Legea nr. 10/2001. Compensare cu alte bunuri sau servicii. Conditii
Legea nr. 10/2001 - art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (10), art. 11 alin. (8), art. 26 alin. (1)
Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stipuleaza ca in cazul in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent, care vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii sau despagubiri, aceeasi prevedere fiind cuprinsa si in art. 10 alin. (10), art. 11 alin. (8) si art. 26 alin. (1) din lege.
Prin urmare, masura reparatorie a compensarii cu alte bunuri sau servicii nu este lasata de legiuitor la aprecierea discretionara a entitatii sesizate cu solutionarea notificarii, astfel ca, in cazul in care se face dovada existentei unor bunuri pe care in mod nejustificat unitatea detinatoare refuza sa le ofere in compensare, instanta insasi poate dispune acordarea acestei masuri reparatorii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 901 din 14 septembrie 2011, G.O.
Prin Sentinta civila nr. 330 din 16 martie 2011, pronuntata in dosarul nr. 7148/108/2001, Tribunalul Arad a respins actiunea reclamantei K.K. impotriva paratilor Municipiul A., avand ca obiect obligarea paratilor la masuri reparatorii constand in compensare cu alte bunuri sau servicii, pentru cota de ? din imobilul situat in Arad. [_].
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
Solicitarea reclamantei este contrara insa atat dispozitiilor Legii nr. 10/2001, cat si dreptului comun si a principiilor acestuia, regasite in Codul civil, neexistand nici o dispozitie legala in vigoare care sa permita creditorului sa isi aleaga un bun din patrimoniul debitorului sau pentru satisfacerea creantei sale. Dimpotriva, dispozitiile dreptului comun, cuprinse in art. 1073 - 1090 Cod civil prevad ca, in caz de neexecutare a obligatiei de a da, creditorul are dreptul la despagubiri, iar nu dreptul de a-si alege un bun din patrimoniul debitorului.
Nici Legea nr. 10/2001 nu se abate de la principiile Codului civil. Conform art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001, "in situatiile prevazute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv".
Conform procesului-verbal de afisare nr. 10288/10.03.2006, procesului verbal din 09.09.2008 si procesului verbal de dezafisare nr. 10.36/26.02.2009 ale Primariei Mun. Arad, paratul a oferit spre compensare terenuri virane situate in intravilan in cartierul Gai in suprafata totala de 48.233 mp, in cartierul Sanicolau in suprafata totala de 107.900 mp si in str. Campul Linistii FN in suprafata totala de 32.838 mp.
Reclamanta nu a optat pentru unul dintre aceste imobile.
Se afla la aprecierea exclusiva a unitatii detinatoare componenta listei cu bunuri ce pot face obiectul compensarii, ea fiind singura abilitata in acest sens, astfel ca instanta de judecata nu se poate substitui in prerogativa oferita de lege si nu poate stabili daca un anumit bun poate fi oferit in compensare pentru imobilul preluat abuziv.
Nici cererea reclamantei, formulata in subsidiar, avand ca obiect obligarea paratului Mun. Arad la plata despagubirilor nu este intemeiata, tinand cont de faptul ca aceasta obligatie revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificata, art. 5 alin. (1) lit. d), in timp ce unitatea notificata are doar obligatia, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicata, de a emite dispozitia prin care acorda persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori face propunerea de despagubiri in conditiile legii.
Impotriva sentintei civile nr. 330/16.03.2011 a Tribunalului Arad a declarat recurs in termenul legal reclamanta K.K.
In motivarea recursului, reclamanta a sustinut ca prima instanta nu a cercetat fondul cauzei, respingandu-i cererea de probatiune cu cele doua expertize (topografica si de evaluare), desi existau toate elementele la dosar.
Din acest punct de vedere, invocand art. 312 alin. (3) C. proc. civ., reclamanta a solicitat casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
Pe de alta parte, a aratat ca prima instanta a interpretat si a aplicat gresit prevederile legale incidente in cauza.
A invocat art. 1 alin. (2) si art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 si a sustinut ca din aceste dispozitii legale rezulta faptul ca masura compensarii cu alte bunuri sau servicii este obligatorie iar nu facultativa, neputand fi lasata la aprecierea unitatii detinatoare sau a entitatii investita potrivit legii cu solutionarea notificarii, aceasta fiind obligata ca prin decizia sau dispozitia motivata emisa, sa acorde in compensare persoanei indreptatite bunuri si servicii.
Din economia textelor de lege precitate rezulta in mod clar ca intentia legiuitorului a fost aceea ca in situatia in care restituirea in natura nu mai este posibila, prima forma a masurilor reparatorii sa fie compensarea cu bunuri sau servicii. Aceasta modalitate de acordare a masurilor reparatorii, este pe deplin justificata in conditiile in care la nivelul entitatii investite cu solutionarea notificarii exista bunuri disponibile.
Atata timp cat prin actiunea introductiva si prin precizarea de actiune au fost indicate bunurile solicitate in compensare, iar potrivit notatiilor din Cartea Funciara acestea sunt in patrimoniul unitatii investite cu solutionarea notificarii, nefiind afectate de legile restituirii sau nefiind susceptibile de a face obiectul unei revendicari pe calea dreptului comun, si atat timp cat paratul nu face dovada ca aceste bunuri sunt afectate de obiective de investitii sau ca exista un alt impediment spre a fi oferite in compensare, aceste bunuri pot face obiectul formei de masuri reparatorii prevazuta la art. 10 si 11 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civila nr. 901 din 14 septembrie 2011, pronuntata in dosarul nr. 7148/108/2010, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamanta K.K., a casat Sentinta civila nr. 330/16.03.2011 a Tribunalului Arad si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a hotari astfel, Curtea a avut in vedere considerentele mai jos redate.
Reclamanta K.K. a solicitat prin actiune, pentru imobilul inscris initial in CF nr. 5731 Arad cu nr. top 150/a, imobil nationalizat de la antecesorul sau, masura reparatorie a compensarii cu alte bunuri imobile, invocand art. 1 alin. (2) si art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Pentru primul termen de judecata din 15.12.2010, reclamanta a indicat 4 bunuri imobile de pe raza municipiului Arad pe care le solicita in compensare pentru imobilul preluat de stat, imobil ocupat in prezent de un bloc de locuinte.
Art. 1 alin. (2) din Legea nr.10/2001 prevede ca in cazul in care restituirea in natura nu este posibila, se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent, care vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii sau despagubiri.
Aceeasi prevedere este cuprinsa si in art. 10 alin. (10) din lege, precum si in art. 11 alin. (8) din lege.
De asemenea, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care reglementeaza obligatia entitatii investite cu solutionarea notificarii de a-i raspunde persoanei indreptatite prin decizie/dispozitie motivata, prevede masura compensarii cu alte bunuri in cazul in care restituirea in natura a imobilului nu este posibila.
In speta, imobilul preluat de la antecesorul reclamantei nu mai poate fi restituit in natura, intrucat constructia a fost demolata, iar terenul este ocupat de un bloc de locuinte.
Reclamanta a optat pentru masura reparatorie a compensarii cu alte bunuri.
Oferirea de bunuri sau servicii in compensare este o masura reparatorie prevazuta de legea speciala, asa cum rezulta din dispozitiile Legii nr. 10/2001 mentionate anterior.
Acordarea acestei masuri reparatorii nu este lasata de legiuitor la aprecierea discretionara a entitatii sesizate cu solutionarea notificarii, la aprecierea exclusiva a acesteia, cum gresit retine prima instanta.
In cazul in care se face dovada ca exista bunuri pe care in mod nejustificat unitatea detinatoare refuza sa le ofere in compensare persoanelor carora nu le poate restitui in natura imobilele preluate abuziv de stat, instanta insasi poate dispune acordarea acestei masuri reparatorii.
Reclamanta a indicat 4 imobile care se afla in proprietatea statului si in administrarea paratilor, acestia nefacand dovada ca imobilele ar face obiectul unor actiuni in revendicare.
Inainte de toate insa se impune completarea probatoriului pentru a se verifica situatia juridica a acestor imobile si evaluarea acestora, in situatia in care pot face obiectul compensarii.
De asemenea, se impune si identificarea si evaluarea imobilului preluat abuziv de stat de la antecesorul reclamantei.
In mod nejustificat, fara nici o motivare, prima instanta a respins cererea reclamantei pentru expertize.
Prin urmare, prima instanta a interpretat gresit dispozitiile Legii nr. 10/2001 care reglementeaza masura reparatorie a compensarii cu alte bunuri sau servicii si nici nu a administrat probe sub acest aspect, situatie in care se poate retine ca nu a cercetat fondul cauzei.
Fata de aceste considerente in baza art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (3) si (5) C. proc. civ., Curtea a admis recursul reclamantei cu consecinta casarii sentintei si trimiterii cauzei spre rejudecare.