, lipsind egalitatea partilor in acest raport juridic, lipsind negocierea pretului si chiar un pret care sa reprezinte valoarea de circulatie reala a imobilului, actul examinat nu intruneste trasaturile unui contract civil de vanzare-cumparare, ci este, asa cum s-a aratat, un act administrativ.
Fata de aceste considerente, curtea a retinut ca preluarea imobilului in litigiu a fost realizata fara titlu valabil astfel cum a stabilit si instanta de fond si intrucat acest imobil nu a fost vandut catre chiriasi si nici nu exista alte impedimente legale se impune restituirea in natura catre adevaratii proprietari astfel incat, in baza art. 296 Cod procedura civila.
(Decizia civila nr. 186/R din 26 septembrie 2006 - C.S.)