Schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie in infractiunea de furt calificat in cea de lovire si alte violente
Prin sentinta penala nr.63/10.11.2005, pronuntata de Tribunalul Covasna in dosar penal nr. 553/2005, s-a dispus, in baza art.211 alin. 2 lit. b si c Cod penal, condamnarea inculpatului T.G., la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut faptul ca in seara zilei de 9 octombrie 2004, inculpatul T.G. s-a deplasat la discoteca organizata in satul Bacel, pentru a se distra. Aici se afla si partea vatamata P. A., in mana careia inculpatul a vazut un telefon mobil marca Nokia, pe care l-a si cerut si dupa ce l-a studiat, l-a restituit partii vatamate.
Inculpatul, care luase hotararea de a o deposeda pe partea vatamata de telefonul mobil, a pandit-o pe aceasta si in jurul orelor 3,00 noaptea, cand partea vatamata se indreptase spre casa impreuna cu martorul S. L., ambii din Chichis, in apropierea unui lan de porumb, le-a iesit in cale si a aplicat o lovitura cu pumnul in ceafa partii vatamate, care a cazut la pamant, aici inculpatul i-a mai aplicat o lovitura cu piciorul, in urma careia a lesinat, iar martorul S. L., fiind amenintat de inculpat, a luat-o la fuga.
Dupa plecarea martorului, inculpatul s-a aplicat asupra partii vatamate si i-a luat telefonul mobil, aflat intr-un suport de telefon prins de cureaua pantalonilor, dupa care a plecat spre casa, insa pe drum a aruncat cartela telefonica si dupa ce a ajuns acasa, a desfacut carcasa telefonului, pe care, de asemenea, a aruncat-o, aplicandu-i o alta carcasa.
Cand partea vatamata si-a revenit, langa ea se afla martorul S.L., care intre timp revenise la fata locului si sesizand disparitia telefonului mobil, cei doi l-au cautat, dar nu l-au gasit.
Prima instanta a aratat ca inculpatul a revenit asupra declaratiei din faza de urmarire penala in care a recunoscut comiterea talhariei, sustinand ca nu a urmarit partea vatamata cu scopul de a sustrage telefonul mobil, ci pentru a discuta cu aceasta intrucat ii jignise sora. Apararea inculpatului a fost inlaturata de instanta, care a constatat ca este combatuta prin probele administrate in cauza.
Astfel, a constatat ca inculpatul a fost interesat de telefonul partii vatamate inca in discoteca din satul Bacel, cand l-a cerut si l-a studiat, iar dupa ce l-a restituit a hotarat sa-l sustraga, motiv pentru care, dupa cum inculpatul a recunoscut in faza de urmarire penala, a urmarit-o pe partea vatamata, pe un traseu ocolit ca sa-i iasa in cale, a intalnit-o langa un lan de porumb, a lovit-o, amenintandu-l pe martorul S. L., care de frica s-a retras, apoi de la partea vatamata, cazuta la pamant in urma loviturii aplicate a sustras telefonul, abandonand-o la locul faptei. Din telefonul sustras a aruncat cartela si i-a schimbat carcasa pentru ca nu dorea sa-l inapoieze.
De asemenea, in considerentele sentintei se arata ca nici sustinerea inculpatului in sensul ca a urmarit-o pe partea vatamata pentru a sta de vorba pentru ca ar fi jignit-o pe sora sa, martora T.M., nu este reala, fiind infirmata atat prin declaratiile partii vatamate P. A., cat si prin cele ale martorului S. L. si ale martorei T. M., care a aratat ca nu a avut nici o problema cu partea vatamata.
Desi in instanta martora T. M. a revenit asupra declaratiei sale, fiind ruda apropiata cu inculpatul, instanta a apreciat aceasta din urma pozitie ca fiind subiectiva, in sensul se a-i usura situatia inculpatului, inlaturand-o.
Pentru aceste motive, a conchis prima instanta ca nu se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei din talharie in lovire prev. si ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal si nici din furt calificat in cea prev. de art. 216 Cod penal.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul T. G., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand schimbarea incadrarii juridice a faptei din talharie in lovire prev. si ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal si furt calificat.
Examinand sentinta apelata in raport de toate actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, Curtea constata ca apelul este fondat in ceea ce priveste incadrarea juridica data faptei comisa de inculpat in data de 09/10.10.2004 pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul Covasna a retinut vinovatia inculpatului T. G. sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie pornind de la declaratia de recunoastere a faptei data de acesta in faza de urmarire penala (fila 26), precum si de la infirmarea motivului invocat de inculpat pentru urmarirea partii vatamate prin declaratiile lui P. A. si prin cele ale martorilor S. L. si T. M.
Realizarea continutului constitutiv al infractiunii de talharie presupune savarsirea de catre inculpat atat a actiunii principale de furt, cat si a celei adiacente, de exercitare a violentelor, fiind necesar ca aceasta din urma sa reprezinte mijlocul de comitere a furtului.
Probele administrate in cauza supusa judecatii in apel demonstreaza fara nici un dubiu faptul ca inculpatul a exercitat violente impotriva partii vatamate, precum si faptul ca acesta, in timpul altercatiei, a luat din posesia acesteia telefonul mobil cu scopul insusirii pe nedrept.
Ceea ce nu a rezultat insa cu certitudine in speta este faptul ca scopul pentru care inculpatul a lovit partea vatamata a fost acela al sustragerii telefonului.
Astfel, se constata ca prin reclamatia adresata organelor competente la data de 11.10.2004, partea vatamata P. A. a reclamat faptul ca inculpatul T. G. i-a sustras telefonul mobil, iar in cuprinsul primei declaratii data in data de 10.11.2004 in fata organelor de cercetare penala a aratat ca, indreptandu-se spre casa impreuna cu martorul S. L., i-a iesit in cale inculpatul, in stare avansata de ebrietate, care a inceput "sa-i ceara socoteala" pentru ca se legase de o verisoara de-a lui, dandu-i o palma peste cap, astfel incat a cazut, inculpatul s-a aruncat peste el si s-au "tavalit" impreuna pe jos, dupa care inculpatul a plecat; cand si-a revenit, a constatat ca nu mai are telefonul mobil, pe care ulterior l-a identificat asupra inculpatului (fila 14 dosar de urmarire penala); aceasta pozitie a fost mentinuta de partea vatamata si cu ocazia audierii sale de prima instanta.
Acelasi motiv pentru care au fost exercitate violentele a fost invederat si de martorul S. L., atat in datele de 11.10.2004 (fila 18 dosar de urmarire penala) si 22.02.2005 (fila 19 dosar de urmarire penala), cat si ulterior, in fata instantei de judecata.
Se constata asadar ca atat partea vatamata, cat si martorul S. L. au confirmat sustinerea inculpatului, conform careia scopul agresiunii a fost pretinsa atitudine a partii vatamate fata de ruda inculpatului, verisoara sau sora sa. Chiar daca declaratiile date de martora T. M. pot fi apreciate ca fiind date cu scopul de a-l favoriza pe inculpat, prezenta acesteia in discoteca este confirmata de partea vatamata, iar martorul S. L. are cunostinta despre o discutie anterioara intre cei doi.
Imprejurarea ca, in timpul in care s-au aflat impreuna la discoteca, inculpatul a solicitat partii vatamate telefonul pentru a-l studia, afirmand ca si sora sa are unul la fel, naste cel mult o prezumtie de interes relativ la acel bun si nicidecum nu contureaza rezolutia acestuia de a-l sustrage prin violenta.
In privinta declaratiilor date de inculpat se constata ca in mod singular, doar in data de 22.02.2005, acesta a declarat organelor de cercetare penala ca dupa ce a restituit telefonul partii vatamate, a luat hotararea sa-l sustraga. Prin toate celelalte depozitii, anterioare (din 11.11.2004, fila 23 dosar de urmarire penala) si ulterioare (cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, dar si in fata instantei de judecata), inculpatul a recunoscut ca a sustras telefonul partii vatamate pe care l-a remarcat in timpul incaierarii cu acesta determinata de motivul anterior prezentat.
La valorificarea declaratiei inculpatului ca mijloc de proba in procesul penal, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 69 Cod procedura penala, astfel incat se constata ca in cauza depozitia din data de 22.02.2005 nu poate servi la aflarea adevarului intrucat nu se coroboreaza cu celelalte probe.
Cum in speta nu rezulta decat cel mult un dubiu in sensul exercitarii violentelor pentru sustragerea telefonului, iar orice dubiu trebuie sa profite inculpatului, care beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, urmeaza ca, in baza art.334 Cod procedura penala, dupa ce in prealabil vor fi descontopite toate pedepsele rezultante obtinute in urma operatiunilor de contopire de instanta de fond, sa fie schimbata incadrarea juridica data faptei din data de 09/10.10.2004 din infractiunea de talharie prev. si ped. de art. 211 alin. 2 lit. b, c Cod penal in infractiunile de lovire sau alte violente prev. si ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal si furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal.
Se impune a fi precizat si faptul ca la incadrarea juridica a faptei de furt calificat va fi retinuta doar agravanta de la lit. g a art. 209 Cod penal, nu si aceea de la lit. e avand in vedere locul comiterii furtului, care nu indeplineste nici una din cerintele prev. de art. 152 Cod penal pentru a fi considerat "public". Din declaratiile date de partea vatamata si martorul S. L. rezulta ca s-au deplasat spre casa (satul Chichis) dinspre discoteca din satul Bacel pe o scurtatura, peste camp, inspre puntea de peste Raul Negru, pe langa un lan de porumb, mergand pe o poteca. Cum insa o poteca peste campul dintre doua sate nu este un loc care prin natura sau destinatia lui sa fie totdeauna accesibil publicului, iar de fata nu au mai fost si alte persoane, furtul nu a fost comis in public. (Decizia penala nr. 127/Ap din 26 aprilie 2006)