Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate
C. proc. civ., art. 581 alin. (1)
Potrivit art. 581 alin. (1) C. proc. civ. "instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari".
Din economia textului legal de mai sus rezulta cele trei conditii de admisibilitate ale oricarei cereri de ordonanta presedintiala: urgenta masurii solicitate, vremelnicia ei, precum si neprejudicierea fondului litigiului dintre parti, astfel incat pe aceasta cale nu se poate solicita obligarea paratei la plata unei sume de bani.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 681/R din 7 septembrie 2010, G.O.
Prin cererea de ordonanta presedintiala inregistrata pe rolul Tribunalului Arad la data de 15.06.2010, reclamantele O.R. si G.L.R., in contradictoriu cu Statul Roman reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A., au solicitat instantei obligarea paratului la plata despagubirilor in suma de 16.799 euro, stabilite prin Hotararea nr. 231/09.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, si a despagubirilor in suma de 2295 euro, stabilite prin Hotararea nr. 232/09.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, precum si obligarea paratului la plata dobanzii legale a BNR, aferente acestor sume, incepand cu data de 22.04.2010 si pana la data platii efective.
Prin Sentinta civila nr. 517/07.07.2010, Tribunalul Arad a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamante, retinand considerentele mai jos aratate.
Trei sunt conditiile de admisibilitate ale oricarei cereri de ordonanta presedintiala: urgenta masurii solicitate, vremelnicia ei, precum si neprejudecarea fondului litigiului dintre parti. Pentru a avea castig de cauza, reclamantul trebuie sa dovedeasca intrunirea acestor trei conditii iar aparenta dreptului sa fie de partea sa.
Reclamantele au solicitat insa transarea fondului litigiului cata vreme nu a fost solicitata o masura vremelnica ci o dispozitie de obligare a paratei la plata unei sume de bani, inclusiv cu dobanda legala, ceea ce presupune analiza pe fond a raportului juridic dintre parti si stabilirea unei culpe contractuale.
Prin urmare, avand in vedere obiectul cererii de ordonanta presedintiala si care este identic cu cel al actiunii pe fond promovata de reclamante si inregistrata sub nr. 3647/108/2010, tribunalul constata ca solicitarea acestora implica in mod necesar o antamare a fondului cauzei, cata vreme nu se poate dispune plata unei sume de bani cu dobanda legala in temeiul unei aparente de drept. O astfel de solicitare excede notiunii de "masura vremelnica" ce este permisa de art. 581 C. proc. civ. si reprezinta realmente o dispozitie ce are ca efect rezolvarea litigiului pe fond in sensul dorit de reclamante, astfel incat, in cazul pierderii procesului pe fond, inlaturarea asa-zisei masuri ce s-a solicitat prin prezenta cerere, ar implica un nou proces intre parti.
Solicitarea reclamantelor nu satisface nici conditia urgentei. In mod indiscutabil, oricare resortisant isi doreste ca drepturile sale sa fie recunoscute si satisfacute cat mai urgent posibil. Cu toate acestea, simpla imprejurare ca o suma de bani este datorata de aproape un an de zile, nu constituie prin ea insasi un fundament al urgentei in sensul art. 581 C. proc. civ. care creioneaza in linii mari situatiile in care o astfel de masura se poate dispune prin ordonanta presedintiala:
- pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere;
- pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Nu este cazul in speta de fata, cata vreme obiect al litigiului dintre parti este plata unei sume de bani. Nu rezulta din intreg probatoriul administrat care este dreptul ce s-ar pagubi prin intarziere, mai ales ca trecerea timpului presupune acordarea de dobanzi legale in acceptiunea reclamantelor si nici care este paguba ce nu va mai putea fi reparata.
Nici conditia vremelniciei nu este indeplinita in cauza, simpla formulare si a unei cereri pe fond privind recunoasterea drepturi nefiind prin ea insasi un fundament care sa justifice vremelnicia. Exista nenumarate situatii in care, instanta este chemata sa ia masuri vremelnice pana la solutionarea unui proces pendinte asupra fondului litigiului dintre parti. Aceste situatii se refera insa la litigii privind proprietatea, posesia sau folosinta unui bun individual determinat, modul de partajare a unui bun aflat in stare de coproprietate, incredintarea unui copil minor etc. In toate aceste situatii, hotararea data pe fondul cauzei cuprinde dispozitii care, o data aduse la indeplinire pe calea executarii silite determina incetarea masurii vremelnice dispusa de instanta pe calea ordonantei presedintiale, pe parcursul procesului pe fond. Or, in cazul de fata, masura solicitata de catre reclamante este prin natura ei o dispozitie asupra fondului litigiului. Reclamantele nu se rezuma a solicita o interdictie a paratei de a plati celorlalte persoane care au figurat in titlul de proprietate la momentul exproprierii si care ar fi putut fi apreciata drept o masura vremelnica, ci solicita efectiv transarea raportului juridic dintre parti prin executarea in intregime a obligatiei asa cum figureaza ea in continutul raportului juridic nascut ca efect al exproprieri. Or, in afara faptului ca o asemenea solicitare impune in mod necesar antamarea fondului cauzei, se mai constata ca o astfel de masura, prin natura ei nu este vremelnica deoarece, fie solutioneaza procesul pe fond inainte de finalizarea lui in caz de admitere a actiunii, fie va constitui temei pentru un alt proces, in cazul in care actiunea pe fond va fi respinsa ca neintemeiata.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul a concluzionat ca cererea reclamantelor nu intruneste exigentele ordonantei presedintiale, asa cum sunt ele reglementate de art. 581 C. proc. civ.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal ambele reclamante solicitand modificarea ei si, in consecinta, admiterea cererii lor.
Recursul a fost motivat in drept pe dispozitiile art. 3041 C. proc. civ., iar in fapt pe aceea ca sunt dovedite in cauza conditiile impuse de lege pentru admiterea cererii de ordonanta presedintiala, respectiv atat urgenta in solutionarea ei (motivata de faptul ca terenurile pentru care se solicita despagubiri au fost expropriate si deja distruse ca urmare a demararii lucrarilor la autostrada iar conform art. 1 din Legea nr. 33/1994 justa despagubire trebuie facuta in prealabil acestor operatiuni), cat si conditiile vremelniciei (pentru ca plata se cere a fi facuta temporar, pana la solutionarea fondului litigiului ce opune aceleasi parti) si neprejudicierii fondului (ce decurge din conditia anterioara).
S-a mai sustinut si faptul ca refuzul paratei de a le plati despagubirile de 16.799 euro este nejustificat din moment ce prin Sentinta civila nr. 2386/11.03.2010 a Judecatoriei Arad s-a dovedit ca reclamantele sunt titularele dreptului la despagubiri, aspect ce era neclarificat la momentul exproprierii.
Prin Decizia civila nr. 681 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefundat recursul declarat de reclamante, pe baza argumentelor ce succed.
Desi reclamantele isi justifica dreptul de a solicita despagubiri ca detinatoare ale terenurilor ce le-au fost expropriate de stat, o astfel de solicitare nu poate fi dedusa judecatii in procedura speciala a ordonantei presedintiale intrucat prin acordarea despagubirilor in acest mod s-ar stinge in mod definitiv fondul raporturilor litigioase, ceea ce ar infrange cerinta neprejudicierii fondului pe care legea o impune pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.
In plus, eliberarea sumelor doar catre reclamante presupune inainte de toate o analiza a substantei raporturilor juridice ce leaga atat partile in proces cat si pe acestea si terte persoane (despre care reclamantele sustin ca nu ar fi indreptatite la despagubire), ceea ce excede cadrului limitativ al ordonantei presedintiale.
Pe de alta parte, nici urgenta in acordarea despagubirilor nu se justifica avand in vedere ca suma reprezentand valoarea echitabila a terenurilor expropriate este deja consemnata in conturile persoanelor ale caror terenuri au fost preluate, astfel ca nu exista pericolul de pierdere a sansei de a o primi in viitor.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca fiind temeinica si legala hotararea recurata, astfel incat a respins ca nefundat recursul reclamantelor.