Apel. Cerere de desfiintare cu trimitere spre rejudecare la prima instanta. Solutie de schimbare a sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata. Legalitate
C. proc. civ., art. 295, art. 296
Este legala hotararea prin care tribunalul, fiind investit cu solutionarea apelului prin care s-a cerut desfiintarea sentintei atacate, a procedat la schimbarea ei in sensul respingerii actiunea in baza unei exceptii puse in discutia partilor.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 908 din 21 octombrie 2009
Prin cererea inregistrata sub nr. 1040/295/2007 la Judecatoria Sannicolau-Mare, reclamanta Comuna T.M. a chemat in judecata paratii I.E. si W.E., H.M., H.I. si H.A. solicitand instantei ca, prin hotararea ce va da, sa constate ca imobilul edificat pe parcela cadastrala 173-174 reprezentand casa cu nr. 108 este Caminul cultural; sa dispuna modificarea cartii funciare in sensul inscrierii mentiunii "Camin cultural", sa constate ca a dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului inscris in CF nr. 681 si sa dispuna inscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, cu titlu de drept dobandit prin prescriptie achizitiva.
In motivare a invocat ca a exercitat posesia asupra imobilului incepand din anul 1967, imobilul avand de atunci destinatia de camin cultural; a mai aratat ca imobilul face parte din patrimoniul sau si ca posesia exercitata indeplineste conditiile cerute de lege pentru dobandirea dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune.
In drept a invocat dispozitiile art. 1846, 1847, 1860 si 1890 C. civ.
Prin sentinta civila nr. 38 din 22.01.2008 instanta a admis cererea de chemare in judecata avand in vedere, in esenta, ca reclamanta a exercitat o posesie utila, neviciata asupra imobilului si ca paratii, desi citati prin afisare si publicitate, nu s-au prezentat in fata instantei.
Impotriva sentintei au declarat apel I.E. si W.E. care au criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand desfiintarea cu trimitere la prima instanta spre rejudecarea cauzei cu corecta stabilire a cadrului procesual.
In motivare au invocat ca toti paratii sunt decedati, reclamanta avand cunostinta de acest aspect si, cu rea-credinta, a solicitat citarea lor prin publicitate. De asemenea, avea cunostinta si de mostenitorii defunctilor intrucat, in calitate de mostenitori ai defunctilor, au depus la Primaria T.M. cereri de reconstituire a dreptului de proprietate dupa autorii lor, in conditiile Legii nr. 247/2005, cu ele purtandu-se corespondenta pentru completarea dosarelor administrative astfel constituite. La intalnirea de la sfarsitul anului 2007, a fost discutata si problema imobilului, primarul ascunzandu-le existenta prezentului litigiu.
Citarea s-a facut la numarul vechi de casa, desi Primaria stia ca numarul nou este 293-294, astfel ca orocedura de citare cu paratii nu a fost legal indeplinita.
Prin decizia civila nr. 281/A/19.03.2009pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 1040/295/2007 apelul a fost admis, iar sentinta schimbata cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a retinut ca, potrivit actelor de stare civila depuse la dosar, paratul H.I. a decedat la data de 15.09.1992, mostenitoarea sa fiind W.E., in calitate de fiica, potrivit certificatului de mostenitor nr. 5/2009.
H.A.M. a decedat la 15.04.1975, iar apelanta I.E. este fiica acesteia.
Ca atare, la momentul promovarii prezentei actiuni civile (03.09.2007), paratii erau decedati, iar apelantele sunt mostenitoarele acestora, in calitate de descendente.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata, iar, potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza cu moartea acesteia.
Fata de aceste prevederi legale si de data decesului paratilor, situata anterior introducerii cererii, acestia nu pot avea calitate de parte in proces.
A mai retinut instanta ca, daca partea a decedat anterior initierii procesului, nu sunt incidente dispozitiile art. 243 alin. (1) C. proc. civ., privind introducerea in cauza a mostenitorilor, aceste prevederi fiind aplicabile numai in ipoteza in care partea decedeaza pe parcursul judecatii, mostenitorii preluand pozitia procesuala a autorului lor. Ca atare, nu se impune desfiintarea sentintei apelate cu trimitere spre rejudecare la prima instanta pentru a se stabili corect cadrul procesual, intrucat lipsa de capacitate procesuala a paratilor nu poate fi acoperita prin introducerea in cauza a mostenitorilor.
Pe de alta parte, reclamantul a invocat in sustinerea cererii sale de chemare in judecata prevederile art. 1890 C. civ, solicitand constatarea dobandirii unui drept de proprietate asupra imobilului in litigiu.
In consecinta, cercetarea judecatoreasca s-a desfasurat in aceste coordonate procesuale, stabilite de reclamanta prin actiune, ca o aplicare a principiului disponibilitatii in procesul civil prevazut de alin. ultim al art. 129 C. proc. civ.
Reclamanta a aratat ca posesia a inceput a fi exercitata in anul 1967. Fata de data invocata ca moment de inceput al prescriptiei achizitive si de prevederile Legii nr. 241/1947, tribunalul a constatat ca asupra imobilului, situat in regiune de carte funciara, se putea dobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune doar in cazurile si in conditiile prevazute de art. 27 si 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, in acest sens pronuntandu-se Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. LXXXVI/2007, decizie obligatorie, potrivit prev. art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
In consecinta, fata de inaplicabilitatea prevederilor Codului Civil in speta, tribunalul a constatat ca nu se mai impune analizarea indeplinirii cerintelor art. 1847 C. civ privind posesia utila a reclamantului asupra imobilului si nici a celorlalte exceptii invocate.
Reclamanta va putea promova o noua actiune cu acelasi obiect, in care sa invoce dispozitiile din Decretul-Lege nr. 115/1938, in care sa fie verificat caracterul util al posesiei sale asupra imobilului, in cadrul procesual de fata neputand obtine realizarea dreptului sau.
Impotriva deciziei a declarat recurs in termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand casarea ei cu trimiterea spre rejudecare la prima instanta.
In motivare a invocat ca, prin hotararea recurata, s-a acordat mai mult decat s-a cerut, avand in vedere ca, desi apelantele au solicitat desfiintarea cu trimitere a sentintei, instanta a schimbat hotararea in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
A mai invocat ca, desi instanta a acordat cuvantul asupra exceptiilor invocate, a solutionat cauza in fond.
A invocat incalcarea dispozitiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la mentiunile obligatorii ale hotararii, s-a referit la continutul dispozitivului deciziei, a invocat neexercitarea de catre instanta a rolului activ si a invocat existenta de neconcordante intre cererea formulata de parti si motivarea deciziei.
In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 6 si urm. C. proc. civ.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. proc. civ. si de normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut urmatoarele:
Corespunde realitatii faptul ca apelantele au solicitat desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea corectei stabiliri a cadrului procesual.
Este de observat, insa, ca instanta investita cu solutionarea apelului a retinut ca la data inregistrarii cererii de chemare in judecata paratii erau decedati (aspect necontestat de recurenta), ca nu aveau folosinta drepturilor civile si ca, in consecinta, fata de dispozitiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 nu puteau sta in proces in calitate de parati.
In consecinta, este nerelevant faptul ca apelantele au solicitat desfiintarea cu trimitere a sentintei cata vreme, exercitandu-si rolul activ si facand corecta aplicare a dispozitiilor legale sus-mentionate, instanta a apreciat ca, dispunand in sensul celor cerute pe calea apelului, ar fi pronuntat o hotarare nelegala.
Doar in situatia in care paratii si-ar fi pierdut pe parcursul procesului capacitatea procesuala de folosinta iar prima instanta ar fi pronuntat hotararea in contradictoriu cu ei ar fi fost incidente dispozitiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. raportat. la art. 243 alin. (1) C. proc. civ.
In ceea ce priveste critica vizand solutionarea fondului in conditiile in care partile au pus concluzii asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii, Curtea a respins-o ca nefiind intemeiata.
Astfel, instanta de apel a raportat aceasta exceptie la temeiul de drept al cererii si a retinut ca, fata de decizia nr. 86/2007 data de ICCJ asupra unui recurs in interesul legii, nu poate fi admisa o actiune in prescriptie achizitiva intemeiata pe dispozitiile Codului civil in speta dedusa judecatii. In consecinta, tribunalul nu a solutionat fondul cererii, ci a cercetat-o prin prisma exceptiilor puse in discutia partilor.
Din examinarea continutului deciziei recurate rezulta cu evidenta ca ea cuprinde toate mentiunile prevazute de dispozitiile art. 261 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ca este amplu motivata si ca este rezultatul exercitarii rolului activ al judecatorului, dupa cum s-a aratat in considerentele mai sus prezentate.
Din aceleasi considerente rezulta ca nu pot fi retinute nici sustinerile recurentei potrivit cu care in hotarare ar exista o neconcordanta intre cele cerute de parti si dispozitiv sau ca instanta ar fi "analizat cauza altfel decat s-a cerut" cum neintemeiat se invoca pe calea recursului.
Celelalte sustineri ale recurentei au natura unor consideratii teoretice generale, ce nu se constituie in motive de recurs in sensul art. 304 C. proc. civ.
Avand in vedere cele mai sus aratate, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304, art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanta a respins recursul declarat de reclamanta.