Renuntarea la judecata. Cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata. Netemeinicie
In masura in care, in fata primei instante, reclamantul renunta la judecata, el nu poate pretinde cheltuieli de judecata, intemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 275 C.proc.civ., deoarece, ca act procesual de dispozitie, renuntarea la judecata implica si renuntarea la judecata cererii accesorii, privind cheltuielile de judecata.
(decizia comerciala nr. 575R/05.04.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la data de 05.07.2006, creditoarea S.C. ECO SUD S.R.L. a chemat in judecata pe debitorul Serviciul Public de Salubritate din Craiova, solicitand instantei sa emita o ordonanta prin care sa someze debitorul la plata sumei de 546.091,19 RON si la plata penalitatilor de intarziere calculate de la scadenta pana la data achitarii integrale a debitului.
Ca urmare a executarii de catre debitor a obligatiei de plata, creditoarea a depus la dosar o cerere prin care a declarat ca renunta la judecata, solicitand obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecata.
Prin incheierea din data de 17.01.2007, Tribunalul a luat act de renuntarea creditoarei la judecata si a respins cererea creditoarei, de acordare a cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a apreciat ca cererea intemeiata pe dispozitiile art. 246 C.proc.civ. reprezinta vointa libera si neviciata a creditoarei.
Impotriva acestei incheieri, S.C. ECO SUD S.R.L. a declarat recurs, solicitand modificarea sa in parte, in sensul obligarii debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, recurenta a aratat ca incheierea atacata a fost data cu incalcarea legii; se invoca, astfel, motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
In dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a precizat ca cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata a avut in vedere culpa procesuala a celei din urma, care a pricinuit declansarea litigiului si, in sustinerea temeiniciei cererii, a invocat dispozitiile art. 275 C.proc.civ. Pe de alta parte, a mai aratat ca instanta de fond i-a respins cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata, nemotivat.
Analizand actele dosarului, precum si incheierea atacata, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea a retinut urmatoarele:
Independent de prevederile O.G. nr. 5/2001, calea de atac impotriva incheierilor prin care se ia act de renuntarea la judecata este reglementata de art. 246 C.proc.civ., aceasta fiind recursul. Asa fiind, aspectele legate de inadmisibilitatea recursului, invocate de catre intimat, nu sunt intemeiate, urmand a fi, cu aceasta motivare, inlaturate.
Pe de alta parte, Curtea retine ca in fata primei instante, creditoarea a renuntat la judecata.
In conformitate cu dispozitiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., cerinta legala pentru acordarea cheltuielilor de judecata este ca partea ce va fi obligata sa le suporte sa fi cazut in pretentii.
In speta, in raport de manifestarea de vointa a creditoarei, de a renunta la judecata, este evident ca debitoarea nu a cazut in pretentii.
In recurs, au fost invocate dispozitiile art. 275 C.proc.civ., pentru a se justifica, astfel, cererea de obligare a debitoarei-intimate la plata cheltuielilor de judecata.
Potrivit art. 275 C.proc.civ., "Paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata".
Desi este adevarat ca debitoarea a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile - procedand apoi la plata debitului - si ca in materie comerciala, debitorul este de drept in intarziere, Curtea a constatat ca textul legal priveste situatia in care cererea de chemare in judecata a ramas fara obiect, nu insa si cea in care creditorul-reclamant renunta la judecata caci, ca act procesual de dispozitie, renuntarea la judecata implica si renuntarea la judecata cererii accesorii, privind cheltuielile de judecata.
Acestea sunt de altfel si considerentele pentru care textul legal ce reglementeaza procedura renuntarii la judecata (art. 246 C.proc.civ.) se refera doar la posibilitatea ca reclamantul sa fie obligat la cheltuieli, nu si paratul caci, odata cu formularea cererii de renuntare la judecata cererii principale, reclamantul renunta si la judecata celei accesorii, privind cheltuielile de judecata.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, Curtea a apreciat ca incheierea atacata este legala si temeinica - desi insuficient motivata, sub aspectul cererii creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata -, astfel incat, in temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat, considerentele prezentei decizii substituindu-le pe cele ale primei instante in privinta modului de solutionare a cererii accesorii, privind cheltuielile de judecata.