Litigiu comercial. Competenta teritoriala alternativa. Reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente
C.proc.civ., art. 10 pct. 4 si art. 12
Desi, ca regula, in conformitate cu prevederile art. 5 din Codul de procedura civila, cererea de chemare in judecata se face la instanta domiciliului paratului, dispozitiile art. 10 din acelasi cod reglementeaza competenta teritoriala alternativa in cadrul litigiilor comerciale.
Punctul 4 al acestui din urma articol stipuleaza expres faptul ca in cererile privitoare la obligatiile comerciale este competenta, in afara de instanta domiciliului paratului, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii, iar potrivit art. 12 Cod procedura civila, reclamantul are alegerea intre mai multe instante, deopotriva competente.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 884/R din 10 septembrie 2007
Prin sentinta civila nr. 866 din 27 aprilie 2007 pronuntata in dosarul nr. 1927/30/2007 Tribunalul Timis a admis exceptia de necompetenta teritoriala si a declinat competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect cerere in anulare, privind pe reclamanta S.C. "C." S.A. Bucuresti in contradictoriu cu parata S.C. "B." S.A. Timisoara, in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia a-VI-a comerciala, retinand ca reclamanta a chemat in judecata societatea parata solicitand anularea Ordonantei nr. 87/PI din 16 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 4267/30/2007, emisa pentru suma de 583.785,03 lei, reprezentand contravaloarea marfurilor livrate si penalitati de intarziere conform contractului incheiat intre parti.
Cu toate ca prin intampinare, reclamanta debitoare a ridicat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Timis cerand trimiterea dosarului spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti, invocand prevederile art. 2 din O.G. nr. 5/2001, modificata, in conformitate cu care cererea privind somatia de plata se face la instanta competenta pentru judecarea fondului, dispozitiile art. 5 din Codul de procedura civila, potrivit carora cererea de chemare in judecata se introduce la instanta de la domiciliul paratului, precum si cele ale art. 7 alin. (1) din acelasi cod, care arata ca cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal, in speta fiind vorba de instanta judecatoreasca de pe raza sectorului 2 Bucuresti, instanta de fond a respins doar exceptia de necompetenta, fara a-si motiva aceasta decizie.
Prin cererea in anulare formulata impotriva ordonantei continand somatia de plata reclamanta a reiterat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Timis de a solutiona acest litigiu, deoarece, potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, o astfel de actiune se solutioneaza de catre instanta competenta pentru solutionarea fondului in prima instanta.
Fata de sustinerile partilor si vazand probele din dosar, prima instanta a constatat ca litigiul este unul comercial, situatie in care in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 10 pct. 4 C.proc.civ., competenta teritoriala fiind o competenta alternativa, potrivit art. 12 din acelasi cod reclamantul fiind acela care are posibilitatea alegerii uneia dintre instantele competente teritorial, clauza prevazuta la art. 36 din contract, si la care parata face trimitere, referindu-se la situatia in care intre parti apar neintelegeri cu privire la derularea contractului, acestea convenind ca astfel de neintelegeri sa fie solutionate pe cale amiabila in termen de maximum 10 zile, la sediul furnizorului. Articolul mai sus citat nu se refera la solutionarea litigiilor de catre instantele de judecata, ci la solutionarea de catre parti a neintelegerilor, in mod amiabil, in speta nefiind vorba de vreuna dintre situatiile prevazute de aceasta clauza contractuala, reclamanta avand posibilitatea alegerii instantei competente.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs parata S.C. "B." S.A. solicitand modificarea in tot a hotararii atacate in sensul de a se constata ca instanta competenta din punct de vedere teritorial de a solutiona prezenta cauza este Tribunalul Timis, aratand in motivare ca instanta de fond in mod corect a respins exceptia necompetentei teritoriale retinand cauza spre judecare si admitand actiunea astfel cum a fost ea formulata, iar Tribunalul Timis, investit fiind cu solutionarea cererii in anulare formulata de reclamanta, in mod gresit a admis exceptia invocata, neobservand faptul ca facturile restante neachitate de catre aceasta societate, care fac dovada debitului existent, sunt emise in baza contractului de reparatii nr. 455/0109/13.02.2006, semnat de ambele parti, contract prin care, la capitolul XII - Clauze finale, art. 36/5, partile au convenit ca obiectiunile sau litigiile ce pot aparea in derularea contractului sa fie solutionate la sediul furnizorului, fiind de acord astfel, in mod expres, ca litigiile sa fie solutionate de catre instanta de la sediul furnizorului, adica la sediul paratei. Mai mult, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 10 pct. 4 din Codul de procedura civila, precum si cele ale art. 12 din acelasi cod, reclamantul avand alegerea intre mai multe instante, deopotriva competente.
Prin decizia civila nr. 884/R din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de creditoarea S.C. B S.A. Timisoara impotriva sentintei susmentionate si a modificat hotararea atacata in sensul ca a respins exceptia de necompetenta teritoriala invocata de catre debitoare, trimitand dosarul la aceleiasi instante, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalului Timis, in solutionarea cererii in anulare formulata de debitoarea S.C. "C." S.A. Bucuresti, a considerat in mod gresit ca nu el este competent teritorial sa judece acest litigiu, ci Tribunalul Bucuresti, si a admis in mod nejustificat exceptia invocata, instanta care a judecat cererea de emitere a somatiei de plata respingand in mod corect exceptia necompetentei teritoriale ridicata de societatea debitoare.
Facturile restante de care s-a prevalat creditoarea au fost emise in baza contractului de reparatii nr. 455/0109/13.02.2006, act semnat si acceptat de catre ambele parti. Prin acest contract, la capitolul XII - Clauze finale, art. 36, cele doua societati au convenit ca obiectiunile sau litigiile ce pot aparea in derularea acestui contract sa fie solutionate la sediul furnizorului. Deci, partile au convenit in mod expres ca litigiile sa fie solutionate de catre instanta de la sediul furnizorului, adica la sediul societatii parate.
Chiar daca s-ar face abstractie de aceste prevederi contractuale, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 10 C.proc.civ. care reglementeaza competenta teritoriala alternativa in cadrul litigiilor comerciale, pct. 4 din acest articol stipuland faptul ca in cererile privitoare la obligatiile comerciale este competenta si instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii, iar potrivit art. 12 C.proc.civ., reclamantul are alegerea intre mai multe instante, deopotriva competente.
Astfel, predarea vagoanelor reparate de catre creditoare societatii debitoare s-a efectuat in conformitate cu dispozitiile art. 22 din contract, la sediul furnizorului, adica in localitatea Timisoara. De asemenea, potrivit art. 6 din conventie, locul platii obligatiilor de catre debitoare trebuia efectuat tot in Timisoara, in contul bancar indicat de catre parti in preambulul contractului.
In aceste conditii, Curtea a constatat ca instanta competenta pentru solutionarea cererii in anulare formulata de debitoare, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Timis, in baza competentei teritoriale alternative prevazute de art. 10 pct. 4 C.proc.civ., coroborat cu art. 12 din acelasi cod.