Revocare tacita a legatelor. Conditii
C.civ., 921
Potrivit art. 921 din Codul civil, "Testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior."
In consecinta, atunci cand, prin testamentul anterior, testatorul lasa un bun imobil in deplina proprietate unui legatar (legal cu titlu particular), iar prin testamentul posterior testatorul lasa intreaga sa avere mobila si imobila unui alt legatar (legat cu titlu universal), exista contrarietate intre cele doua testamente si opereaza revocarea tacita a primului testament.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 1061 din 30 octombrie 2008 (judecator Gheorghe Obersterescu)
Prin Decizia civila nr. 111/A din 14 august 2008, Tribunalul Caras-Severin a admis apelul declarat de reclamantul P.S.I. impotriva Sentintei civile nr. 360 din 27 februarie 2008 a Judecatoriei Caransebes, pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a admis actiunea formulata de reclamant impotriva paratului M.M.I. si, in consecinta, a constatat revocarea voluntara tacita a testamentului autentificat sub nr. 3686/05.11.1999 si nulitatea certificatului de legatar nr. 28/17.09.2007 emis in favoarea paratului, constatand, totodata, ca reclamantul a dobandit calitatea de legatar universal al defunctei M.N.
Initial, Judecatoria, in prima instanta, a respins actiunea reclamantului cu motivarea ca, desi defuncta l-a instituit legatar universal pe reclamant, cele doua testamente incheiate de defuncta, respectiv testamentele cu nr. 3686/05.11.1999 si nr. 62/09.01.2004, nu cuprind dispozitii testamentare potrivnice, intrucat se refera la imobile diferite.
Prima instanta a mai retinut ca intentia testatoarei a fost aceea de a lasa paratului imobilul cu nr. topo 98/C inscris in CF nr. 878 Sacu, iar reclamantului imobilul cu nr. topo 97 inscris in CF nr. 1894 Sacu, pentru ca in caz contrar nu s-ar justifica incheierea contractului de donatie autentificat sub nr. 61/09.01.2004.
Prin apelul declarat, reclamantul P.S.I. a criticat hotararea primei instante pentru aceea ca in mod gresit a considerat ca testatoarea a intentionat sa lase paratului imobilul cu nr. topo. 98/C inscris in CF nr. 878 Sacu, iar reclamantului imobilul cu nr. topo. 97 inscris in CF 1894 Sacu, ignorand dispozitiile clare si fara echivoc cuprinse in testamentul ulterior, prin care M.N. testeaza intreaga sa avere mobila si imobila.
Tribunalul a apreciat ca este intemeiat apelul reclamantului, retinand ca motivul prin care intimatul arata in intampinare ca dispozitiile art. 921 C.civ. permit existenta a celor doua liberalitati (testamentul initial din anul 1999 si cel posterior din anul 2004) este neintemeiat, intrucat prin testamentul posterior s-a testat intreaga avere mobila si imobila si este instituit P.S.I. legatar universal (si nu cu titlu universal), aceste dispozitii fiind necompatibile si contrarii dispozitiei din primul testament.
Tribunalul a mai constatat ca testatoarea M.N., prin testamentul si contractul de donatie intocmite la data de 09.01.2004, si-a exprimat vointa in sensul testarii intregii averi catre P.S.I., fapt reglementat de art. 920 C.civ., dispozitie legala care determina revocarea testamentului anterior.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul M.M.I., solicitand admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea administrarii probatoriului solicitat.
Paratul recurent si-a motivat in drept recursul cu dispozitiile art. 304 pct. 5, 8 si 9 C.proc.civ., aratand ca, in sedinta publica din 19.06.2008, a solicitat Tribunalului admiterea probei cu acte si martori pentru a dovedi intentia testatoarei, insa cererea i-a fost respinsa fara nicio motivare, in sedinta publica din 14.08.2008.
Recurentul a mai invederat ca potrivit art. 920 C.civ. un testament poate fi revocat printr-un testament posterior, dar in conditiile stabilite de art. 921 C.civ., adica prin testamentul posterior sa se prevada expres revocarea celui anterior sau, in situatia cand nu se prevede expres, se desfiinteaza numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
Astfel, avandu-se in vedere interpretarea diferita a dispozitiilor art. 920 C.civ. data de catre prima instanta si de catre instanta de apel, recurentul a aratat ca se impunea administrarea probatoriului cerut pentru a clarifica intentia testatoarei.
In urma examinarii deciziei atacate prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art. 304 pct. 5, 8 si 9 C.proc.civ. si art. 920 si 921 din Codul civil, Curtea a apreciat ca este neintemeiat recursul paratului, pentru considerentele ce in continuare succed.
Testamentul autentificat sub nr. 3686/05.11.1999, in beneficiul paratului M.M.I., reprezinta un legat cu titlu particular, deoarece confera beneficiarului acestuia chemare la un bun succesoral izolat, individual determinat (cota de 1/2 parti din imobilul inscris in CF nr. 878 Sacu), iar testamentul autentificat sub nr. 62/09.01.2004, in beneficiul reclamantului P.S.I., reprezinta un legat cu titlu universal, intrucat acest legat are ca obiect intreaga avere mobila si imobila ce se va gasi in patrimoniul testatoarei la data decesului ei.
Or, potrivit art. 921 Cod civil, revocarea legatelor poate fi si tacita, iar aceasta poate rezulta din incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului anterior si cele ale testamentului posterior.
Astfel, in speta de fata, asa cum corect a stabilit si Tribunalul, este evidenta contrarietatea dintre testamentul anterior si cel posterior, in conditiile in care primul are ca obiect un singur bun individual determinat, iar cel de-al doilea toate bunurile testatoarei, ceea ce inseamna inclusiv bunul individual determinat ce a facut obiectul primului legat, fiind evidenta intentia testatoarei de a testa intreaga sa avere in favoarea reclamantului intimat, situatie in care nu mai era necesara completarea probatoriului in acest litigiu.
In consecinta, Curtea a apreciat ca hotararea a fost data cu aplicarea corecta a dispozitiilor art. 921 C.civ., nefiind susceptibila de modificare in conditiile prevazute de art. 304 pct. 5, 8 si 9 C.proc.civ., astfel ca a respins ca neintemeiat recursul paratului.