Revizuire. Art. 322 pct. 9 C.proc.civ. Conditii
C.proc.civ.,art. 322 pct.9
Potrivit art. 322 pct. 9 C. pr. civ. revizuirea poate fi admisa daca sunt indeplinite trei conditii, astfel: Curtea Europeana a Drepturilor Omului sa fi constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale garantate de Conventie datorata unei hotarari judecatoresti; consecintele grave ale incalcarii sa continue sa se produca; sa se constate imposibilitatea remedierii consecintelor produse in alt mod decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 292 din 18 martie 2008
Prin decizia civila nr. 292 din 18 martie 2008 Curtea a respins ca neintemeiata cererea de revizuire formulata de revizuientele M.I.M. si B.M.I. in contradictoriu cu intimatii Statul Roman prin Consiliul Local al municipiului Timisoara, M. A., U. V., B. - G. - V.M., V.I., V.E., U.M., U.M., C.R., C.F., G.E., G.M., M. M., N.C. si O.J.C.V.L. Tim S.A. Timisoara impotriva deciziei civile nr. 4009 din 13 decembrie 2000 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara.
Curtea a retinut ca prin cererea de revizuire inregistrata la aceasta instanta la 19 noiembrie 2007, revizuientele M.I.M. si B.M.I. in contradictoriu cu intimatii Statul Roman prin Consiliul Local al municipiului Timisoara, M.A., U.V.,B. - G. - V.M., V.I., V.E., U.M., U.M., C.R., C.F., G.E., G.M., M.M., N.C. si O.J.C.V.L. Tim SA Timisoara, au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4009 din 13 decembrie 2000 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, in sensul schimbarii ei in parte, iar pe cale de consecinta, admiterea capatului de actiune avand ca obiect constatarea nulitati absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate intre Statul Roman, pe de o parte, iar pe de alta parte fostii chiriasi V.I., V.E., B.- G.- V.M., B.- G.- V.I., U.C. si U.M., C.R. si C.F., C.S., G.M. si U.S.; radierea dreptului de proprietate al intimatilor asupra apartamentelor nr. 1, 3 si 4 din imobilul situat in Timisoara, str. Giurgiu nr.13, inscris in CF 14748 Timisoara, cu nr. top 11841 si cu privire la apartamentele nr. 1, 2, 3, 7 si 17 din imobilul situat in Timisoara str. Telegrafului nr. 49 inscris in CF 2422 Timisoara, cu nr. top 4906, precum si a terenurilor aferente; radierea dreptului de proprietate al Statului Roman in privinta acestor apartamente si a terenului aferent acestora si intabularea lor pe numele revizuientelor, respectiv pe numele revizuientei M. I. M. pentru imobilul din Timisoara str. Telegrafului nr. 49 si pe numele revizuientei B.M.I. pentru imobilul din Timisoara str. Giurgiu nr.13, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii au aratat ca prin actiunea civila ce a facut obiectul dosarului nr. 6132/1998 al Judecatoriei Timisoara, in calitate de reclamante, au solicitat sa se constate ca sunt mostenitoarele legale dupa defunctii H.I. si H.M.I.; sa se constate ca imobilele situate in Timisoara, str. Giurgiu nr. 13 inscris in CF 14748 Timisoara cu nr. top 11841 si respectiv str. Telegrafului nr. 49 inscris in CF 2422 Timisoara, cu nr. top 4906 au apartinut autorilor lor, de la care au fost nationalizate fara titlu valabil, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a titlului statului; sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de SC OJCVL Timisoara SA si RA URBIS Timisoara cu paratii, dupa cum urmeaza contractul nr. 231/R/21.11.1996 incheiat cu paratii B.-G.- V.M. si B.-G.- V.I.; a contractului nr. 10866/12.12.1996 incheiat cu paratii V. I. si V. E.; a contractului nr. 11488/14.01.1997 incheiat cu paratii C. F. si C. R.; a contractului nr. 11455/13.01.1997 incheiat cu paratii C. S. si C. M.; a contractului nr. 11737/22.01.1997 incheiat cu parata U. S.; a contractului nr. 11487/14.01.1997 incheiat cu paratul G. M.; a contractului nr. 11720/22.01.1997 incheiat cu parata M. E. si a contractului nr. 251/R/27.11.1996 incheiat cu paratii U. C. M. si U. M.; totodata, au solicitat radierea dreptului de proprietate al paratilor persoane fizice precum si al Statului Roman si intabularea dreptului lor de proprietate in privinta acestor imobile
Au aratat ca prin sentinta civila nr. 10479 din 2 septembrie1999 pronuntata de Judecatoria Timisoara s-a admis actiunea asa cum a fost formulata, iar prin decizia civila nr. 585/A din 3 martie 2000 pronuntata de Tribunalul Timis au fost respinse apelurile paratilor, pastrandu-se sentinta primei instante.
Prin decizia civila nr. 4009 din 13 decembrie 2000 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara au fost insa admise recursurile declarate de parati si au fost modificate in parte hotararile instantelor inferioare, in sensul ca s-a respins petitul actiunii privind constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare, cu motivarea ca fostii chiriasi au fost cumparatori de buna- credinta.
Revizuientele arata ca prin decizia pronuntata la 31 mai 2007 in dosar nr. 75297/01 Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, a constatat ca prin decizia nr. 4009 din 13 decembrie 2000 a Curtii de Apel Timisoara s-a realizat o incalcare a dreptului lor de proprietate asupra imobilelor, infrangandu-se astfel dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a dispus obligarea Statului Roman la o reparatie in natura catre ele.
Au aratat ca potrivit art. 322 pct. 9 C.proc.civ., este ingaduita revizuirea hotararii judecatoresti in situatia in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau a libertatilor fundamentale printr-o hotarare judecatoreasca, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Revizuientele sustin ca acest motiv de revizuire este incident in cauza in privinta deciziei pronuntata de Curtea de Apel Timisoara.
Au mai aratat ca prin decizia nr. 399 din 5 octombrie 2004 Curtea Constitutionala a statuat ca imobilele situate in Timisoara str. Telegrafului nr.9 si str. Giurgiu nr.13 au fost preluate de stat fara titlu , astfel incat dispozitiile Legii nr. 112/1995 nu pot fi aplicate in cauza, iar in consecinta a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata .
Revizuientele au aratat ca actele de vanzare-cumparare incheiate de intimati sunt nule absolut, deoarece Statul Roman nu detinea un titlu valabil, asa incat nu putea sa transmita acestora dreptul de proprietate, iar nulitatea titlului statului determina si nulitatea titlului intimatilor dobanditori.
Au aratat ca buna-credinta, nu poate fi retinuta, deoarece in calitate de dobanditori, intimatii trebuiau sa nu aiba nici cel mai mic dubiu asupra dreptului statului, ori in cauza, acestia au cunoscut ca imobilul a fost preluat de statul comunist in conditii notorii de forta si prin abuz, iar nu in conditii obisnuite. Pe de alta parte, opinia publica era informata in privinta necesitatii si stadiului legiferarii in privinta imobilelor preluate de stat si consacrarea unor masuri reparatorii.
Astfel, revizuientele au sustinut ca statul comunist a preluat proprietatile autorilor lor prin modurile specifice, asa incat intimatii nu pot invoca buna lor credinta, iar simpla lor ignoranta nu este suficienta in acest sens.
Revizuientele au sustinut ca principiul echitatii si al utilitatii sociale nu poate legitima lipsirea lor de dreptul de proprietate, dupa cum nici compararea titlurilor nu ii avantajeaza pe intimati, al caror drept nu poate fi preferabil cu cel al adevaratului proprietar, cata vreme trecerea imobilelor in posesia statului a fost abuziva.
In consecinta, au solicitat admiterea cererii de revizuire.
Printr-o precizare inregistrata la 11.12.2007, revizuientele au aratat ca inteleg sa cheme in judecata in calitate de intimati si pe M.E., M.A. si N.Z.V.
Prin intampinare intimatii au solicitat respingerea cererii de revizuire, motivand in esenta ca aceasta cerere este atat prematura cat si inadmisibila, iar pe fond neintemeiata, deoarece in cauza revizuientele nu au facut dovada publicarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului in Monitorul Oficial al Romaniei, deoarece prin Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului nu s-a retinut o incalcare savarsita printr-o hotarare judecatoreasca, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de art. 322 pct. 9 C.proc.civ., ci s-a retinut ca Statul Roman a incalcat dreptul de proprietate si acesta a fost obligat sa aleaga intre restituirea in proprietate a imobilelor sau plata catre revizuiente a unor daune de 100.000 EURO si cheltuieli de judecata.
Aceste obligatii alternative impuse Statului Roman trebuiau indeplinite in termen de trei luni de la ramanerea definitiva a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului, iar revizuientele pot cerere executarea hotararii in varianta aleasa de ele.
Au mai aratat ca in cauza Statul Roman a optat pentru plata despagubirilor banesti catre revizuiente, intrucat restituirea in natura este imposibila.
In ce priveste inadmisibilitatea cererii, au aratat ca din paragrafele 28, 30, 32, 33 ale hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului, rezulta ca pagubirea revizuientelor are drept cauza modul defectuos in care s-a legiferat si gestionat de catre Statul Roman situatia restituirii proprietatilor nationalizate, fara a se face vreo referire la hotararea judecatoreasca prin care s-a retinut valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare si fara a se sanctiona in vreun fel aplicarea legii interne de catre instantele nationale.
In consecinta, au sustinut ca nu exista o legatura cauzala intre incalcarea dreptului fundamental vizat si hotararea ce se cere a fi revizuita.
Pe de alta parte, au mai aratat ca nici o alta conditie impusa de text nu este realizata, deoarece remedierea consecintelor incalcarii s-a realizat prin consemnarea despagubirilor la dispozitia revizuientelor, asa incat nu se mai impune revizuirea.
In revizuire, s-a constatat ca au decedat intimatele M.E., N.Z.F. si C.M., asa incat in urma acestora a continuat procesul in calitate de intimati M.M., N.C. si respectiv C.S., G.E. si N.Z.F., sens in care s-au depus certificatele de deces si certificatele de mostenitor.
La dosar s-a depus hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a facut dovada ca aceasta s-a publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 101 din 8 februarie 2008, Partea I, s-a depus adresa nr. L1/10988/7.01.2008 a Ministerului Afacerilor Externe - Directia Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, la dosar.
A fost atasat dosarul nr. 7633/C/2000 .
1. Analizand cererea de revizuire in raport de sustinerile revizuientelor, de apararile intimatilor, de probele dosarului si de dispozitiile art. 322 pct. 9 si urm. C.proc.civ., Curtea a apreciat mai intai ca cererea de revizuire nu este inadmisibila, asa cum sustin intimatii. Inadmisibilitatea nu poate fi retinuta in cauza, deoarece calea revizuirii este deschisa revizuientelor in cauza, iar Curtea are a examina daca aceasta cerere este intemeiata sau nu in raport de temeiul de drept invocat.
2. In cauza, prin decizia a carei revizuire se solicita, Curtea de Apel Timisoara ca instanta de recurs, a admis recursul paratilor V.I., V.E., U.C.M., U.M., U.V.I., B.- G.- V.M., B.-G.-V. I., C.F., C.R., C.S., G.E., N. Z.F., G.M. si OJCVL SA Timisoara impotriva deciziei civile nr. 585 din 3 martie 2000 pronuntata de Tribunalul Timis si a sentintei civile nr. 10479 din 2 noiembrie 1999 pronuntata de Judecatoria Timisoara, a casat ambele hotarari numai in partea privind anularea contractelor de vanzare-cumparare nr. 231/R/21.11.1996, nr. 10866/12.12.1996, nr. 251/R/27.11.1996, nr. 11488/14.01.1997, nr. 11455/13.01.1997, nr. 11737/22.01.1997, nr. 11487/14.01.1997 si nr. 11720/22.01.1997, inlaturand dispozitia privind constatarea nulitatii absolute a acestora si masura subsecventa a acestora din CF cu privire la aceste contracte.
3. Ulterior, revizuientele din aceasta cauza s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, iar prin Hotararea acesteia din 31 mai 2007 plangerea a fost declarata admisibila, s-a retinut incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, iar Statul Roman a fost obligat sa restituie reclamantelor apartamentele nr. 1, 3 si 4 si terenul aferent imobilului situat in Timisoara str. Giurgiu nr. 13 si apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 7 si 17 si terenul aferent imobilului situat in Timisoara str. Telegrafului, in termen de trei luni, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii, iar in lipsa acestei restituiri, sa verse reclamantelor in acelasi termen de trei luni 100.000 EURO pentru daunele materiale suferite, obligand totodata la cheltuieli de judecata de 1800 EURO si la despagubiri in suma de 5000 EURO pentru oricare alt prejudiciu.
4. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, dupa redarea aspectelor vizand procedura si imprejurarile de fapt si de drept ale spetei, a apreciat ca plangerea este admisibila, deoarece s-a incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor si al libertatilor fundamentale.
5. A retinut pe fond, conform indeosebi paragrafelor nr. 27, 28, 29, 30 si 33, ca asa ca si in cauza Strain c/a Romaniei, vanzarea de catre stat a unui bun al altuia unor terti de buna-credinta, chiar daca ea a fost anterioara confirmarii in justitiei a unei maniere definitive de drept de proprietate al altuia, combinata cu absenta totala a despagubirii, constituie o privare contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventiei, ca, la fel ca in cauza Paduraru c/a Romaniei, statul si-a incalcat obligatia sa pozitiva de a reactiona in timp util si cu coerenta fata de chestiunea de interes general, constand in restituirea sau vanzarea imobilelor intrate in posesia sa in baza decretelor de nationalizare, iar incertitudinea generala creata s-a repercutat asupra reclamantelor, care s-au vazut in imposibilitate de a-si primi bunurile. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca nu exista nici un motiv de a se abate de la jurisprudenta creata in cele doua cauze, deoarece situatia de fapt este sensibil aceeasi si in cauza reclamantelor, tertii au devenit proprietari inainte ca dreptul de proprietate al reclamantelor asupra bunurilor in cauza sa faca obiectul unei confirmari definitive - la fel ca in cauza Paduraru, iar reclamantele au fost recunoscute proprietare legitime pe baza caracterului abuziv al nationalizarii - la fel ca in cauza Strain.
6. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mai observat ca vanzarea bunurilor reclamantelor in virtutea Legii nr. 112/1995 le impiedica sa se bucure de dreptul lor de proprietate, in pofida existentei hotararii definitive care obliga statul sa le restituie cele doua imobile.
7. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mai retinut ca esuarea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra partilor din imobilele lor, vandute de catre stat catre terti, combinata cu absenta totala a despagubirii, le-a facut sa suporte o povara disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie.
8. Aceasta hotarare a ramas definitiva si a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 101 din 8 februarie 2008.
9. Potrivit adresei nr. L1/10988/7.01.2008 a Ministerului Afacerilor Externe - Directia Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, la data de 30 noiembrie 2007, a fost executata in termen hotararea B. si M. c/a Romaniei, prin plata sumelor stabilite de catre instanta europeana de la Strasbourg in aceasta cauza, consemnandu-se la C.E.C. pe numele reclamantelor sumele stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului .
10. Potrivit art. 322 pct. 9 C.proc.civ., revizuirea unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand se evoca fondul, se poate cere daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
11. Consacrarea acestui motiv de revizuire este justificata de necesitatea crearii de posibilitati de reparare a prejudiciilor cauzate cetatenilor prin incalcarea drepturilor si libertatilor lor, atunci cand acest lucru se constata printr-o decizie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.
12. Potrivit textului redat mai sus, sunt impuse trei conditii, anume:
Curtea Europeana a Drepturilor Omului sa fi constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale garantate de Conventie printr-o hotarare judecatoreasca; consecintele grave ale incalcarii sa continue sa se produca; sa se constate imposibilitatea remedierii consecintelor produse in alt mod decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
13. Analizand aceste conditii, in raport de situatia in cauza, Curtea constata in primul rand ca, prin hotararea pronuntata, ce constituie premiza cererii de revizuire, Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu a constatat o incalcare a dreptului de proprietate conform art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie prin hotararea a carei revizuire se cere, ci o incalcare a acestui drept de catre Statul Roman, asa cum rezulta din redarea paragrafelor 27, 28, 29, 30 si 33 din considerentele acestei hotarari.
Ca urmare, Curtea apreciaza ca prima conditie nu este indeplinita in speta.
14. Pe de alta parte, nici celelalte doua conditii nu pot fi retinute ca indeplinite, cata vreme potrivit adresei Ministerului Afacerilor de Externe, redata mai sus, Statul Roman si-a indeplinit obligatia de a le despagubi pe revizuiente, consemnand la C.E.C. in termenul stabilit de Curtea Europeana a Drepturilor Omului suma acordata cu titlu de despagubire la dispozitia reclamantelor.
Ca urmare, in cauza nu se poate retine ca, consecintele grave ale incalcarii continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
15. Cu privire la natura obligatiei impusa Statului Roman de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, respectiv daca s-au impus Statului Roman doua obligatii alternative si acesta are dreptul de a alege in a executa pe una sau pe cealalta , ori i s-a impus o obligatie principala si una subsecventa, avand in vedere ca revizuientele sustin varianta a doua, iar intimatii varianta intai, Curtea, vazand dispozitivul hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului, apreciaza ca, potrivit punctelor a si b, in sarcina Statului Roman s-au impus doua obligatii alternative cu acelasi termen de executare de trei luni. Am fi fost in situatia unei obligatii principale si a unei obligatii subsecvente daca statul ar fi fost obligat sa restituie intr-un prim termen imobilele in natura si apoi sa achite despagubiri intr-un alt termen. Ori, atata timp cat ambele obligatii au fost impuse spre a fi executate in acelasi termen, nu se poate concluziona decat ca ele au caracter alternativ statul putand alege intre una si cealalta.
16. Natura acestei obligatii rezulta si din considerentele pentru care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat aceasta solutie, considerente expuse mai sus, intelegand sa nu faca aprecieri asupra solutiilor pronuntate de instantele nationale si nici asupra actelor de instrainare incheiate de stat cu intimatii in cauza, care au ramas neatinse.
17. In consecinta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu a impus Statului Roman o obligatie principala de restituire, ci o obligatie alternativa, asa cum s-a aratat.
18. Avand in vedere aceste considerente, Curtea apreciaza ca cererea de revizuire este neintemeiata, si urmeaza sa o respinga ca atare.