Procedura insolventei. Contestatie la tabelul de creante. Creanta bugetara.
Legea nr. 85/2006 - art. 3 pct. 7, art. 11, art. 73, art. 123
Prin creditor se intelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat, in mod expres, instantei sa ii fie inregistrata creanta in tabelul definitiv de creante sau in tabelul consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului, in conditiile legii.
Creantele bugetare reprezinta creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 397 din 24 aprilie 2008
Prin sentinta civila nr. 131 din 30 ianuarie 2008 pronuntata in dosarul nr. 8257/108/2006 Tribunalului Arad a respins contestatia formulata de C.N.V.M. Bucuresti impotriva tabelului preliminar al creantelor intocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. A S.A. Chisineu Cris.
Institutia creditoare a solicitat inregistrarea in tabelul creditorilor a creantei sale in valoare totala de 3.905 lei, potrivit dispozitiilor art. 121 alin. 2 si art. 123 si urm. din Legea nr. 85/2006, precum si repunerea in termenul de depunere a cererii conform art. 7 pct. 4 din acelasi act normativ, text care statueaza ca judecatorul-sindic comunica hotararea de deschidere a procedurii catre Comisie daca debitorul este o societate tranzactionata pe o piata reglementata. La data de 6 iunie 2007 creditoarea a formulat o contestatie prin care a solicitat inscrierea sa in tabelul creditorilor bugetari cu suma mentionata. Desi initial contestatia i-a fost respinsa ca tardiva, prin decizia civila nr. 1127/R din 8 octombrie 2007 Curtea de Apel Timisoara a casat hotararea tribunalului, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante, retinand ca cererea a fost introdusa in termenul legal. Prin sentinta civila nr. 131 din 30 ianuarie 2008 contestatia a fost respinsa ca fiind neintemeiata intrucat procedura a fost deschisa la cererea debitorului, iar in lista care a insotit-o, cu numele si adresele creditorilor, nu se regasea si creanta C.N.V.M. Bucuresti, practicianul desemnat, in urma examinarii activitatii debitorului, neconstatand ca in contabilitate sa apara si aceasta creanta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea, solicitand modificarea hotararii in sensul inscrierii creantei sale in tabelul creditorilor bugetari in conformitate cu art. 123 si urm. din Legea nr. 85/2006.
Prin decizia civila nr. 397 din 24 aprilie 2008 Curtea de Apel Timisoara, admitand recursul creditoarei, a modificat in tot sentinta civila nr. 131 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad in sensul ca a admis contestatia creditoarei C.N.V.M. Bucuresti la tabelul preliminar al creantelor impotriva debitoarei S.C. A S.A. Chisineu Cris intocmit de lichidatorul judiciar A I.P.U.R.L. Arad si a dispus practicianului sa inscrie institutia creditoare in acest tabel cu o creanta bugetara de 3.905 lei.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca sentinta judecatorului-sindic a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Conform art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, prin creditor se intelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat in mod expres instantei sa ii fie inregistrata creanta in tabelul definitiv de creante sau in tabelul consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului in conditiile legii. Articolul 3 pct. 11 din aceeasi lege statueaza ca creantele bugetare reprezinta creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
Prin urmare, in speta contestatoarea trebuia sa indeplineasca conditiile cerute de aceste prevederi, respectiv ca a solicitat inscrierea creantei, ca a dovedit-o cu orice mijloc de proba admis de lege si ca aceasta are caracter bugetar.
Analizand in concret cerintele mentionate, Curtea a constatat ca, in raport cu recurenta, ele sunt indeplinite intrucat aceasta a solicitat expres, prin cererea din 4 aprilie 2007, inscrierea in tabelul creditorilor, a dovedit existenta si cuantumul creantei care, de altfel, nu a fost contestat, atata timp cat debitoarea a fost o societate comerciala ale carei actiuni sunt admise la tranzactionare, pe o piata reglementata si astfel dupa inregistrarea la Comisie, in raport de capitalul social, datoreaza conform legii taxe de mentinere a valorilor mobiliare in schimbul serviciului prestat.
Aceste taxe au caracter bugetar si trebuie achitate anual, iar societatea debitoare nu a virat sumele aferente anilor 2005-2007, la care s-au adaugat majorari de intarziere, rezultand in final o creanta de 3.905 lei.
Nici debitoarea prin lichidator si nici judecatorul-sindic nu aduc nici un argument legal pentru neplata tarifului de mentinere a valorilor mobiliare sau de scutire de la plata, iar afirmatia din sentinta potrivit careia Comisia trebuia sa prezinte dovada neplatii acestei taxe este eronata, contrara principiilor care guverneaza sarcina probei intr-un proces civil.
Practicianul s-a oprit nejustificat, punct de vedere insusit si de judecatorul-sindic, la analiza doar a listei creditorilor sau a actelor contabile, nesocotind art. 64, art. 66 si art. 67 din Legea insolventei, care, de altfel, nu limiteaza dreptul de a dobandi calitatea de creditor doar la aceste inscrisuri.
Nu sunt argumente pentru a retine motivul invocat in drept de recurenta din art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, iar punctul de vedere al lichidatorului judiciar din intampinare este de inlaturat conform considerentelor de mai sus.
Cu privire la problema nulitatii sentintei ca urmare a incalcarii art. 24 din Codul de procedura civila, motivul recurentei este nefondat intrucat, pe de o parte, datorita caracterului special al procedurilor de insolventa, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 arata ca dispozitiile art. 24 alin. (1) din Codul de procedura civila privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunta succesiv hotarari in acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecarii, dupa casarea hotararii in recurs, si acesta ar fi putut fi temeiul de drept de invocat de catre recurenta.
Pe de alta parte, desi in cauza prin decizia civila nr. 1127/R din 8 octombrie 2007 Curtea de Apel Timisoara a dispus casarea hotararii tribunalului si trimiterea dosarului pentru rejudecare, se observa ca la prima judecata judecatorul-sindic s-a limitat a solutiona cauza doar pe exceptia tardivitatii contestatiei, fara a exprima vreo opinie sub alta forma. In decizia de casare s-a trimis cauza tocmai pentru a se solutiona fondul, care in prima faza nu a fost atins, iar chestiunea tardivitatii a fost transata irevocabil in recurs. De altfel, tribunalul reitereaza in sentinta atacata si prevederile art. 315 din Codul de procedura civila, si astfel partea nu poate considera ca din acest punct de vedere nu beneficiaza de un proces echitabil.
Recurenta nu aduce nici un argument sau indiciu din care sa reiasa ca la judecarea cauzei pe exceptie, judecatorul-sindic si-ar fi format o opinie si asupra fondului, pe care sa o expuna expres in hotararea sa, sau sa dea posibilitatea deducerii sale in vreun fel, ceea ce a permis sa judece ulterior contestatia acestei creditoare.