Dispozitie emisa in baza Legii nr. 10/2001. Domiciliu ales. Legalitatea comunicarii dispozitiei
- Codul de procedura civila - art. 93, art. 108 alin. (4)
Chiar daca persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura nu a fost indicata expres, este legala comunicarea facuta la domiciliul ales, cata vreme partea nu a indicat o alta adresa la care actele sa-i fie comunicate.
Decizia civila nr. 756/R din 14 martie 2012, Sectia I civila
Prin sentinta civila nr. 4234/16.09.2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 2887/30/2011 a fost respinsa ca tardiva contestatia formulata de reclamantul L. M. impotriva paratelor Primaria Municipiului Timisoara si Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor Timis.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut in vedere ca reclamantul a chemat in judecata parata C., contestand hotararea nr. 1/51 din 19.06.2006, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate ca are calitatea de persoana indreptatita la masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001; sa constate ca imobilele constand in apartamentul 1 (in prezent dezmembrat in apartamentul 1, apartament 1/A si SAD) si apartamentul 2 situate in Timisoara, [_] au fost preluate fara titlu valabil de Statul Roman; sa dispuna restituirea in natura catre reclamant a apartamentului 2 si a SAD-ului subapartamentat din apartamentul 1 si sa acorde masuri reparatorii in echivalent pentru ap. 1 si ap. 1/A, subapartamentate din apartamentul 1, cu intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara.
In motivare, a aratat ca aceasta hotarare a fost comunicata, potrivit confirmarii de primire, pe adresa Aleea A., nr. 2-6, Timisoara, spre stiinta lui B. C., iar nu reclamantului.
Reclamantul a invederat ca, potrivit art. 93 C. proc. civ., in caz de alegere de domiciliu, daca partea a aratat si persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar in lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul partii; domiciliul reclamantului la data comunicarii acestei hotarari era in Germania, Nurnberg, si, intrucat dispozitia nu i-a fost comunicata la domiciliu, iar prin notificare nu a specificat ca avocatul este si insarcinat cu primirea actelor de procedura, termenul de 30 de zile in care poate formula contestatie nu a inceput sa curga.
La primul termen de judecata, in temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a invocat exceptia tardivitatii contestatiei.
Astfel, hotararea 1/51 din 19.09.2006 contestata in cauza a fost comunicata cu confirmare de primire pe adresa Aleea A, nr. 2-6, Timisoara, dupa cum a aratat reclamantul prin cererea de chemare in judecata si dupa cum rezulta din inscrisurile depuse la filele 9 si 10 dosar.
Conform acelorasi inscrisuri, comunicarea s-a facut in luna februarie 2007, destinatar al comunicarii fiind reclamantul, iar in cuprinsul comunicarii aratandu-se ca aceasta este facuta si spre stiinta B. C, avocat al reclamantului pe perioada desfasurarii procedurilor administrative.
Tribunalul a retinut ca atat in notificarea formulata de reclamant cat si in contestatie, reclamantul si-a indicat domiciliul ales in Timisoara, Aleea A., nr. 2-6, la avocat B. C. Astfel fiind, tribunalul a apreciat ca sunt indeplinite cerintele art. 93 C. proc. civ., intrucat prin aratarea numelui avocatului la care si-a ales domiciliul, reclamantul a indicat implicit persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, conditii in care comunicarea hotararii contestate a fost facuta corect la adresa din Timisoara, Aleea A, nr. 2-6.
Pe de alta parte, in cadrul dosarului administrativ reclamantul nu a indicat niciunde adresa sa din Germania, Nurnberg, la care pretinde ca ar fi trebuit sa-i fie comunicata hotararea contestata, in toate actele depuse facand referire exlusiv la domiciliul procesual ales la avocatul sau.
Retinand legala comunicare a hotararii contestate catre reclamant in luna februarie 2007, tribunalul a apreciat ca formularea contestatiei in temeiul dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 (invocate de reclamant ca temei al introducerii cererii) la 27.04.2011 este facuta cu depasirea termenului de 30 de zile de la comunicare prevazut de acest articol, exceptia tardivitatii fiind admisa.
Impotriva sentintei a declarat apel (calificat de instanta ca fiind recurs) reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand casarea ei cu trimitere spre rejudecare la prima instanta.
In motivare, a invocat ca dispozitia contestata nu i-a fost comunicata lui, ci avocatului sau, persoana care nu era insarcinata sa primeasca si corespondenta, in mod gresit retinand prima instanta acest aspect, dispozitiile art. 93 C. proc. civ. fiind incalcate.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate si in baza art. 3041, art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanta a retinut ca tribunalul a respins ca tardiva cererea formulata de reclamant in baza Legii nr. 10/2001, retinand ca, desi dispozitia contestata a fost comunicata avocatului acestuia in luna februarie 2007, prezenta cerere a fost formulata in luna aprilie 2011, cu depasirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Corespunde realitatii ca, potrivit dispozitiilor art. 93 C. proc. civ., in caz de alegere de domiciliu, daca partea nu a aratat si persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se face la domiciliul partii.
Se observa, insa ca, asa cum in mod corect a retinut prima instanta, in cuprinsul actelor depuse la dosarul administrativ al cererii formulate in baza legii speciale, reclamantul nu a facut referire la domiciliul din Germania invocat pe calea cererii adresate instantei ci a indicat domiciliul ales si imprejurarea ca actele sunt intocmite prin avocat B. C.
Sunt neintemeiate ca temeiuri de casare a sentintei sustinerile recurentului potrivit cu care din inscrisurile depuse in cauza - inscrisuri ce nu ar reprezenta intregul dosar administrativ - nu rezulta ca nu si-ar fi indicat si domiciliul din Germania, cata vreme reclamantul nu a combatut probatoriul administrat de parate cu alte probe din care sa rezulte contrariul.
In consecinta, prima instanta a retinut in mod legal ca singura adresa de corespondenta indicata este cea a aparatorului ales, neindicarea domiciliului din Germania neputand fi imputata intimatei ci reprezentand o neregularitate pricinuita prin propriul fapt al reclamantului in sensul art. 108 alin. ( 4) C. proc. civ.