Nemotivarea hotararii judecatoresti. Consecinte
C. proc. civ., art. 261 alin. (1) pct. 5
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotararea judecatoreasca se da in numele legii si trebuie sa cuprinda "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor".
Textul mai sus citat este imperativ, iar nerespectarea dispozitiilor lui atrage nulitatea absoluta a hotararii judecatoresti.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 793/R din 6 octombrie 2010, G.O.
Prin Decizia civila nr. 793 din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamantii G.M. si J.J. impotriva Deciziei civile nr. 128 din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel, Curtea de Apel Timisoara a retinut urmatoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5, hotararea judecatoreasca se da in numele legii si trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Din economia textului precitat, reiese ca obligatia instantei de a-si motiva hotararea are in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt expuse in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor, punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si rationamentul logico-juridic pe care se intemeiaza solutia pronuntata, neindeplinirea acestor conditii atragand casarea hotararii.
In speta de fata, considerentele hotararii pronuntate in apel fac referire doar la caracterul de bun in devalmasie a imobilului in litigiu, caracter care nu a fost contestat de catre reclamanti prin cererea de apel, fara ca instanta de apel sa cuprinda in considerentele hotararii motivele pentru care s-au inlaturat sustinerile si argumentele reclamantilor, formulate prin cererea de apel, in legatura cu cota de contributie de 80% a tatalui reclamantilor si de 20% a paratei la achizitionarea primului imobil, de pe str. S., cote care s-au transferat afirmativ si in celelalte imobile, pana la ultimul din N.
De asemenea, considerentele hotararii apelate nu fac referire la respingerea cererii de atribuire a imobilului catre reclamanti, la calculul sultei la care a fost obligata parata si la stabilirea cheltuielilor de judecata.
Or, in lipsa raspunsului in fapt si in drept la toate pretentiile si apararile formulate de parti, instanta de recurs nu are posibilitatea sa analizeze temeinicia si legalitatea hotararii atacate.
Asa fiind, retinand ca instanta de fond nu a cercetat in fond toate pretentiile si apararile reclamantilor, in baza art. 261 alin. (1), 304 pct. 5 si 9 si art. 312 alin. (3) si (5) C. proc. civ., Curtea a admis recursul reclamantilor, a casat decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Arad.