1. Ordonanta presedintiala. Examinarea exclusiv a conditiei urgentei. Aprecierea facuta de judecatorul fondului in legatura cu cerintele vremelniciei si a neprejudecarii fondului, care rezulta implicit din lege. Neexaminarea acestor cerinte raportat la specificul cauzei. Consecinte. 2. Lipsa din dispozitiv a mentiunii cu privire la momentul pana la care opereaza suspendarea vremelnica a executarii hotararii A.G.E.A. Consecinte.
(Decizia comerciala nr.399/27.03.2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala)
Prin cererea inregistrata la numarul 1970/3/2008 din 18 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, reclamantele SC Z.M. SRL si SC D.M.G. SRL, ambele cu sediul in Bucuresti au chemat-o in judecata pe parata SC H. 2000 SA, cu sediul in Bucuresti si au solicitat ca instanta, pe cale de ordonanta presedintiala, sa suspende executarea hotararii A.G.E.A. a SC H. 2000 SA din 12 iunie 2007 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii in anulare ce formeaza obiectul dosarului nr.24519/3/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala si executarea hotararii A.G.E.A. a aceleiasi societati din 2 iulie 2007 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii in anulare ce formeaza obiectul dosarului nr. 37617/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala. Au solicitat cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantele au aratat in esenta ca hotararea A.G.E.A. din 12 iunie 2007 este nula absolut intrucat a fost luata cu incalcarea normelor imperative relative la convocare, ordinea de zi necuprinzand continutul modificarilor actului constitutiv. In acelasi sens au invocat si faptul ca au fost luate hotarari ce nu figurau pe ordinea de zi, precum si faptul ca hotararea a fost luata prin excluderea de la vot a celor doua reclamante.
In ce priveste hotararea A.G.E.A. din 2 iulie 2007, reclamantele au sustinut ca este nula absolut, intrucat a fost luata cu incalcarea normelor imperative relative la convocare, precum si pentru ca ea reprezinta un act juridic subsecvent unui act juridic nul absolut.
Sub aspectul cerintelor impuse de articolele 581-582 Cod procedura civila, reclamantele au aratat ca aceste conditii sunt indeplinite, urgenta fiind data de imprejurarea ca doua hotarari nule absolut au fost puse in executare (si fara sa fie publicate in Monitorul Oficial al Romaniei), astfel ca reclamantele nu mai sunt in mod formal actionari si nu isi mai pot exercita drepturile specifice.
In privinta cerintei prevenirii producerii unei pagube, reclamantele au aratat ca aceasta este asigurata intrucat in joc sunt actiunile din cadrul societatii parate, iar administratorul si ceilalti actionari nu respecta minime conditii legale de desfasurare a AGA sau AGEA.
Referitor la neprejudecarea fondului, reclamantele au aratat ca aceasta cerinta este respectata, intrucat solutionarea in fond a actiunilor in anulare se va face de catre instanta investita cu judecarea acestora.
La 24 ianuarie 2008, parata a depus intampinare, prin care s-a aparat in fapt si in drept fata de cerere, solicitand respingerea acesteia ca neintemeiata, intrucat nu se incadreaza in conditiile imperative ale articolelor 581-582 Cod procedura civila.
Prin sentinta comerciala nr. 1019 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a admis cererea reclamantelor si a dispus suspendarea executarii hotararilor AGEA ale societatii parate din 12 iunie 2007 si din 2 iulie 2007.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca, in raport de prevederile articolului 133 din legea nr.31/1990, suspendarea executarii hotararii AGA nu opereaza de drept la data introducerii actiunii in anulare a acestei hotarari, fiind necesara verificarea de catre instanta a cerintelor articolului 581 Cod procedura civila referitoare la procedura speciala a ordonantei presedintiale.
A retinut, de asemenea, ca indeplinirea conditiilor de admisibilitate privitoare la vremelnicie si la neprejudecarea fondului rezulta implicit din chiar textul de lege, instantei ramanandu-i spre analiza doar conditia privitoare la urgenta. Sub acest din urma aspect, prima instanta a retinut ca exista urgenta cata vreme hotararea din 12 iunie 2007 a fost si continua sa fie utilizata de parata pentru a nega calitatea de actionari a reclamantelor, iar ambele hotarari AGEA au fost adoptate in absenta reclamantelor.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs motivat parata, cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 18 februarie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea recursului s-a sustinut in esenta ca hotarare2a a fost pronuntata in conditiile in care cererea introductiva de instanta nu se incadreaza in conditiile imperative prevazute de articolele 581 si 582 Cod procedura civila.
De esenta primelor doua critici este sustinerea ca intimatele - reclamante aduc in favoarea cererii de suspendare aceleasi argumente pe care le-au invocat in cererile de anulare a hotararilor AGEA din 12 iunie 2007 si din 2 iulie 2007, cereri ce formeaza obiectul dosarelor nr.2451932007 si nr.37617/3/2007 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala si in care recurenta-parata si-a expus apararile de fond in intampinare.
O alta critica vizeaza neindeplinirea conditiei referitoare la urgenta, recurenta - parata sustinand ca intimatele-reclamante invoca nulitatea absoluta a celor doua hotarari fara ca instantele sa se fi pronuntat pe acest aspect. In aceeasi ordine de idei, recurenta-parata a aratat si ca intimatele - reclamante nu mai sunt actionari ai sai (conform celor doua hotarari AG.E.A. si pentru neachitarea pretului actiunilor dobandite), de aceea nu au nici calitate procesuala.
Ultima critica vizeaza conditia prevenirii producerii unei pagube, sens in care recurenta - parata a aratat ca, fata de continutul hotararilor AGEA contestate, nu exista paguba prin schimbarea sediului social si nici prin recodificarea obiectului de activitate, singurele care au produs pagube societatii fiind chiar intimatele - reclamante.
Recursul nu este intemeiat in drept.
La 24 martie 2008 intimatele - reclamante au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei - parate la plata cheltuielilor de judecata, formuland aparari in fapt si in drept fata de motivele de recurs.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea apreciaza recursul ca intemeiat si il va admite pentru urmatoarele considerente:
Desi recurenta parata nu isi intemeiaza recursul in drept, fata de dezvoltarea motivelor de recurs Curtea apreciaza ca acesta vizeaza gresita aplicare a dispozitiilor articolului 581 si urm. Cod procedura civila, caz de modificare prevazut de articolul 304 punctul 9 Cod procedura civila.
Examinand cauza sub toate aspectele, in conformitate cu dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila, intrucat hotararea atacata nu este supusa apelului, Curtea retine pe de o parte ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, caz in care devin incidente prevederile articolului 304 punctul 6 teza I Cod procedura civila, intrucat, desi a fost sesizata cu o cerere de suspendare vremelnica a executarii a doua hotarari A.G.E.A., pana la solutionarea irevocabila a actiunilor in anulare indreptate impotriva acestora, a hotarat suspendarea hotararii A.G.E.A., fara ca in dispozitiv sa existe precizat momentul maxim pana la care opereaza suspendarea.
Este lipsita de relevanta precizarea facuta in considerentele hotararii, intrucat ceea ce se executa si cade in puterea lucrului judecat este dispozitivul hotararii, iar hotararea atacata prin prezentul recurs nu face parte din categoria celor la care considerentele fac corp comun cu dispozitivul, cu atat mai putin in speta unde intre considerente si dispozitiv nu exista identitate.
Raspunzand primelor doua critici, de esenta carora este sustinerea ca intimatele - reclamante si-au intemeiat cererea de ordonanta presedintiala pe aceleasi argumente ca si actiunile in anulare formulata in conditiile dreptului comun, Curtea apreciaza intemeiate aceste critici avand in vedere urmatoarele:
Instanta de fond a retinut in mod extrem de judicios ca judecatorul sesizat cu o cerere intemeiata pe prevederile articolului 133 din legea nr.31/1990 are a verifica indeplinirea conditiilor impuse de articolul 581 si urm. Cod procedura civila, respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului. Numai ca, in totala contradictie cu acest rationament, prima instanta a conchis ca se impune verificarea doar a cerintei urgentei fiindca vremelnicia si neprejudecarea fondului reies implicit din textul de lege, intrucat dispozitiile articolului 581 si urmatoarele Cod procedura civila nu sunt in acest sens, ele nedispensandu-l pe judecator de la acest examen, ci dimpotriva.
A admite in sensul considerentelor primei instante echivaleaza pe de o parte cu infrangerea unor dispozitii legale ce sunt dincolo de echivoc, iar pe de alta parte cu acreditarea ideii ca, la pronuntarea solutiei intr-o cerere de ordonanta presedintiala, diferenta o face doar conditia urgentei, fiind astfel contrazise o practica judecatoreasca si o doctrina unanima in a aprecia asupra caracterului cumulativ al conditiilor urgentei, vremelniciei si neprejudecarii fondului.
In atare situatie, Curtea apreciaza ca in speta nu se poate vorbi despre o veritabila cercetare judecatoreasca a fondului cererii de ordonanta - presedintiala, cata vreme instanta de fond a exclus de la analiza conditiile referitoare la vremelnicia si la neprejudecarea fondului.
Aceasta analiza a celor trei conditii cumulative este obligatorie si pentru ca dispozitiile articolului 581 si urm. Cod procedura civila enunta conditiile, iar instanta de fond, pentru a putea cenzura temeinicia cererii, trebuie sa verifice daca aceasta le respecta in concret, altfel spus cercetarea judecatoreasca trebuie sa vizeze respectarea cerintelor legale raportat la specificul cauzei.
In plus, Curtea apreciaza ca in speta verificarea conditiilor relative la neprejudecarea fondului era cu atat mai necesara cu cit, asa cum a subliniat si recurenta - parata in recurs, cererea de ordonanta presedintiala este intemeiata pe aceleasi argumente ca si actiunea de drept comun, judecatorului fondului revenindu-i obligatia de a determina daca se incearca prejudecarea fondului intr-o procedura speciala ce interzice acest lucru sau daca aparenta de drept permite pronuntarea unei solutii inainte ca instanta de drept comun sa statueze asupra fondului litigiului.
Fata de aceste considerente, apreciind ca instanta de fond a acordat mai mult decat s-a cerut si ca, examinand incomplet fondul cauzei, a facut o gresita aplicare a dispozitiilor articolului 581 si urm. Cod procedura civila, in temeiul articolului 312 alineatele 1-3 raportat la articolul 304 punctele 6 si 9 Cod procedura civila Curtea va admite recursul si, in temeiul articolului 312 alineat 5 teza I Cod procedura civila, apreciind ca instanta de fond nu a cercetat efectiv fondul cererii de ordonanta presedintiala, va casa hotararea atacata, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
5