Actiune in anularea hotararii arbitrale. Conditii
C.proc.civ., art. 364
Trecerea termenului prevazut in art. 3533 din Codul de procedura civila nu poate sa constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afara de cazul in care una dintre parti a notificat celeilalte parti si tribunalului arbitral, pana la primul termen de infatisare, ca intelege sa invoce caducitatea.
Niciuna dintre ipotezele evocate de lit. f) a art. 364 din acelasi cod nu pot da instantei de judecata care efectueaza controlul asupra hotararii arbitrale pe calea actiunii in anulare dreptul sa abordeze din nou fondul litigiului.
Din cele noua motive de desfiintare a hotararii in anulare reglementate in mod limitativ de art. 364, patru [cele de la lit. a), b), c) si e)] cenzureaza limitele arbitrajului, validitatea conventiei arbitrale si conformitatea judecatii arbitrale cu conventia arbitrala, alte patru [cele de la lit. d), f), g) si h)] cenzureaza conformitatea judecatii arbitrale cu principiile fundamentale ale procedurii civile, iar cel de-al noualea motiv [cel de la lit. i)] cenzureaza conformitatea hotararii arbitrale cu ordinea publica, bunele moravuri si dispozitiile imperative ale legii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, sentinta civila nr. 28 din 9 septembrie 2008
Prin actiunea in anulare inregistrata la Curtea de Apel Timisoara sub dosar nr. 380/59/2008 reclamanta S.C. G S.R.L. Arad in contradictoriu cu parata S.C. M S.R.L. Arad a solicitat anularea hotararii arbitrale nr. 4/07.03.2008 a Comisiei de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie a judetului Arad pronuntata in dosarul nr. 23/A/2006, dupa care, judecand in fond cererile de arbitrare principala si cea reconventionala, sa se admita in parte actiunea introductiva formulata de reclamanta din dosarul arbitral S.C. M S.R.L. Arad, in sensul dispunerii rezilierii contractului nr. 29/2006 incepand cu data de 7 septembrie 2006 din culpa exclusiva a societatii reclamante parata-reconventionala, sa se admita cererea reconventionala a S.C. G S.R.L. Arad in acelasi sens, din culpa exclusiva a reclamantei parata-reconventionala, si aceasta din urma sa fie obligata la plata sumei de 54.762 lei reprezentand contravaloarea diferentei dintre avansul primit de 2.361.238,86 lei si valoarea materialelor achizitionate si a manoperei efectuate, precum si a sumei de 141.102,12 euro reprezentand daune interese. De asemenea, reclamanta a solicitat, in temeiul alin. (3) al art. 365 din Codul de procedura civila, suspendarea executarii hotararii atacate.
Fata de aceasta solutie reclamanta a invocat motivul de anulare prevazut de art. 364 litera e) din Codul de procedura civila intrucat hotararea atacata a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului prevazut de art. 3533 din acelasi cod. Reclamanta a mai invocat si motivul prevazut de art. 364 lit. f), potrivit caruia se poate solicita anularea unei hotarari arbitrale daca tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut, considerand ca, sub aspectul cererii comune avand ca obiect rezilierea contractului dintre partile litigante, la o simpla analiza a petitelor fiecareia dintre cererile acestora este evident faptul ca instanta arbitrala nu s-a pronuntat in conformitate cu ceea ce i s-a cerut.
Prin sentinta civila nr. 28 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Timisoara a respins actiunea in anulare formulata de reclamanta S.C. G S.R.L. Arad impotriva hotararii nr. 4/07.03.2008 pronuntata de Comisia de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie a judetului Arad in dosarul nr. 23/A/2006 in contradictoriu cu parata S.C. M Arad, respingand, totodata, si cererea de suspendare a executarii hotararii atacate. De asemenea, instanta a luat act de renuntarea reclamantei la judecarea capatului de cerere referitor la obligarea paratei la plata sumei de 141.102,12 euro cu titlu de daune interese, admitandu-i, insa, cererea de ridicare a sechestrului judiciar si, in consecinta, a dispus ridicarea acestei masurii asiguratorii aplicate prin incheierea de sedinta din 2 martie 2007 pronuntata de tribunalul arbitral in dosarul nr. 23/A/2006 asupra bunurilor existente pe santierul paratei si cuprinse in procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc H.P. la data de 17 octombrie 2006.
Pentru a hotari astfel Curtea a retinut ca in sustinerea cererii in anulare formulata reclamanta S.C. G S.R.L. Arad a invocat prevederile art. 364 lit. e) si f) din Codul de procedura civila, potrivit carora hotararea arbitrala poate fi desfiintata prin actiune in anulare, printre altele, daca hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului prevazut de art. 3533 ori daca tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.
In ceea ce priveste primul motiv de anulare, este adevarat ca in conformitate cu dispozitiile art. 3533 din Codul de procedura civila, daca partile n-au prevazut altfel, tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale. Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate instantei judecatoresti prevazute de art. 342, partile putand consimti in scris la prelungirea termenului arbitrajului. De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult doua luni, termenul prelungindu-se de drept cu doua luni in cazul prevazut de art. 3603, precum si in cazul decesului uneia dintre parti. Totusi, trebuie avut in vedere faptul ca acelasi text de lege in alin. 6 stipuleaza ca trecerea termenului prevazut in art. 3533 nu poate sa constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afara de cazul in care una dintre parti a notificat celeilalte parti si tribunalului arbitral, pana la primul termen de infatisare, ca intelege sa invoce caducitatea. Or, in speta, reclamanta nu a facut dovada ca ar fi notificat atat paratei S.C. M S.R.L. Arad, cat si tribunalului, pana la primul termen de infatisare, ca intelege sa invoce caducitatea arbitrajului, sustinerile sale din cuprinsul actiunii in anulare referitoare la faptul ca la data de 20 aprilie 2007, cand instanta a propus ambelor parti prelungirea termenului de solutionare a litigiului arbitral motivat de imprejurarea ca in cauza nu s-au finalizat expertizele dispuse, ar fi solicitat tribunalului ca prelungirea sa se faca cu respectarea dispozitiilor legale fiind irelevante.
Aceasta, intrucat pe de o parte, in cuprinsul incheierii din acea data nu exista mentionat nimic cu privire la acest aspect, reclamanta nefacand dovada ca tribunalul arbitral nu ar fi consemnat in mod complet sustinerile reprezentantului sau, la dosar neexistand nicio cerere de completare a omisiunii vadite in acest sens, stiut fiind faptul ca, hotararile arbitrale (inclusiv incheierile de sedinta) constituie, din punct de vedere probator, inscrisuri autentice. Pe de alta parte, la acel moment (20 aprilie 2007) era deja oricum depasit termenul de cinci luni reglementat de alin. (1) al art. 3533 din Codul de procedura civila, primul termen de judecata fiind cel din 17 noiembrie 2006. Mai mult decat atat, la dezbaterile din 20 aprilie 2007 reprezentantul S.C. G S.R.L. Arad a fost cel care a invederat instantei arbitrale ca a luat legatura cu expertii tehnici in constructii desemnati in cauza si ca acestia au solicitat, pentru finalizarea expertizei, acordarea unui termen de cel putin o luna.
In aceste conditii, Curtea apreciaza ca motivul de anulare prevazut de art. 364 lit. e) din Codul de procedura civila nu poate fi primit, neputandu-se sustine cu temei ca hotararea contestata ar fi fost pronuntata in afara cadrului legal sub aspectul termenului de solutionare a litigiului.
Nici celalalt motiv de anulare invocat de societatea reclamanta nu este incident in speta. Pentru ca instanta de judecata competenta sa solutioneze o actiune in anulare sa poata dispune desfiintarea unei sentinte arbitrale in temeiul art. 364 lit. f) din Codul de procedura civila este imperios necesar ca prin respectiva hotarare tribunalul arbitral sa se fi pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau sa nu se fi pronuntat asupra unui lucru cerut ori sa fi dat mai mult decat s-a cerut.
Intr-adevar, autorizatia data arbitrilor prin actul de compromis de a judeca in echitate lasa acestora toata libertatea de a solutiona diferendul dupa constiinta lor, cu respectarea dispozitiilor imperative, tribunalul fiind tinut sa-si sprijine decizia pe probele administrate in cauza. Chiar daca arbitrii au toata libertatea in solutionarea litigiului, aceasta este, totusi, limitata la obiectul supus judecatii, instanta arbitrala fiind obligata sa se pronunte asupra tuturor lucrurilor cerute, sa nu atribuie ceea ce nu i s-a cerut si nici sa nu dea mai mult decat i s-a cerut.
In esenta, reclamanta, in dezvoltarea acestui motiv de anulare, a aratat ca tribunalul arbitral, desi a dispus rezilierea contractului de executie lucrari (antrepriza) incheiat intre partile litigante sub nr. 29/17.04.2006, nu a stabilit careia dintre ele ii revine culpa pentru neexecutarea conventiei, ceea ce ar constitui o pronuntare in minus petita.
Aceste critici nu pot fi primite in conditiile in care, pe de o parte, ele nu au nici un corespondent in realitate, din cuprinsul considerentelor hotararii atacate (pag. 10, parag. 3) rezultand fara putinta de tagada ca instanta arbitrala a retinut ca, "dat fiind faptul ca lucrarile executate sunt neconforme cu proiectul din culpa paratei - S.C. G S.R.L. Arad, rezulta ca aceasta a incalcat obligatii esentiale pe care si le-a asumat prin contract, ceea ce indreptateste cererea reclamantei - S.C. M S.R.L. Arad - de reziliere a contractului, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 1021 din Codul civil, cuprinse si in art. 21.1 din conventia partilor". De altfel, insasi reclamanta a recunoscut (pag. 4, parag. 3 din cererea de chemare in judecata) faptul ca in motivarea sentintei arbitrale se arata ca tribunalul a retinut ca ea este partea in culpa pentru neexecutarea corespunzatoare calitativ a constructiei, fiind singura raspunzatoare pentru aceasta.
De asemenea, afirmatiile reclamantei in sensul ca in mod gresit tribunalul arbitral nu a retinut in dispozitivul hotararii pronuntate daca a admis cererea S.C. M S.R.L. Arad in forma initiala sau in varianta precizata la data de 10 noiembrie 2006, desi reale, nu pot duce la admiterea actiunii in anulare intrucat din analiza celor statuate de instanta rezulta fara dubiu ca aceasta a avut in vedere pretentiile reclamantei in forma lor precizata.
In orice caz, insa, niciuna dintre ipotezele evocate de lit. f) a art. 364 din Codul de procedura civila nu pot da instantei de judecata care efectueaza controlul asupra hotararii arbitrale pe calea actiunii in anulare dreptul sa abordeze din nou fondul litigiului, asa cum, de fapt, doreste societatea reclamanta.
Nu in ultimul rand, sustinerile referitoare la incalcarea de catre tribunal si a unui principiu de drept material esential pentru dezlegarea pricinii intrucat a confirmat teza propusa de S.C. M S.R.L. Arad potrivit careia este justa imbogatirea ei cu suma de 2.090.647 lei, la care a fost obligata societatea parata - S.C. G S.R.L. Arad, cu toate ca aceasta a executat 16,48% din obiectul contractului, incorporand in lucrarile executate calitativ corespunzator materiale si manopera in valoare de 1.080.697,18 lei, ceea ce ar impune sanctionarea respectivei solutii, care a fost data cu ignorarea unor revederi legale imperative, nu se incadreaza in vreunul dintre cele doua cazuri expres indicate de partea reclamanta in prezenta actiune (si, de altfel, nici in celelalte sapte prevazute de legiuitor).
Din cele noua motive de desfiintare a hotararii in anulare reglementate in mod limitativ de art. 364 din Codul de procedura civila, patru [cele de la lit. a), b), c) si e)] cenzureaza limitele arbitrajului, validitatea conventiei arbitrale si conformitatea judecatii arbitrale cu conventia arbitrala, alte patru [cele de la lit. d), f), g) si h)] cenzureaza conformitatea judecatii arbitrale cu principiile fundamentale ale procedurii civile, iar cel de-al noualea motiv [cel de la lit. i)] cenzureaza conformitatea hotararii arbitrale cu ordinea publica, bunele moravuri si dispozitiile imperative ale legii. Totusi, niciunul dintre aceste cazuri nu priveste reexaminarea sentintei arbitrale sub aspectul solutionarii fondului litigiului, ceea ce constituie un corolar al caracterului de judecata in prima si ultima instanta pe care il are, de lege lata, arbitrajul (deoarece hotararea judecatoreasca pronuntata asupra actiunii in anulare este susceptibila numai de recurs), spre deosebire de vechea reglementare in viziunea careia judecata arbitrala era doar o judecata in prima instanta.
Cu alte cuvinte, actiunea in anulare prevazuta de art. 364 din Codul de procedura civila reprezinta mijlocul procedural prin care se realizeaza un control judecatoresc cu privire la hotararea pronuntata in arbitraj prin care se poate solicita instantei de judecata competente sa desfiinteze solutia atacata daca este incident vreunul dintre motivele prevazute de acest text de lege si niciunul dintre acestea nu vizeaza gresita judecata a litigiului, in fapt sau in drept, ci conventia arbitrala, tribunalul arbitral, procedura de judecata si continutul hotararii, fiind usor de observat ca motivele privesc conditiile de forma ale hotararii arbitrale si nu modul in care tribunalul arbitral a solutionat fondul pricinii, inclusiv stabilirea cheltuielilor de judecata ce vor fi suportate de parti.
Referitor la cererea de suspendare a executarii hotararii atacate, Curtea, vazand cele invederate de reprezentantul reclamantei la termenul din 9 septembrie 2008, pozitia exprimata in scris de societatea parata prin notele de sedinta din 19 mai 2008, precum si inscrisurile existente la dosar care atesta fara putinta de tagada ca sumele la plata carora S.C. G S.R.L. Arad a fost obligata prin hotararea nr. 4/07.03.2008 pronuntata de Comisia de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie a judetului Arad in dosarul nr. 23/A/2006 fata de S.C. M S.R.L. Arad au fost achitate, va respinge cererea de suspendare, considerand ca in speta nu sunt incidente prevederile art. 365 alin. (3) din Codul de procedura civila.
De asemenea, fata de solicitarea reclamantei de a se lua act de renuntarea sa la judecarea capatului de cerere privitor la suma de 141.102,12 euro, echivalentul in lei al sumei de 507.967 lei la cursul B.N.R. din data de 23 aprilie 2008, instanta, vazand si prevederile art. 246 din Codul de procedura civila potrivit carora reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa; daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli, iar cand partile au intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti, va lua act de vointa partii si va dispune in consecinta.
In fine, in ceea ce priveste cererea reclamantei de ridicare a masurii asiguratorii dispusa in prezentul dosar si aplicata asupra materialelor aflate pe santierul constructiei care face obiectul litigiului pendinte si care, in opinia sa, nu se mai justifica a fi pastrate pe santierul S.C. M S.R.L. Arad intrucat creditoarea a obtinut executarea hotararii arbitrale, fiindu-i platita integral creanta stabilita prin hotararea arbitrala contestata, Curtea o apreciaza ca fiind intemeiata, urmand sa o admita ca atare pentru urmatoarele considerente:
Prin incheierea de sedinta din 2 martie 2007 tribunalul arbitral a admis cererea paratei S.C. G S.R.L. Arad de aplicare a masurii sechestrului judiciar asupra bunurilor existente pe santierul reclamantei, cuprinse in procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc H.P. la data de 17 octombrie 2006, pana la ramanerea irevocabila a hotararii asupra fondului cauzei, incredintand, totodata, aceste bunuri in sarcina reclamantei S.C. M S.R.L. Arad, pe care a numit-o administrator-sechestru, careia i-a respins, insa, cererea de fixare a unei sume cu titlu de remuneratie.
In primul rand este de retinut faptul ca instanta arbitrala nu avea caderea de a determina durata masurii asiguratorii pana la ramanerea irevocabila a solutiei asupra fondului pricinii, nefiind de acceptat ca un tribunal arbitral sa poata dispune o masura asiguratorie, in timpul procedurilor arbitrale, de care sa fie tinuta ulterior si instanta de judecata investita cu solutionarea actiunii in anularea respectivei hotarari.
In al doilea rand trebuie mentionat faptul ca partea adversa - S.C. M S.R.L. Arad - a fost intrutotul de acord cu solicitarea paratei din procesul arbitral, aspect care reiese din cuprinsul practicalei incheierii de dezbateri de la acel termen.
In al treilea rand se impune reamintit faptul ca, potrivit art. 598 din Codul de procedura civila, ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta competenta pentru judecarea cererii principale va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv. Or, tribunalul arbitral a dispus incuviintarea masurii asiguratorii solicitate tocmai pentru conservarea materialelor de constructii existente pe santierul S.C. M S.R.L.
Pe de o parte, atata timp cat reclamanta S.C. G S.R.L. Arad a fost obligata sa restituie catre societatea parata avansul in suma de 2.090.647 lei achitat in temeiul contractului desfiintat, avans care a fost folosit de antreprenor in scopul achizitionarii materialelor de constructie necesare executarii lucrarii contractate, este fara dubiu ca mentinerea in continuare a sechestrului judiciar ii produce acesteia consecinte negative prin aceea ca bunurile sufera o degradare continua, materialele aflandu-se de doi ani de zile pe santier. Pe de alta parte, mentinerea masurii pentru situatia ipotetica a refacerii unor probe cu privire la acestea nu se justifica dat fiind faptul ca expertizele administrate in cauza au vizat calitatea lucrarilor realizate de antreprenor la constructia comandata de beneficiar si nu aceste materiale.
Nu in ultimul rand, obiectiile societatii parate referitoare la neplata cheltuielilor de executare a masurii sechestrului nu au nici un fundament in conditiile in care, asa cum s-a aratat mai sus, tribunalul arbitral nu a incuviintat plata vreunei sume cu titlu de remuneratie catre administratorul-sechestru, iar pentru eventuale daune aceasta are deschisa calea unei actiuni separate.