Contract individual de munca incheiat cu o persoana pusa sub interdictie. Sanctiune. Conditiile incetarii de drept
Legea nr. 53/2003, art. 13 alin. (4), art. 56 lit. e), art. 57,
Contractul individual de munca incheiat cu o persoana pusa sub interdictie este lovit de nulitate absoluta, deoarece art. 13 alin. (4) din Codul muncii interzice incadrarea in munca a acestor persoane. Aceasta nulitate nu poate fi acoperita decat in ipoteza ridicarii interdictiei.
Angajatorul nu poate emite, in temeiul art. 56 lit. e) din Codul muncii, o decizie de incetare de drept a contractului individual de munca incheiat cu o persoana pusa sub interdictie, daca nu sunt indeplinite cerintele din acest text legal. Imprejurarea ca, la data incheierii contractul individual de munca, angajatorul avea cunostinta ca persoana angajata este pusa sub interdictie nu este de natura sa inlature sanctiunea nulitatii absolute a unui astfel de contract.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1815 din 18 august 2010, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 587 din 3 martie 2010, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 259/30/2010, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta P.G., in calitate de tutore al fiicei sale P.D.O., in contradictoriu cu parata Fundatia "Pentru Voi" Timisoara, precum si cererea reconventionala.
S-a anulat decizia de incetare a contractului individual de munca nr.183/15.12.2009, emisa de parata, si s-a dispus obligarea paratei la plata catre reclamanta a unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, cu incepere de la data de 15.12.2009 si pana la data de 03.03.2010.
Totodata, a fost constatata nulitatea contractului individual de munca nr. 33/15.04.2009, incheiat intre parti, si s-a respins in rest actiunea.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin sentinta civila nr. 704/PI/05.05.1997 a Tribunalului Timis si prin dispozitia nr. 2403/16.09.1997 a Primariei Timisoara, reclamanta a fost instituita "tutore" pe seama fiicei sale, P.D.O., ca urmare a admiterii unei cererii de punere sub interdictie a acesteia.
In perioada 06.04.2009-15.12.2009, P.D.O. a fost angajata fundatiei, in baza contractului individual de munca nr. 5105033/15.04.2009, cu o fractiune de norma de 2 ore/zi, in functia de muncitor necalificat la ambalarea unor produse solide, cu un salariu de 150 lei/lunar.
Parata a emis decizia nr. 183/15.12.2009, prin care, in baza art. 56 lit. e) din Codul muncii, a dispus incetarea contractului individual de munca, incepand cu data de 15.12.2009.
In cauza, nulitatea nu a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva, astfel incat instanta de fond a constatat ca decizia de incetare a contractului individual de munca a fost emisa de parata cu nerespectarea prevederilor art.56 lit. e) C. muncii, motiv pentru care a admis in parte actiunea si a anulat decizia nr. 183/15.12.2009, emisa de parata.
Art. 77 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede ca persoanele cu handicap au dreptul de a munci si de a realiza venituri in conformitate cu prevederile legislatiei muncii.
Insa, art. 13 din Codul Muncii interzice incadrarea in munca a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca, dat fiind ca sunt lipsite de capacitate de exercitiu.
Avand in vedere ca, la incheierea contractului de munca nr. 5105033/15.04.2009, nu au fost respectate conditiile legale pentru incheierea lui valabila, intrucat a fost incadrata in munca o persoana pusa sub interdictie judecatoreasca, tribunalul a admis cererea reconventionala si a constatat nulitatea absoluta a contractului, potrivit art. 57 alin. (1), alin. (2) si alin. (3) din Codul Muncii.
In speta, nulitatea nu poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege. Dat fiind ca nulitatea produce efecte numai pentru viitor si vazand dispozitiile art. 78 C. Muncii, prima instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data de 15.12.2009 si pana la data pronuntarii hotararii: 03.03.2010.
Pe cale de consecinta, tribunalul a respins actiunea principala privind reincadrarea in munca si plata drepturilor salariale pana la reincadrare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamanta, prin reprezentantul legal P.G., intemeindu-se pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. S-a solicitat modificarea in parte a hotarari, in sensul respingerii cererii reconventionale.
In motivarea recursului s-a sustinut ca, la data perfectarii contractului de munca, parata - reclamanta reconventionala cunostea starea reclamantei, astfel incat nu poate invoca propria culpa.
Totodata, s-a aratat ca admiterea cererii reconventionale si constatarea nulitatii contractului individual de munca plaseaza reclamanta intr-o situatie de discriminare a unei persoane handicapate.
Parata-intimata a depus concluzii scrise, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinand cauza sub toate aspectele, conform dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca nu exista nici un motiv pentru modificarea ori casarea sentintei recurate, deoarece instanta de fond a retinut corect starea de fapt si a aplicat in mod just dispozitiile legale incidente.
Imprejurarea ca parata a cunoscut starea de persoana handicapata a reclamantei, astfel incat are o culpa la incheierea contractului individual de munca, intrucat a incalcat legislatia muncii, este lipsita de relevanta fata de incalcarea unor dispozitii legale imperative, respectiv a prevederilor art.13 alin.(4) din Codul muncii, incalcare ce atrage nulitatea absoluta a contractului de munca. Aceasta nulitate poate fi invocata oricand si de catre oricare dintre parti.
Salariata este pusa sub interdictie si beneficiaza de protectia prevazuta de legislatia speciala aplicabila persoanelor handicapate, astfel incat nu se pune problema unei discriminari, dat fiind ca nu exista nicio legatura intre constatarea nulitatii contractului de munca si incalcarea legislatiei referitoare la interzicerea discriminarii.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin.(1) Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.