ACTIUNE IN ANULARE. SERIOZITATEA PRETULUI. DOVADA PARTICIPARII LA FRAUDA A COCONTRACTANTILOR.
Atata timp cat pretul este sincer si serios (nu fictiv sau derizoriu) contractul de vanzare-cumparare este valabil chiar daca pretul este mult inferior sau superior valorii reale a lucrului vandut, intrucat partile sunt libere sa determine pretul sub (sau peste) valoarea lucrului, iar echivalenta este relativa, fiind raportata nu numai la valoarea lucrului vandut, dar si la subiectivismul partilor.
Pentru a exercita actiunea in anulare prevazuta de art. 60 din Legea procedurii insolventei se cere ca reclamanta sa faca dovada participarii la frauda a cocontractantlor.
Frauda exista in cazul in care tertul cunostea starea de insolventa a debitorului in momentul in care a incheiat actul in cauza. Daca nu se face dovada intentiei tuturor partilor actului de a sustrage bunul de la urmarirea de catre creditori, actul in cauza nu poate fi anulat.
Sentinta nr. 148 din 15 martie 2007
La data de 17 septembrie 2001, in urma licitatiei organizate de A. Bucuresti, debitoarea SC Z.C.P. SRL, a cumparat prin procesul verbal de licitatie nr.343 si 345, imobilele in litigiu achitand catre A. Bucuresti avans de 673.168,5 USD.
Pentru a participa la licitatia publica sus amintita, debitoarea a garantat achitarea pretului imobilelor adjudecate prin constituirea scrisorilor de garantie bancara nr. 21 si 22 / 17 10 2001 emise de BCR Sucursala Tarnaveni, scrisori in baza carora BCR-ul si-a inscris dreptul de ipoteca asupra imobilelor achizitionate pana la concurenta sumei de 2.003.895USD.
Ulterior, la data de 17 12 2001 debitoarea SC Z.C.P. SRL a inchiriat aceste imobile catre SC C.A. SRL incheindu-se intre cele doua contractul de inchiriere nr.868.
La data de 4 octombrie 2002, debitoarea SC Z.C.P. SRL vinde catre SC C.A SRL respectivele imobile pentru pretul de 2.003.895 USD + TVA, platit astfel -pana la data semnarii contractului suma de 745.168,5 USD + TVA, iar diferenta de 1258.726,5 USD conform prevederilor din procesul verbal de licitatie din 17 09 2001 si graficului de esalonare, catre A..
Prin contractul de vanzare-cumparare incheiat intre cele doua societati, cumparatoarea SC C.A. SRL recunoaste obligatiile de plata ale SC Z.C.P. SRL fata de A.,obligatii garantate de B., prin scrisorile de garantie si ca aceste scrisori, in cazul executarii de catre A., ii sunt opozabile in termenii si conditiile in care au fost emise.
Prin contractul de vanzare-cumparare, parata a preluat imobilele impreuna cu ipoteca constituita in favoarea B., achitand contravaloarea ratelor stabilite prin procesul verbal de licitatie fata de A., in nume propriu.
Ca atare, este evident faptul ca instrainarea unor imobile asupra carora exista o ipoteca in favoarea unei banci, pentru care nu s-a platit in intregime pretul nu a creat pentru debitoarea SC Z.C.P. SRL conditiile optime pentru o negociere directa a pretului in vederea obtinerii unei sume aproape de valoarea de circulatie, fiind vorba de o vanzare fortata a acestor imobile generata de incapacitatea de plata a ratelor in care se afla debitoarea si iminenta executarii silite din partea creditoarei B..
Este adevarat ca exista o diferenta intre valoarea de circulatie stabilita in raportul de expertiza si pretul obtinut in urma vanzarii insa pe langa cele retinute mai sus trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
Debitoarea a cumparat imobilul in septembrie 2001 cu pretul de 1.801.340 USD si l-a vandut in octombrie 2002 la un pret mai mare de 2.003.895 USD, astfel incat scopul operatiunii comerciale de a obtine profit, este evident.
Totodata nu este lipsit de relevanta faptul ca pretul la care debitoarea a cumparat imobilul in septembrie 2001 a fost stabilit printr-un raport de evaluare intocmit de evaluatorii autorizati de catre A..
In ceea ce priveste seriozitatea pretului conditie impusa de art. 1303 C.civ. instanta dat fiind conditia in care a avut loc vanzarea considera ca pretul platit de parata nu este derizoriu (infirm) adica atat de disproportionat in raport de valoarea lucrului vandut, incat sa nu existe pret sau sa nu poata constitui obiectul obligatiei cumparatorului si deci o cauza suficienta a obligatiei asumate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate.
Totodata practica juridica a stabilit ca atata timp cat pretul este sincer si serios (nu fictiv sau derizoriu) contractul de vanzare cumparare este valabil chiar daca pretul este mult inferior 8sau superior) valorii reale a lucrului vandut, intrucat partile sunt libere sa determine pretul sub (sau peste) valoarea lucrului,iar echivalenta este relativa, fiind raportata nu numai la valoarea lucrului vandut, dar si la subiectivismul partilor.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantei potrivit carora contractul de vanzare cumparare este lovit de nulitate absoluta intrucat a fost incheiat in fraudarea legii, respectiv in scopul fraudarii intereselor creditorilor debitoarei, instanta retine urmatoarele :
Notiunea de frauda este prescrisa domeniului actelor juridice si cuprinde atat frauda la lege cat si fraudarea intereselor unor terte persoane. In primul caz, frauda, eludand norme legale imperative, vatama direct ordinea publica, iar in al doilea, desi pagubite sunt interesele unor terti, persoane straine actului juridic incheiat, deci interese particulare, indirect este atinsa si ordinea publica deoarece asemenea interese sunt ocrotite prin norme apartinand conceptului de ordine publica.
In speta, reclamanta nu a precizat ce norme imperative au fost eludate prin incheierea contractului, iar in ceea ce priveste fraudarea intereselor creditorilor prin incheierea acestui act, reclamanta nu face dovada potrivit art.1169 C.civ., ca vanzarea a avut loc scopul de a sustrage bunurile de la executarea lor de catre creditori. In fapt potentialii creditori aveau posibilitatea sa execute silit societatea debitoare pana la data efectuarii vanzarii.
Pe de alta parte, cauza pentru care s-a dispus instrainarea bunului este licita rezultand din insasi situatia economica financiara precara in care se afla societatea, scopul operatiunii comerciale fiind acela de a obtine profit si de a redresa activitatea societatii debitoare.
Pe de alta parte, dispozitiile art.969 C. civ., potrivit carora cauza este nelicita cand este prohibita de legi nu isi gasesc aplicabilitatea in speta, deoarece debitoarea era perfect indreptatita sa incheie contractul de vanzare-cumparare atata timp cat nu exista o interdictie impusa de un act normativ in acest sens.
Totodata pentru a exercita actiunea in anulare prevazuta de art.60 Legea insolventei se cere ca reclamanta sa faca dovada participarii la frauda a cocontractantilor.
Frauda exista in cazul in care tertul cunoaste starea de insolventa a debitorului in momentul in care a incheiat actul in cauza. Daca nu se face dovada intentiei tuturor partilor actului de a sustrage bunul de la urmarire de catre creditori actul in cauza nu poate fi anulat.
In speta, dobanditorul este SC C.A. SRL care are ca asociat unic sotia lui G.P..
In speta, chiar daca dobanditoarea este societatea care are ca asociat unic pe sotia lui G.P., asociat al debitoarei, acest fapt nu este de natura a proba complicitatea la frauda a societatii parate cu atat mai mult cu cat actul translativ de proprietate este cu titlu oneros, pretul consemnat fiind real si nu a existat nicio prevedere legala care sa impiedice perfectarea contractului.
Astfel, pentru considerentele expuse mai sus, instanta va respinge actiunea formulata de Comitetul Creditorilor.