Contracte de vanzare-cumparare incheiate in baza Legii nr. 112/1995. Actiune in constatarea nulitatii absolute. Prescriptie
Legea nr. 10/2001, art. 45
Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiunea in constatarea nulitatii contractelor de instrainare a apartamentelor ce cad sub incidenta Legii nr. 10/2001 se prescrie in termen de 1 an de la data intrarii in vigoare a legii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 1027 din 17 octombrie 2007
Prin decizia civila nr. 168/A din 4 aprilie 2007 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 10758/55/2005 a fost respins apelul declarat de reclamanta D.A.L.M. impotriva sentintei civile nr. 4019 din 6 septembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr. 10758/2005 in contradictoriu cu paratii O.C.M., T.P., T.V., P.T., P.D., L.V., S.C. "R." S.A. Arad, H.W.M.A. si Consiliul Local al Municipiului A.
Tribunalul a apreciat ca prima instanta a facut corecta aplicare a dispozitiile legale la starea de fapt retinuta in cauza, dupa cum urmeaza:
Reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate intre Statul Roman prin S.C. "R." S.A. Arad si parati persoane fizice, avand ca obiect apartamentele 8, 10, 11, 12 din imobilul din Arad; a mai solicitat revenirea la situatia anterioara de cartea funciara si obligarea paratilor la predarea in deplina proprietate si posesie a apartamentelor, anularea incheierii notariale nr. 341/26.07.1959, radierea dreptului de proprietate al Statului Roman si inscrierea sa (a reclamantei) in cartea funciara, ca mostenitoare a fostilor proprietari tabulari.
In motivare a invocat nelegalitatea instrainarii rezultata din incalcarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, H.G nr. 20/1996 si H.G nr. 11/1997 (imobilul nefiind preluat cu titlu de Statul Roman), precum si faptul ca, la data incheierii contractului, isi manifestase intentia redobandirii imobilului.
Prin hotararea atacata, prima instanta a respins cererea reclamantei.
Pentru a dispune astfel, judecatoria a retinut din probele administrate ca, la data incheierii contractelor de vanzare-cumparare a caror nulitate se cere a fi constatata, Statul Roman era inscris ca proprietar tabular asupra imobilului in care se afla apartamentele instrainate.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (2) din H.G nr. 20/1996 modificata si completata de H.G nr. 11/1997 imobilele nationalizate in baza Decretului nr. 92/1950 (situatia in speta) erau considerate ca fiind preluate cu titlu, astfel ca instanta nu a retinut cauza ilicita, respectiv fraudarea legii invocata de reclamanta.
Dupa aparitia Legii nr. 112/1995 reclamanta a inregistrat la Primaria Arad o cerere de despagubiri; ulterior, prin reprezentant, a solicitat restituirea in natura a apartamentelor libere din imobil.
Anterior acestei din urma cereri, Primaria Arad a inaintat catre S.C. "R." S.A. Arad adresa cu nr. 4965/8.11.1996 si listele cuprinzand cereri de restituire in natura si de acordare de despagubiri formulate in baza Legii nr. 112/1995; in liste figureaza si reclamanta cu cererea de despagubiri.
In consecinta, la data instrainarii apartamentelor, reclamanta solicitase doar despagubiri pentru apartamente, astfel ca vanzarile s-au realizat cu respectarea dispozitiilor legale.
Pentru a respinge apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei tribunalul a retinut, in esenta, considerentele avute in vedere de prima instanta.
Impotriva deciziei a declarat recurs in termen reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei in sensul admiterii actiunii.
In motivare a invocat gresita retinere a valabilitatii consimtamantului la incheierea contractelor, din inscrisurile de la dosar rezultand ca, anterior instrainarii apartamentelor reclamanta solicitase restituirea in natura a intregului imobil in baza Legii nr. 112/1995.
A mai invocat ca imobilul - preluat fiind fara titlu - nu putea fi instrainat fostilor chiriasi decat cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 si a Normele metodologice de aplicarea legii, astfel ca in mod gresit nu s-a retinut caracterul ilicit al cauzei contractelor, caracter determinat de fraudarea legii.
In sedinta publica, in baza dispozitiilor art. 137 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 45 din Legea nr. 10/2001 republicata instanta a pus in discutia exceptia prescriptiei dreptului la actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001 republicata, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare ce au ca obiect imobile ce fac obiect al legii se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a acesteia.
Termenul a fost succesiv prorogat, el implinindu-se la 14.08.2002, iar cererea de chemare in judecata a fost formulata la 21.09.2005 cu mult dupa implinirea termenului de prescriptie.
De observat este ca aceasta exceptie a fost invocata de parati atat in fata primei instante cat si in apel, insa exceptia a fost respinsa de instante cu motivarea ca date fiind cauzele de nulitate invocate (lipsa consimtamantului si fraudarea legii), actiunea este imprescriptibila fata de dispozitiile art. 2 si art. 21 din Decretul nr. 167/1958.
Pe de alta parte, reclamanta a invederat ca actiunea este intemeiata pe dreptul comun si nu pe Legea nr. 10/2001, astfel ca dispozitiile art. 45 din lege nu sunt incidente.
In primul rand, este de observat ca, dat fiind caracterul exceptiei invocate, invocarea (si respingerea ei) in fazele anterioare ale procesului nu este de natura a impiedica instanta de recurs sa o repuna in discutia partilor.
In al doilea rand, dispozitiile art. 45 alin. ultim din Legea nr. 10/2001 prevad ca prescriptia opereaza "indiferent de cauza de nulitate", astfel ca este indiferent ca reclamanta a invocat lipsa consimtamantului si fraudarea legii drept cauze de nulitate.
In fine, reclamanta-recurenta a invederat (pentru a sustine respingerea exceptiei) ca actiunea sa este intemeiata pe prevederile dreptului comun si nu pe cele ale Legii nr. 10/2001. Se observa, insa, ca cererea de chemare in judecata a fost intemeiata si pe dispozitiile acestei legi.
Pe de alta parte, actiunea a fost formulata ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel ca, la acel moment, ea nu se afla "in curs de judecata" in sensul art. 46 alin. (1) din lege, astfel ca legea este obligatorie pentru toti participantii la circuitul civil, inclusiv sub aspectul derogarilor de la dispozitiile generale.
In consecinta, chiar daca reclamanta si-ar fi intemeiat cererea exclusiv pe dispozitiile dreptului comun, acesta nu se poate aplica decat cu derogarile si exceptiile prevazute de legea speciala, inclusiv cele referitoare la prescriptia dreptului la actiunea in constatarea nulitatii absolute.
Pentru aceste considerente care fac inutila, fata de dispozitiile art. 137 alin. (1) C.proc.civ., examinarea criticilor recurentei, avand in vedere caracterul subsecvent al celorlalte cereri ale reclamantei in raport cu cea in constatarea nulitatii absolute, instanta a respins recursul declarat de reclamanta D.A.L.M. impotriva deciziei civile nr. 168/A din 4 aprilie 2007, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 10758/55/2005.