Buna-credinta si abuzul de drept. Delimitare
Decretul nr. 31/1954 - art. 3
Principiul exercitarii cu buna-credinta a drepturilor subiective presupune, in principal, ca dreptul subiectiv sa fie exercitat in limitele sale legale, fara sa se incalce drepturile subiective ale celorlalti, iar in abuzul de drept reprezinta insasi deturnarea dreptului de la ratiunea sa intriseca exprimata in scopul pentru care a fost recunoscut si garantat sau utilizarea dreptului in alte scopuri decat cele avute in vedere prin lege.
Pe cale de consecinta, nu se poate retine ca fiind abuz de drept, refuzul unei persoane de a-si da consimtamantul pentru desfasurarea activitatii unei discoteci in intervalul orar 2100 - 400, cata vreme se incalca dreptul subiectiv al acelei persoane de a avea o viata de familie netulburata.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 931 din 21 septembrie 2011, G.O.
Prin Sentinta civila nr. 1256/19.08.2010, Judecatoria Ineu a admis actiunea reclamantei S.C. "A.T." S.R.L. impotriva paratului N.S si in consecinta: a dispus obligarea paratului sa-si dea consimtamantul pentru ca reclamanta sa-si desfasoare activitatea cu specific de discoteca in intervalul orar cuprins intre orele 2100 - 400, in ziua de sambata si in zilele de sarbatori legale, la punctul de lucru S.C. "A.T." S.R.L. situat in Ineu, [_]; a dispus ca hotararea judecatoreasca sa tina loc de consimtamant pentru desfasurarea activitatii societatii S.C. "A.T." S.R.L., cu specific de discoteca, in ziua de sambata si in zilele de sarbatori legale intre orele 2100 - 400, la punctul de lucru din Ineu, [_], respingand exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului.
Prin apelul promovat in cauza, paratul apelant N.S. a solicitat modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii.
In motivare, apelantul arata ca hotararea primei instante este nelegala fiind data cu incalcarea ori aplicarea gresita a legii.
Astfel, distanta dintre obiectivul comercial si casa in care locuieste este sub 5 m., fapt pe care instanta de fond nu l-a avut in vedere, pronuntand o hotarare ce contravine dispozitiilor art. 4 din O.M.S. nr. 536/23.06.1997 privind aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, dispozitiilor art. 56 si 57 din H.C.L. al Orasului Ineu nr. 75/31.07.2008 privind aprobarea Regulamentului de desfasurare a activitatilor comerciale din Orasul Ineu.
Nu in ultimul rand, hotararea primei instante a ignorat si dispozitiile Legii nr. 61/1991 tinand cont de faptul ca Politia Orasului Ineu cu adresa nr. 138086/05.07.2010 a comunicat faptul ca a luat masuri impotriva a cel putin 2 persoane in stare de ebrietate de la punctul de lucru al reclamantei care "urinau pe gardul locuintei" confirmand starea de fapt evidentiata de-a lungul timpului cu privire la zgomotul de nesuportat din timpul noptii facut nu numai de discoteca in sine cat si de clientii localului aflati in stare de ebrietate, dar si limitarile aduse dreptului de folosinta al paratului asupra intrarii in casa, acesta fiind nevoit nopti de-a randul fie sa-si abandoneze autoturismul personal la mai multe strazi distanta de propria locuinta, fie sa ramana blocat in locuinta de autoturismele clientilor discotecii parcate pana in poarta sa.
Prin Decizia civila nr. 24 din 27.01.2011, pronuntata in dosarul nr. 1612/246/2010, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de paratul N.S. impotriva Sentintei civile nr. 1256/19.08.2010 a Judecatoriei Ineu, pe care a schimbat-o in intregime in sensul ca a respins actiunea civila formulata de reclamanta S.C. "A.T." S.R.L.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a apreciat ca apelul declarat de parat este fondat, constatand ca hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale cuprinse in art. 1073 din Codul civil, pe baza argumentelor aratate mai jos.
Reclamanta incadreaza refuzul paratului de a-si da consimtamantul pentru ca S.C. "A.T." S.R.L. sa desfasoare activitate cu specific de discoteca in intervalul orar cuprins intre orele 2100- 400, in ziua de sambata si in zilele de sarbatori legale, la punctul de lucru din Ineu, [_], consimtamant necesar pentru avizarea orarului de catre Primar, intr-o conduita abuziva care, in opinia ei poate fi remediata de instanta de judecata prin aplicarea normei prevazute de art. 1073 si urmatoarele din Codul civil, privind dreptul creditorului de a obtine indeplinirea obligatiei.
In principiu, abuzul de drept apare atunci cand titularul unui drept subiectiv (extracontractual) il exercita cu rea-vointa pentru a vatama pe cineva. Abuzul de drept reprezinta o forma de manifestare a delictului civil, iar raspunderea civila se solutioneaza dupa regulile acestuia, presupunand deci intrunirea cumulativa a conditiilor derivate din interpretarea art. 998-999 Cod civil, adica existenta unui prejudiciu; existenta faptei ilicite; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei care, in cazul abuzului de drept, poate fi doar in forma intentiei, neglijenta sau imprudenta fiind excluse.
In concret, prin raportare la datele din prezenta cauza, tribunalul a considerat ca o rezolvare favorabila a cererii reclamantei impune verificarea conditiilor sus aratate; in ce priveste prejudiciul, a constatat ca reclamanta nu il indica concret, ci doar anticipeaza o diminuare a incasarilor; in ce priveste fapta ilicita, care trebuie sa fie savarsita cu rea-vointa, din inscrisurile depuse la dosar s-a retinut ca functionarea discotecii pana la orele diminetii afecteaza dreptul paratului de a avea o viata privata si de familie netulburata, situatie care justifica refuzul acestuia de a-si da consimtamantului pentru un astfel de orar. In repetate randuri paratul a fost nevoit sa solicite sprijinul politiei pentru indepartarea persoanelor, clienti ai localului, care prin conduita lor aduceau atingere bunelor moravuri si linistii publice, fata de acestea fiind dispuse sanctiuni contraventionale. De asemenea, a fost nevoit sa ia masuri pentru protejarea de la degradare a bunurilor personale situate in fata imobilului in care locuieste, inclusiv a autoturismului, pe care era nevoit sa il parcheze la distanta de cateva strazi. Faptul ca, dintre persoanele al caror consimtamant este necesar pentru avizarea orarului, si anume locatarii blocului situat in aceeasi zona, doar paratul nu il acorda, nu schimba situatia sus analizata, conduita acestuia nefiind una abuziva atata timp cat exercita un drept cu buna credinta. In ce ii priveste pe locatarii blocului care au fost de acord in unanimitate ca discoteca sa functioneze in programul indicat de reclamanta, din fotografiile depuse la dosar s-a retinut ca acest imobil este situat la o alta distanta de local decat casa in care locuieste paratul, distanta suficienta pentru ca acestia sa nu fie confruntati cu situatiile expuse si probate de parat.
Nu in ultimul rand, in continuarea verificarii acelorasi conditii (ale raspunderii civile) instanta a considerat necesara si o analiza a normelor legale (Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 536/23.06.1997, indicat de altfel si de parat) ce reglementeaza functionarea unitatilor comerciale care prin specificul activitatii pot crea (...) "disconfort pentru populatie prin producerea de zgomot, vibratii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante, etc. (...) care se amplaseaza in cladiri separate la distanta de minimum 15 m. de ferestrele locuintelor, prin care, in opinia tribunalului, sunt stabilite limitele exercitarii cu buna credinta a dreptului la viata intima, privata si de familie si dreptului la libertate economica.
Din text rezulta ca insiruirea cauzelor ce pot crea disconfort nu este limitativa, iar in opinia tribunalului situatia invocata de parat poate fi incadrata intre acestea. De asemenea, in cazul in care distanta impusa, de la care se presupune ca disconfortul poate fi inlaturat sau diminuat, nu este sau nu poate fi respectata, functionarea unitatii economice este conditionata de acordul expres al persoanelor afectate ce poate fi suplinit de instanta de judecata doar in situatia exercitarii cu rea-vointa si cu scop de vatamare, conditii care conform celor mai sus aratate nu se regasesc in cauza.
Impotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta S.C. "A.T." S.R.L., solicitand, in principal, admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, iar in subsidiar, admiterea recursului, si modificarea deciziei recurate, in sensul respingerii apelului declarat de parat impotriva hotararii primei instante.
In motivare, reclamanta recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aratand ca prima instanta a solutionat cauza fara sa cerceteze fondul litigiului, atunci cand a retinut ca in cauza nu este indeplinita conditia existentei unui prejudiciu, motivat de faptul ca ea nu l-a indicat in concret, aspect care nu a fost pus in discutia partilor, iar in intervalul iunie-august activitatea discotecii a fost total blocata, pierderile fiind insemnate.
Referitor la stabilirea culpei paratului, reclamanta recurenta a sustinut ca este gresita interpretarea si aplicarea data de instanta de apel prevederilor art. 998-999 din Codul civil, dat fiind ca in speta sunt intrunite cumulativ conditiile generale ale raspunderii civile delictuale.
Astfel, a invederat ca raspunderea civila delictuala se impunea a fi analizata de instanta de apel in functie de starea de fapt dovedita in cauza, instanta netinand cont de Buletinul de determinare al zgomotului nr. 504/13.08.2010, din care reiese ca valorile zgomotului masurat se incadreaza in limitele admise de STAS 10009/88, masurate in exterior, si nu creeaza disconfort vecinatatilor, fiind respectate dispozitiilor art. 17 alin. (1) din O.M.S. nr. 536/1996.
De asemenea, recurenta a invederat ca toti locatarii din imediata apropiere a discotecii si-au dat acordul pentru avizarea orarului de functionare dupa orele 2300, precizand ca instanta de apel a concluzionat fara temei ca functionarea discotecii i-ar afecta viata privata si de familie, din moment ce prin adresa nr. 136963/21.07.2010 a Inspectoratului de Politie al Judetului Arad se confirma faptul ca discoteca nu a avut probleme de tulburare a linistii si ordinii publice si ca societatea nu a fost sanctionata pentru astfel de fapte, in speta nefiind facuta dovada ca persoanele sanctionate in apropierea discotecii ar fi fost clientii acesteia si ca persoanele care frecventeaza discoteca il impiedica pe parat sa-si parcheze masina in fata casei.
Prin Decizia civila nr. 931 din 21 septembrie 2011, pronuntata in dosarul nr. 1612/246/2010, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanta S.C. "A.T." S.R.L. impotriva Deciziei civile nr. 24/27.01.2011 a Tribunalului Arad.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a avut in vedere considerentele mai jos enuntate.
Astfel, Curtea a retinut ca principiul exercitarii cu buna-credinta a drepturilor subiective presupune, in principal, ca dreptul subiectiv sa fie exercitat in limitele sale legale, fara sa se incalce drepturile subiective ale celorlalti, iar in ceea ce priveste abuzul de drept, acesta reprezinta insasi deturnarea dreptului de la ratiunea sa intrinseca exprimata in scopul pentru care a fost recunoscut si garantat sau utilizarea dreptului in alte scopuri decat cele avute in vedere prin lege.
In speta de fata, asa cum corect a retinut si instanta de apel, nu se poate retine exercitarea abuziva a dreptului paratului intimat de a avea o viata de familie netulburata, refuzul acestuia de a-si da consimtamantul pentru desfasurarea activitatii discotecii in intervalul orar cuprins intre orele 2100- 400 fiind justificat, atata timp cat distanta dintre cladirea in care functioneaza discoteca si ferestrele locuintei paratului este de circa 5 m., iar nu de minim 15 m. cat prevad dispozitiile art. 4 din Anexa 1 la Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 53/23.06.1997.
Pe de alta parte, functionarea discotecii incalca prevederile art. 57 din Regulamentul de desfasurare a activitatilor comerciale in orasul Ineu, aprobat prin Hotararea nr. 75/31.07.2006 a Consiliului Local Ineu.
Totodata, contrar sustinerilor reclamantei recurente, prin adresele nr. 138050/08.04.2010, nr.138547/18.08.2011 paratul intimat a facut dovada ca in repetate randuri clienti ai discotecii si societatea reclamanta au fost sanctionati contraventional in baza Legii nr. 61/1991 pentru fapte care aduceau atingere bunelor moravuri.
In fine, faptul ca locatarii din blocul invecinat si-au dat acordul pentru functionarea discotecii in intervalul mentionat nu pate avea vreo relevanta in cauza, atata timp cat distanta fata de acest bloc este dubla in raport cu distanta fata de locuinta paratului.
Fata de cele de mai sus, Curtea a retinut ca toate criticile aduse de catre recurenta din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt neintemeiate, astfel ca in baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a respins recursul acesteia.