Concediere pentru inaptitudine fizica. Necesitatea expertizei medicale
Codul muncii, art. 61 lit. c)
Potrivit prevederilor art. 61 lit. c) din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea in cazul in care, prin decizia organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, ce nu ii permite acestuia sa-si indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat. Fisa de aptitudine intocmita de medicul de medicina muncii nu poate inlocui expertiza ceruta de lege, intrucat medicul de medicina muncii nu are astfel de atributii, conform Statutului profesional specific al medicului de medicina a muncii, aprobat prin Legea nr. 418/2004
Recomandarile formulate de medicul de medicina muncii, in cuprinsul fisei de aptitudine, in sensul schimbarii locului de munca, al evitarii suprasolicitarilor psihice si al prestarii unei munci de birou, nu sunt de natura a modifica avizul medical: "apt" acordat si nu pot justifica constatarea de catre angajator a inaptitudinii fizice a unui salariat, in conditiile in care aprecierea capacitatii de munca a acestuia nu s-a facut in mod generic, absolut, ci “in concreto", respectiv prin raportare la locul de munca ocupat.
Curtea de Apel Timisoara,
Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1697 din 5 august 2011
Prin sentinta civila nr. 171/18.02.2011, Tribunalul Caras-Severin a admis in parte contestatia formulata de contestatoarea G.V. in contradictoriu cu intimata SC "ASIGURAREA ROMANEASCA - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP" SA, a dispus anularea Deciziei nr. 362/27.04.2010 privind incetarea contractului individual de munca, emisa de intimata, a obligat intimata sa o reintegreze in munca pe contestatoare pe postul detinut anterior emiterii deciziei, precum si sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile reactualizate de care ar fi beneficiat aceasta, incepand cu data de 29.04.2010 si pana la data reintegrarii efectiva in munca.
Totodata, a respins celelalte pretentii din cererea introductiva si a obligat intimata sa achite contestatoarei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, in esenta, ca, prin Decizia nr.362/27.04.2010 privind incetarea contractului individual de munca, Directorul General al SC "ASIGURAREA ROMANEASCA - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP" SA, avand in vedere: adresa doamnei G.V., inregistrata la sediul social sub nr.V-1/1595/6.05.2009, prin care aceasta solicita schimbarea locului de munca in baza fisei de medicina muncii nr. 1109/2009, eliberata de SC "Medical Prest" SRL; adresa nr.V-1/5139/16.11.2009, prin care se comunica doamnei G.V. lipsa posturilor vacante, si notificarea nr.V-1/5504/21.12.2009, comunicata doamnei G.V. in data de 24.12.2009, prin care se acorda un preaviz de 20 zile lucratoare, preaviz suspendat in baza certificatului de concediu medical, a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei G.V. - inspector de asigurare cu sarcini proprii la Sucursala Caras-Severin, conform art. 61 lit. c) din Codul Muncii, in baza deciziei organelor competente de expertiza medicala care constata inaptitudinea fizica a salariatei, incepand cu data de 29.04.2010.
Temeiul legal al emiterii acestei decizii de concediere il constituie dispozitiile art. 61 lit. c) din Codul Muncii, potrivit carora angajatorul poate dispune concedierea in cazul in care, prin decizia organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat. Prin urmare, inaptitudinea fizica si/sau psihica trebuie constatata, prin decizie, de organele competente de expertiza medicala.
Ori, la emiterea deciziei de concediere, intimata a avut in vedere fisa de aptitudine nr. 1109/2009 din data de 19.10.2009, eliberata de SC "Medical Prest" SRL - Departamentul Medicina Muncii, in care se mentioneaza avizul medical de "apt conditionat". Acest aviz nu raspunde exigentelor impuse de textul de lege mentionat mai sus, fiind necesara, pentru a se putea dispune concedierea in temeiul dispozitiile art. 61 lit. c) din Codul muncii, emiterea unei decizii a organelor competente de expertiza medicala, considerent pentru care tribunalul a anulat decizia de concediere contestata.
Pornind de la normele art.78 alin.1 din Codul Muncii, instanta de fond a rezolvat favorabil si capetele de cerere referitoare la restabilirea situatiei anterioare emiterii deciziei contestate.
Referitor la petitul privind obligarea intimatei sa-i plateasca contestatoarei compensatiile legale, conform art.64 alin.5 din Codul Muncii, tribunalul a retinut ca textul de lege invocat vizeaza acordarea unei compensatii doar in ipoteza mentinerii masurii concedierii, ceea ce nu este cazul in speta de fata, considerent pentru care a respins aceste pretentii ale contestatoarei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal, parata SC "ASIGURAREA ROMANEASCA - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP" SA, solicitand casarea sentintei supusa reformarii si rejudecarea fondului cauzei, in sensul respingerii in intregime a pretentiilor reclamantei.
Sintetizand motivele de recurs ale paratei, Curtea a retinut ca ele au vizat, in esenta, imprejurarea ca instanta de fond ar fi omis sa ia in considerare toate circumstantele spetei, respectiv ca desfacerea contractului individual de munca al reclamantei pentru inaptitudine, in temeiul art. 61 lit. c) din Codul Muncii, a avut la baza o solicitare verbala a contestatoarei, care, dorind a evita concedierea pentru necorespundere profesionala, a cerut sa se constate, in privinta sa, indeplinirea conditiilor art. 61 lit. c) din Codul Muncii, pe baza Fisei de aptitudine nr. 1109/2009, inscris pe care salariata l-a prezentat angajatorului.
Reluand in detaliu argumentele de fapt si de drept prezentate in intampinarea formulata in primul ciclu procesual, recurenta a mai adaugat ca, desi a fost notificata despre temeiul juridic al incetarii raporturilor de munca, reclamanta nu a avut nicio obiectie.
Recurenta a mai adaugat ca instanta de fond a refuzat neintemeiat sa admita proba cu expertiza in materie de medicina muncii, medicina legala, menita sa confirme afectiunile contestatoarei, proba testimoniala si pe cea cu interogatoriile depuse la dosarul cauzei, care erau utile si pertinente, vizand aspectele concrete ale modului in care a fost emisa decizia criticata si aspectele care au stat la baza emiterii ei.
In sustinerea recursului, s-au invocat prevederile art. 3041 C.proc.civ.
Pozitia procesuala a intimatei reclamante G.V. a fost exprimata prin intampinarea depusa la dosar, aceasta solicitand respingerea recursului ca neintemeiat, cu motivarea ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand recursul paratei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 312 alin.1 si art. 3041 C.proc.civ., Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 61 lit. c) din Codul Muncii, in vigoare la momentul emiterii deciziei de concediere atacata, angajatorul putea dispune concedierea in cazul in care, prin decizia organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, ce nu ii permite acestuia sa-si indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.
Asadar, inaptitudinea trebuie stabilita de organele competente de expertiza medicala, prin decizie, astfel cum in mod corect a retinut instanta de fond .
In speta contestatoarea nu a fost supusa unei asemenea expertize, ale carei concluzii sa se concretizeze intr-o decizie, iar Fisa de aptitudine nr. 1109/2009, emisa de SC Medical Pres SRL - Departamentul Medicina Muncii, nu poate inlocui expertiza ceruta de lege.
Art. 61 lit. c) din Codul Muncii face referire expresa la organul competent de expertiza medicala, iar medicul de medicina muncii nu are astfel de atributii, conform Statutului profesional specific al medicului de medicina a muncii (Legea nr. 418/2004).
Pe de alta parte, din cuprinsul fisei de aptitudini, semnata de medicul de medicina muncii, in care se consemneaza atat profesia/functia, cat si locul de munca al contestatoarei, rezulta ca salariata este apta de munca. Recomandarile formulate de medic, in sensul schimbarii locului de munca, evitarii suprasolicitarilor psihice, prestarii unei munci de birou, nu sunt de natura a modifica avizul medical: "apt" si nu justifica constatarea angajatorului cu privire la inaptitudinea fizica a salariatei, in conditiile in care aprecierea capacitatii de munca a salariatei nu s-a facut in mod generic, absolut, ci in "concreto", prin raportare la locul de munca ocupat.
In conformitate cu dispozitiile art. 61 lit. c) din Codul Muncii, inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului de a indeplini atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat nu poate fi apreciata de angajator, care sa decida ca postul ocupat este de natura sa ii afecteze grav sanatatea, atata timp cat o astfel de concluzie nu rezulta dintr-o decizie a organelor competente de expertiza medicala si nici din inscrisul in care sunt consemnate constatarile si observatiile medicului de medicina muncii care a efectuat controlul medical periodic.
Cum din materialul probator administrat in cauza nu rezulta ca mentinerea salariatei pe postul ocupat este contraindicata medical, Curtea a retinut ca prima instanta in mod corect a constatat nelegalitatea deciziei de concediere.
Totodata, instanta de recurs a constatat ca, fiind vorba despre neindeplinirea unei proceduri expres prevazute de lege pentru concedierea reclamantei, aspectele ce tin de raporturile sale anterioare cu societatea parata, si anume: efectuarea de concedii medicale ori cererile repetate de schimbare a locului de munca nu sunt relevante in speta, neputand sa acopere viciile actului de concediere atacat. Pe cale de consecinta, a retinut ca in mod corect instanta de fond a respins cererile de probatiune ale intimatei, uzand de facultatea ce i-a fost recunoscuta prin art. 167 alin.(1) C.proc.civ.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art. 312 alin. (1) si art. 3041 C.proc.civ., Curtea a respins ca neintemeiat recursul paratei.
In temeiul art. 274 C.proc.civ., ca o consecinta fireasca a solutiei pronuntate asupra recursului, recurenta a fost obligata sa plateasca intimatei suma de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata in recurs.