1. Cumparare in scop de revanzare de autoturisme. Acte de comert
O.G. nr. 7/2001, art. 15
Constituie acte cu caracter comercial si astfel supuse impozitarii conform art. 15 din O.G. nr. 7/2001, cumpararea in scop de revanzare a autoturismelor.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 822 din 2 iunie 2009
Prin sentinta civila nr. 258 din 2 martie 2009 pronuntata in dosarul nr. 8789/30/2008, Tribunalul Timis a respins ca nefondata actiunea reclamantei persoana fizica, formulata impotriva paratelor D.F.P. Timis si D.G.F.P. Timis pentru anularea deciziei nr. 1769/234/20.10.2008 emisa de D.G.F.P. Timis, a Raportului de inspectie fiscala din 14.11.2006, emis de A.F.P. Timisoara - Serviciul Control fiscal persoane fizice si exonerarea de la plata sumei de 88.803 lei debit.
Prin decizia civila nr. 822 din 2 iunie 2009 pronuntata in dosarul nr. 8789/30/2008, Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefundat recursul reclamantei, cu motivarea ca, prin raportul de inspectie fiscala din 14.11.2006 emis de A.F.P. Timisoara s-a retinut in sarcina reclamantei faptul ca in perioada 2000 - 2003 aceasta a introdus in tara un numar de 8 autoturisme din Germania pe care le-a comercializat la diverse persoane fara a declara venituri astfel realizate si fara a avea autorizatie de comercializare. S-au stabilit astfel obligatii de plata in suma de 88.803 lei din care 50.028 lei diferenta impozit pe venit global pe anii 2000- 2003, 33.408 lei majorari de intarziere si 5367 lei penalitati de intarziere, aceste obligatii fiind cuprinse in decizia de impunere nr. 35866/6.12.2006, decizie ce a fost contestata de catre reclamanta conform art. 207 O.G. nr. 92/2003, contestatie respinsa prin decizia nr. 1769/234./20.10.2008.
Curtea observa ca starea de fapt retinuta prin raportul de inspectie fiscala nu este contestata de reclamanta, aceasta aratand insa ca cumpararea autoturismelor s-a realizat cu titlu de hobby si nu a reprezentat o profesie obisnuita, achizitionarea autoturismelor fiind intamplatoare iar revanzarea s-a datorat constatarii unor defectiuni. Aceste argumente nu pot fi retinute de catre instanta intrucat in perioada 2000 - 2003 reclamanta a introdus in tara un numar de 8 autoturisme din Germania pe care le-a comercializat la diverse persoane, aspecte care au fost retinute de organele fiscale luand in considerare documentele puse la dispozitie de catre organele de politie, respectiv contracte de vanzare a autoturismelor, declaratii ale cumparatorilor si chitantele pentru achitarea accizelor si a T.V.A.-ului, toate aceste documente dovedind indubitabil ca reclamanta a savarsit in mod reperat operatiuni de vanzare-cumparare de autoturisme cata vreme conform art. 3 pct. 1 din Codul comercial sunt considerate fapte de comert cumpararea de marfuri in scop de revanzare si nu sunt incidente dispozitiile art. 5 C.com. potrivit carora nu sunt considerate fapte de comert cumpararea de produse sau de marfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatia cumparatorului ori a familiei sale urmata de revanzarea acestora. In mod obiectiv reclamanta nu poate justifica achizitionarea pentru uzul personal si al familiei sale a unui numar de 8 autoturisme in perioada 2000 - 2003 pentru a retine astfel ca revanzarea acestora intra sub incidenta art. 5 C.com. Autoturismele au fost achizitionate succesiv pe perioada respectiva dupa ce in prealabil aceasta a procedat la instrainarea autoturismului detinut anterior iar caracterul repetitiv al acestor fapte dovedeste intentia de revanzare care exista din momentul cumpararii autoturismelor.
Ca atare, sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 15 din O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, act normativ aflat in vigoare la data efectuarii faptelor de comert retinute in sarcina reclamantei si care preciza ca erau supuse impozitarii, veniturile din activitatile independente ce cuprindeau si veniturile comerciale, fiind considerate ca atare printre altele si venituri din fapte de comert ale contribuabililor. Acestor dispozitii li se adauga si prevederile cuprinse in H.G. nr. 54/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001, unde la punctul 4, se arata ca sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapt de comert de catre persoanele fizice sau asociatiile fara personalitate juridica, din prestari de servicii altele decat cele realizate din profesii libere precum si cele obtinute din practicarea unei meserii. Se face astfel distinctia intre veniturile realizate din fapte de comert, in principal fiind activitatile de cumparare in scop de revanzare si veniturile obtinute din practicarea unei meserii de unde rezulta ca in acceptiunea O.G. nr. 7/2001 si a H.G. nr. 54/2003 erau supuse impozitului pe venit, veniturile obtinute din faptele de comert savarsite de contribuabili indiferent daca acestia practicau o alta meserie in mod obisnuit.
In mod corect prima instanta a retinut ca reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozitiile cuprinse la art. 5 lit. k) din O.G. nr. 7/2001 intrucat acestea vizeaza activitatile de vanzare ca transfer al dreptului de proprietate dar, care nu ar caracterul unor fapte de comert, aceasta fiind diferenta intre regimul fiscal stabilit la art. 5 lit. k) fata de cel stabilit la art. 15 din O.G. nr. 7/2001.
Din aceasta perspectiva, hotararea primei instante prin care s-a procedat la respingerea actiunii reclamantei este legala si temeinica intrucat reclamanta nu si-a indeplinit obligatia legala de a depune declaratia de venit si de a plati impozitele aferente, astfel incat in mod legal organele fiscale au stabilit in sarcina acesteia obligatia de plata a sumei de 88.803 lei reprezentand impozit pe venit, dobanzile si penalitatile aferente.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept si vazand si dispozitiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ. instanta a respins ca neintemeiat recursul declarat de reclamanta.