Titlu executoriu fiscal. Competenta materiala a judecatoriei
- Codul de procedura fiscala: art.172 - 173, art. 205 - 208
- Codul de procedura civila: art. 373 alin. (2)
- Inalta Curte de Casatie si Justitie: Decizia nr. XIV/2007
Potrivit dispozitiilor art. 172 - 173 din Codul de procedura fiscala, impotriva titlului executoriu fiscal se poate face contestatie la executare, care este de competenta instantelor de executare si care difera ca regim juridic de contestatia prevazuta de dispozitiile art. 205 - 218 din acelasi cod, aceasta din urma fiind supusa unei alte proceduri si fiind data, dupa finalizarea procedurii prealabile, in sarcina instantei de contencios administrativ.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
Decizia civila nr. 1059 din 25 aprilie 2012, R.O.
Prin sentinta civila nr. 433/05.04.2011 Tribunalul a respins actiunea formulata de reclamantul S.R.L. in contradictoriu cu paratii Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara, Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara, Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti si Directia Generala a Finantelor Publice Timis, avand ca obiect cererile de anularea procesului-verbal privind calculul dobanzilor de intarziere si al penalitatilor de intarziere nr. 27036 din 24.09.2009, comunicat la data de 24.09.2009 si a Deciziei nr. 2188/360/29.10.2010 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Timis, comunicata la data de 29.10.2010, prin care a fost respinsa contestatia sa in procedura administrativa prealabila.
Impotriva sentintei a formulat recurs reclamantul si prin decizia civila nr. 1059 din 25 aprilie 2012 pronuntata in dosarul 11693/30/2010 Curtea de Apel Timisoara a admis cererea si a casat sentinta cu trimitere spre competenta solutionare Judecatoriei Timisoara.
In motivare Curtea a stabilit ca in cauza se ataca un proces verbal (procesul verbal DRAOV nr. 27036 din 24.09.2009) prin care s-a procedat la calculul dobanzilor de intarziere si al penalitatilor de intarziere aferente unui debit fiscal constat printr-un titlu devenit executoriu.
Fiind prin urmare un act subsecvent titlului executoriu, si procesul verbal de calcul al accesoriilor are acelasi caracter, potrivit dispozitiilor art. 142 alin. (6) din Codul de procedura fiscala, care prevad ca in cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute accesorii fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate "intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu".
Pentru acest motiv Curtea a pus in discutia partilor natura actului atacat si competenta de solutionare a cauzei in prima instanta, care fac posibila incidenta motivului de casare prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 3 Cod procedura civila.
Curtea a retinut ca impotriva titlului executoriu se poate face contestatie la executare, de competenta instantelor de executare, potrivit dispozitiilor art.172 - 173 din Codul de procedura fiscala.
Prin urmare, contestatia mentionata este diferita ca regim juridic de contestatia prevazuta de dispozitiile art. 205 - 218 din acelasi cod, aceasta din urma fiind supusa unei alte proceduri si fiind data, dupa finalizarea procedurii prealabile, in sarcina instantei de contencios administrativ.
Ori dispozitiile art. 172-173 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, fac trimitere la competenta de drept comun in materie de executare silita, competenta care revine potrivit dispozitiilor art. art. 400 alin (1) Cod procedura civila instantei de executare.
Potrivit dispozitiilor art. 373 alin. (2), instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
Cum in materie fiscala nu exista nici o alta dispozitie care sa confere instantelor de contencios administrativ competenta de solutionare a contestatiilor la executare propriu-zise, si cum prin actiunea de fata sunt atacate acte emise ulterior inceperii executarii silite, iar nu actele fiscale de impunere care ar fi atras competenta instantelor de contencios administrativ, Curtea a constatat ca actiunea contestatorului cade sub incidenta normelor de drept comun in materie de executare.
Asadar, avand in vedere si Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XIV/2007, prin care s-a dezlegat tocmai problema de drept in discutie - statuandu-se ca in aplicarea dispozitiilor art.169 alin. (4) [in prezent art.172 alin. (4)] din Codul de procedura fiscala, judecatoria in circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia - Curtea a stabilit ca in speta de fata ii revine Judecatoriei Timisoara competenta de solutionare a cererii reclamantului.
Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile art. 304 pct. 3 si art. 312 alin. (6) Cod procedura civila, Curtea a admis recursul formulat de reclamantul recurent S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 433/05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 11693/30/2010, a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Timisoara.