Revizuire. Conditii. Delimitarea revizuirii de contestatia in anulare
C.proc.civ., art. 322
Hotararea judecatoreasca atacata prin intermediul revizuirii nu poate fi criticata in raport cu materialul dosarului existent la data pronuntarii acelei hotarari, ci numai pe baza unor imprejurari noi, necunoscute de instanta la momentul pronuntarii respectivei hotarari. Cu alte cuvinte, in cadrul revizuirii nu se poate pune problema realizarii unui control judiciar, ci a unei noi judecati, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecatii finalizata cu pronuntarea hotararii a carei revizuire se solicita.
Motivele caracteristice de revizuire presupun ca hotararea judecatoreasca a fost justa in raport de actele dosarului existente la momentul pronuntarii ei, insa ulterior, s-au descoperit materiale noi sau se constata ca probele care au fundamentat-o au fost false, astfel incat situatia de fapt retinuta de instanta, vazuta prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realitatii impunandu-se retractarea hotararii respective.
Eventuala nelegala citare a partii la proces deschide calea unei contestatii in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 317 pct. 1 din Codul de procedura civila si nicidecum cea a promovarii unei cereri de revizuire.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 708 din 23 septembrie 2008
Prin decizia civila nr. 730/R din 18 iunie 2007 pronuntata in dosarul nr. 736/59/2007 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de parata C.N. impotriva sentintei comerciale nr. 11/S din 11 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 60/S/2006, pe care a modificat-o in sensul ca a respins cererile formulate de creditorii A Bucuresti si A Lugoj avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale a paratei.
Pentru a hotari astfel instanta de recurs a retinut ca in mod gresit judecatorul-sindic a dispus angajarea raspunderii patrimoniale a paratei intrucat raspunderea reglementata de art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata, in prezent art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Aceasta raspundere este o raspundere personala care intervine numai atunci cand prin savarsirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de incetare a platilor de catre societate. Natura juridica a raspunderii administratorului este aceea a unei raspunderi speciale, care imprumuta cele mai multe dintre caracteristicile raspunderii delictuale. Fiind vorba de o raspundere delictuala, inseamna ca pentru a fi angajata, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale care reies din art. 998-999 din Codul civil, respectiv: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa, conditii care capata in aceasta situatie unele conotatii speciale.
Faptele enumerate in cuprinsul art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995, republicata, in prezent art. 138 din Legea insolventei, si anume netinerea contabilitatii (in sens larg) trebuie sa fi contribuit la insuficienta activului. Prin urmare, trebuie sa se probeze ca administratorul, prin fapta sa culpabila, a contribuit la aducerea societatii in stare de insolventa. Cu alte cuvinte, raspunderea pentru insuficienta activului trebuie angajata doar daca prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabila (netinerea contabilitatii) a administratorului social. La fond s-a retinut aplicarea dispozitiilor art. 137 lit. d) deoarece administratorul nu a mai indeplinit obligatiile ce-i reveneau cu privire la efectuarea inregistrarilor contabile conform cerintelor legii si a omis sa intocmeasca situatiile financiare anuale. In lipsa acestora lichidatorul nu putea sa aiba o imagine de ansamblu asupra activitatii societatii, nu a putut inventaria bunurile si intocmi lista creditorilor.
Acest motiv nu poate fi primit. Netinerea contabilitatii in conformitate cu legea presupune lipsa inregistrarilor, a intocmirii actelor contabile prevazute de Legea nr. 82/1991, republicata, si orice alte actiuni legate strict de contabilitatea societatii, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolventa, de insuficienta a activului, asa cum s-a aratat anterior. Apoi, si daca nedepunerea actelor aratate de recurenta ar echivala pur si simplu cu netinerea contabilitatii conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care sa rezulte ca neindeplinirea obligatiilor mentionate a dus la starea de insolventa a debitoarei. Pe de alta parte, aspectele penale relevate in cauza ar fi trebuit sa duca la analizarea activitatii sotului recurentei ca administrator de fapt si astfel, eventual acesta sa fi fost tras la raspundere pentru starea de insolventa a debitoarei, daca existau dovezi in acest sens.
Impotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire creditoarea A Lugoj aratand ca in calitate de creditoare in dosarul de faliment privind debitoarea S.C. A S.R.L. Lugoj a solicitat antrenarea raspunderii fostului administrator social, cerere initial admisa de judecatorul-sindic prin sentinta comerciala nr. 11/S din 11 ianuarie 2007 a Tribunalului Timis.
Revizuienta apreciaza ca in faza de recurs institutia creditoare trebuia sa fie citata si conform Codului de procedura civila pentru primul termen de judecata, fiind necesar a i se comunica motivele de recurs, acestea fiind transmise doar lichidatorului judiciar, care a pus concluzii de admitere a recursului, astfel ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 322 pct. 6 din Codul de procedura civila, ce fac admisibila prezenta cale extraordinara de atac. In aceste conditii revizuienta solicita a se proceda la rejudecarea cererii de antrenare a raspunderii tinand cont de aspectele invocate in motivatia acesteia, precum si de cele aratate in cererea de fata, constatandu-se faptul ca in dosarul de faliment s-a facut dovada netinerii contabilitatii conform prevederilor legale prin raportul de inspectie fiscala intocmit in cauza si care nu a fost contestat. Administrarea unei societati comerciale presupune indeplinirea unor obligatii complexe prevazute de Legea nr. 31/1990, de efectuare a operatiunilor cerute pentru indeplinirea obiectului societatii. Administratorul nu a depus evidenta contabila, fapta prevazuta la art. 138 lit. d) din Legea insolventei, legatura de cauzalitate intre netinerea contabilitatii/nedepunerea actelor si starea de incetare de plati existand intrucat in lipsa documentelor financiar-contabile a fost imposibil de urmarit situatia datoriilor si a obligatiilor debitoarei. In acest sens legiuitorul a stabilit raspunderea patrimoniala a persoanelor care au administrat respectiva societate. Fata de prevederile Legii nr. 82/1991, a art. 72, art. 83 si art. 144 din Legea nr. 31/1990, republicata, solutia corecta este mentinerea hotararii judecatorului-sindic de admitere a cererilor de antrenare a raspunderii.
Prin decizia civila nr. 708 din 23 septembrie 2008 Curtea de Apel Timisoara a respins cererea de revizuire formulata de revizuienta A Lugoj impotriva deciziei civile nr. 730/R din 18 iunie 2007 pronuntata de aceeasi instanta in dosarul nr. 736/59/2007 in contradictoriu cu intimatii S.C. A S.R.L. Lugoj, reprezentata prin lichidatorul judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, si C.N.
In considerente s-a aratat ca este stiut faptul ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care se poate exercita numai impotriva hotararilor definitive, in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.
Revizuirea este o cale extraordinara de atac deoarece motivele pentru care poate fi introdusa o cerere de revizuire sunt prevazute limitativ de legiuitor. Hotararea judecatoreasca atacata prin intermediul revizuirii nu poate fi criticata in raport cu materialul dosarului existent la data pronuntarii acelei hotarari, ci numai pe baza unor imprejurari noi, necunoscute de instanta la momentul pronuntarii respectivei hotarari. Cu alte cuvinte, in cadrul revizuirii nu se poate pune problema realizarii unui control judiciar, ci a unei noi judecati, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecatii finalizata cu pronuntarea hotararii a carei revizuire se solicita.
Revizuirea este o cale de atac de retractare intrucat ea se adreseaza aceleiasi instante care a solutionat pricina in fond, careia i se cere sa revina asupra hotararii atacate, in baza noilor imprejurari invocate, care, de regula, s-au ivit ulterior pronuntarii hotararii. Motivele caracteristice de revizuire presupun ca hotararea judecatoreasca a fost justa in raport de actele dosarului existente la momentul pronuntarii ei, insa ulterior, s-au descoperit materiale noi sau se constata ca probele care au fundamentat-o au fost false, astfel incat situatia de fapt retinuta de instanta, vazuta prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realitatii impunandu-se retractarea hotararii respective.
In legatura cu aceasta cale extraordinara de atac trebuie avut in vedere ca, potrivit prevederilor art. 322 din Codul de procedura civila, revizuirea unei hotarari ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere doar pentru una din situatiile prevazute la cele 9 puncte ale acestui articol.
In speta, institutia revizuienta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 322 pct. 6 sustinand ca in dosarul de recurs A Lugoj, in calitate de creditoare a societatii S.C. A S.R.L. Lugoj aflata in procedura de insolventa reglementata de Legea nr. 85/2006, ar fi trebuit sa fie citata pentru primul termen de judecata si in conformitate cu prevederile Codului de procedura civila, fiind necesara si comunicarea motivelor de recurs depuse de parata C.N., motive care au fost trimise doar lichidatorului judiciar al societatii debitoare si care a fost de acord cu admiterea caii de atac declarata in cauza.
Potrivit dispozitiilor art. 322 pct. 6 din Codul de procedura civila, revizuirea unei hotarari ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri: (_) 6. daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere.
Din interpretarea textului citat rezulta fara dubiu ca pentru a se putea formula o cerere de revizuire intemeiata pe acest motiv trebuie sa se constate fie o lipsa totala de aparare, fie o aparare cu viclenie a persoanelor prevazute de acest text. Cu alte cuvinte, reprezentantii sau aparatorii partii respective au exercitat apararea, dar aceasta s-a facut in mod dolosiv, cu rea-credinta, imprejurare care a condus la pierderea procesului. Desi, uzual, prin viclenie se intelege siretenie, falsitate, ipocrizie, fatarnicie etc., in drept viclenia presupune intreprinderea de acte frauduloase cu intentia de a facilita obtinerea unui beneficiu nemeritat ori ilegal de catre o persoana si, implicit, de a o vatama patrimonial pe alta.
In speta insa, nu este incident acest motiv de revizuire in conditiile in care institutia revizuienta, desi legal citata in conformitate cu prevederile art. 7 din Legea insolventei, potrivit caruia citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor si notificarilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa, numai comunicarea citatiilor, a convocarilor si notificarilor fata de participantii la proces, al caror sediu, domiciliu sau resedinta se afla in strainatate, fiind supusa dispozitiilor Codului de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, buletinul procedurilor de insolventa fiind realizat si in forma electronica, nu s-a prezentat la niciunul dintre cele trei termene de judecata fixate in cauza. Potrivit alineatului ultim al articolului mentionat, publicarea actelor de procedura sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti in Buletinul procedurilor de insolventa inlocuieste, de la data publicarii acestora, citarea, convocarea si notificarea actelor de procedura efectuate individual fata de participantii la proces, acestea fiind prezumate a fi indeplinite la data publicarii. De altfel, eventuala nelegala citare a partii la proces deschide calea unei contestatii in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 317 pct. 1 din Codul de procedura civila si nicidecum cea a promovarii unei cereri de revizuire, cum gresit a procedat A Lugoj. Mai mult decat atat, prin decizia civila nr. 599/R din 8 septembrie 2008 pronuntata in dosarul nr. 742/59/2008 Curtea de Apel Timisoara a respins contestatia in anulare formulata de aceeasi institutie impotriva deciziei de recurs.
Pe de alta parte, nici imprejurarea, reala de altfel, ca prin concluziile scrise depuse in dosarul de recurs lichidatorul judiciar al debitoarei a aratat ca, in opinia sa, se impune admiterea caii de atac si modificarea hotararii primei instante in sensul respingerii actiunii de atragere a raspunderii fostului administrator social nu poate determina admiterea prezentei cereri de revizuire pentru simplul motiv ca practicianul nu este reprezentantul creditorului bugetar, asa cum este consilierul juridic angajat la respectiva institutie, el fiind unul dintre organele caruia ii revine un rol important in realizarea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, desemnarea sa fiind facuta, de regula, de catre judecatorul-sindic prin hotararea de deschidere a procedurii de insolventa. Pentru atingerea scopului declarat al legii - acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa - este imperios necesar ca procedura colectiva sa fie aplicata si supravegheata de anumite organe special abilitate de lege, pentru ca numai printr-o derulare rapida si cu un inalt nivel de profesionalitate se poate spera ca interesele creditorilor vor fi protejate intr-o masura satisfacatoare printr-o cat mai buna realizare a creantelor fata de debitorul insolvent. De aceea, legiuitorul a decis ca aplicarea procedurii insolventei sa fie incredintata unor organe expres determinate, fiecare dintre aceste persoane de specialitate indeplinind anumite acte si operatiuni in cadrul procedurii, judecatorului-sindic revenindu-i atributii specifice functiei detinute - cea de magistrat, si anume controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului.
Fata de cele aratate mai sus, avand in vedere ca in speta nu sunt indeplinite cerintele art. 322 pct. 6 din Codul de procedura civila, in baza dispozitiilor art. 326 si 328 alin. (1) din acelasi cod, Curtea a respins cererea de revizuire formulata de institutia revizuienta.