Drept civil. Exercitare.
Decretul nr. 31/1954 - art. 3
Drepturile civile recunoscute titularului vor trebui exercitate conform scopului pentru care au fost recunoscute, aceasta fiind o conditie pentru ca adagiul "qui suo jure utitur, nemini laedit" sa-si gaseasca aplicabilitatea.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 138 din 8 februarie 2007, F. S
Prin cererea de chemare in judecata ulterior precizata inregistrata la Judecatoria Timisoara sub nr. 732/2004, reclamantul M.N. a solicitat obligarea paratei M.Z. la predarea titlului de proprietate, in original, eliberat de Comisia Judeteana Timis pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor avand nr. 5734/69/2.08.1993, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 7,5 ha teren arabil situat in extravilanul comunei P.N., si, in contradictoriu cu paratii M.Z., E.E., M.D. si P.Z., sistarea starii de indiviziune asupra terenului de 7,5 ha evidentiat in titlu.
Ca urmare a decesului reclamantului, in cauza a fost introdusa (avand aceeasi calitate procesuala) sotia supravietuitoare a acestuia, M.M.S.
Prin sentinta civila nr. 7098 din 30 iunie 2005, pronuntata in dosarul nr. 732/2005, instanta a respins in tot cererea de chemare in judecata.
Pentru a dispune astfel, instanta a apreciat ca si parata - care detine titlul - este la fel de indreptatita ca si reclamanta la a-l detine si nu se contureaza comportamentul abuziv al paratei.
Cererea privind sistarea starii de indiviziune a fost respinsa intrucat - conditie prealabila a sistarii indiviziunii - nu s-au stabilit cotele parti ce revin partilor; pe cale de consecinta, a fost respinsa si cererea de intabulare in cartea funciara a drepturilor ce ar reveni fiecareia dintre parti.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civila nr. 879/A din 16 decembrie 2005, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 8376/2005 apelul a fost respins, instanta avand in vedere, in esenta, aceleasi considerente.
Impotriva deciziei a declarat recurs in termen reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei si a hotararii primei instante in sensul obligarii paratei M.Z. la predarea titlului de proprietate in original, renuntand sa mai critice solutiile sub aspectul respingerii celorlalte capete de cerere.
In motivare a invocat gresita calificare a comportamentului paratei M.Z. cata vreme atitudinea acesteia o impiedica sa procedeze la dezbaterea succesiunii inclusiv dupa defunctul sau sot.
Pe cale de intampinare paratul M.D. a solicitat respingerea recursului.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art.306 alin. 2 C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. pr. civ., instanta a retinut urmatoarele:
Titlul de proprietate in litigiu a fost eliberat pe numele reclamantului si a fratelui sau M.D., decedat la data formularii cererii de chemare in judecata, parata M.M.S. fiind sotia supravietuitoare a acestuia.
Corespunde realitatii ca, in calitate de mostenitoare a unuia dintre beneficiarii titlului de proprietate, aceasta parata (care nu contesta ca ar detine titlul in original ) are dreptul de a detine titlul in egala masura cu reclamanta.
Se observa, insa ca, potrivit dispozitiilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954, drepturile civile pot fi exercitate conform scopului lor economic si social. O incalcare a acestui principiu se constituie intr-un abuz de drept ce trebuie sanctionat ca atare.
In cauza de fata, antecesorul reclamantei a solicitat a-i fi predat titlul pentru a reglementa situatia juridica a terenului cuvenit lui si fratelui sau antedecedat de pe urma antecesorului lor comun, M.M., promovand in acest sens si cererea de sistare a starii de indiviziune.
Este indiferent ca, afirmativ, aceasta cerere nu a intrunit conditiile de admisibilitate (astfel cum au retinut instantele) dar, prin ea insasi, reprezinta exteriorizarea intentiei reclamantului de a uza de titlu conform unuia dintre scopurile pentru care a fost eliberat: stabilirea cu exactitate a suprafetei de teren ce i se cuvine cu titlu de mostenire de pe urma defunctului M.M.
Pe de alta parte, paratii nu au facut dovada ca ar fi intentionat sa dea titlului o atare utilizare, nu au facut dovada contrara starii de pasivitate invocate de reclamant.
Mai mult, ca urmare a decesului reclamantului, sotia supravietuitoare a acestuia este indreptatita sa foloseasca titlul inclusiv pentru dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului sau sot.
In consecinta, desi atat reclamanta cat si parata au drepturi egale asupra titlului, pasivitatea paratei raportata la atitudinea reclamantei (exprimata in dorinta de a dezbate pe cale notariala succesiunea) echivaleaza cu un abuz de drept, mai ales ca parata nu a oferit nici un argument pertinent pentru a-si justifica refuzul de predare a titlului.
Pentru aceste considerente, cererea de predare a titlului formulata de reclamanta apare ca fiind intemeiata si va fi admisa ca atare, fata de dispozitiile art. 1073 C. civ.
In ceea ce priveste celelalte capete de cerere (sistare indiviziune si intabulare CF) este de observat ca, pe calea apelului, reclamanta nu a renuntat expres la a le sustine (formularea unui petit "cu totul subsidiar", prin care se solicita "admiterea in parte" a apelului neintrunind conditiile prevazute de art. 246 C. pr. civ.), dar in recurs solutia de respingere a acestor cereri a fost apreciata de reclamanta insasi ca fiind "pertinenta" si nici nu a mai fost criticata.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiile art.312 alin.1, 2, 3 Cod pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanta a admis recursul declarat de reclamanta si, in consecinta:
A admis in parte cererea formulata de reclamantul M.N. si continuata de M.S. impotriva paratilor M.Z., E.E., M.D. si P.Z., astfel cum a fost precizata si a obligat parata M.Z. sa predea reclamantei titlul de proprietate
A mentinut solutia de respingere a capetelor de cerere privind sistare stare indiviziune si intabulare in cartea funciara.