Drept procesual penal. Urmarire penala. Nulitati.
C. pr. pen., art. art. 197, art. 6, art. 238, art. 250 - art. 257, art. 260, art. 263, art. 332 alin. 2
In prezenta unor discordante majore intre actul de sesizare a instantei si lucrarile de urmarire penala, precum si a sesizarii directe a instantei cu infractiuni care nu au facut obiectul fazei de urmarire penala, s-au incalcat dispozitiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen., cu privire la regularitatea actului de sesizare. Tot astfel, prin neefectuarea actelor procesual penale referitoare la extinderea urmarii penale, schimbarea incadrarii juridice a faptelor si aducerea la cunostinta inculpatilor a acestor aspecte au fost infrante dispozitiile art. 6, art. 238, art. 250 - art. 257, art. 260 si art. 263 C. pr. pen., ceea ce atrage incidenta prevederilor art. 197 alin. 4 C. pr. pen.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, sentinta penala nr. 96/PI din 5 octombrie 2006
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor: S.N. pentru savarsirea infractiunilor de fals intelectual prevazuta de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., respectiv de abuz in serviciu prevazuta de art. 248 alin. 1 C. pen.; C.C.G. pentru savarsirea infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 290 alin. 1 C. pen., instigare la fals intelectual prevazuta de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. 1 C. pen. si complicitate la tentativa infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 26 C. pr. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
In fata instantei, la primul termen de judecata, inculpatii au ridicat exceptia nulitatii actului de sesizare a instantei, precum si a unor acte de urmarire penala. In obiect, exceptia vizeaza, rechizitoriul emis de procuror, deoarece, in conditiile in care acesta a fost emis prin infrangerea dispozitiilor art. 203 alin. 1, art. 260 si art. 263 C. pr. pen. s-au incalcat exigentele imperative ale normelor procesual penale referitoare la regularitatea actului de sesizare (art. 264 alin. 1 C. pro. pen.), ceea ce se integreaza cazului de nulitate absoluta prevazuta, expresis legis, de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. Sub acest aspect, rechizitoriul nu se fundamenteaza pe actele de urmarire penala, facand trimitere la alte fapte penale decat cele care au facut obiectul urmaririi penale.
Examinand exceptia nulitatii actului de sesizare a instantei, precum si a unor acte de urmarire penala, Curtea statueaza urmatoarele:
Prima exceptie vizeaza rechizitoriul emis de procuror, iar sanctiunea procesuala care poate avea incidenta asupra acestui act procedural este, conform art. 197 alin. 2 C. pr. pen., nulitatea absoluta, intrucat regularitatea continutului rechizitoriului (art. 263 C. pr. pen.), ca act de sesizare a instantei (art. 264 alin. 1 C. pr. pen.), se plaseaza in domeniul normei procesual - penale imperative, de ordin public. Incalcarea cerintelor legale referitoare la actul de sesizare al instantei, se integreaza cazului de nulitate absoluta prevazut expresis legis de art. 197 alin. 2 C. pr. pen.: " Dispozitiile relative (_) la sesizarea instantei ( _) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute".
Sub aspect procedural, astfel de dispozitii se refera la : categoria actului de sesizare, asa cum este prevazut de lege (rechizitoriul sau plangerea); organul judiciar sau, dupa caz, persoana abilitata de lege sa sesizeze instanta; continutul minim obligatoriu, prevazut de lege, pentru actul de sesizare.
Sesizarea instantei in prezenta cauza s-a facut prin rechizitoriu, care sub incidenta prevederilor art. 263 C. pr. pen. trebuie sa cuprinda, in mod imperativ, pe langa datele prevazute de art. 203 alin. 1 C. pr. pen., "datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea". Tot astfel, art. 263 alin. 3 C. pr. pen. dispune ca "In cazul cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie sa cuprinda si datele suplimentare prevazute de art. 260 C. pr. pen.", si anume: " mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele in cursul cercetarii penale_".
Aplicand aceste dispozitii asupra actului de sesizare cu care a fost investita Curtea, se constata urmatoarele:
Rechizitoriul se concentreaza, in mod neindoielnic, asupra a doua persoane, pe care le trimite in judecata, si anume: S.N., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. si art. 248 alin. 1 C. pen.; C.C.G., pentru savarsirea infractiunilor prevazute .de art. 290 alin. 1 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. 1 C. pen., art. 26 C. pen. , raportat la art. 20 C. pen. si art. 215 alin. 2 C. pen. Sub acest aspect actul de sesizare respecta prevederile art. 263 C. pr. pen., cu referire la persoanele invinuite, faptele pentru care sunt trimise in judecata, incadrarea juridica a acestora.
Totusi, rechizitoriul trebuie sa faca trimitere la lucrarile de urmarire penala, mijloacele de proba administrate in faza de urmarire penala de care este sustinut (art. 263 alin. 3 C. pr. pen. si art. 260 C. pr. pen.) si faptele penale pentru care s-a efectuat urmarire penala.
Verificand corespondenta acestor aspecte cu continutul si dispozitivul rechizitoriului, Curtea constata urmatoarele: conform procesului-verbal de incepere a urmaririi penale incheiat la 12.05.2003, inculpatul S.N. este invinuit de savarsirea infractiunii prevazuta de art. 288 C. pen., pentru faptul ca, in calitate de notar, a legalizat prin incheieri notariale trei contracte de vanzare-cumparare. Toate lucrarile de urmarire penala se concentreaza, ulterior, pe aceasta infractiune, inculpatul fiind audiat sub aceasta invinuire. Totusi la terminarea urmaririi penale, inculpatului i se face prezentarea materialului de urmarire penala pentru cu totul alte doua infractiuni, si anume: art. 289 C. pen. ( fals intelectual) si 248 C. pen. (abuz in serviciu), desi inculpatul nu a fost cercetat, in nici un fel, nu a fost audiat cu privire la aceste infractiuni si nu a fost emisa o ordonanta de extindere a urmaririi penale cu privire la aceste fapte noi.
Curtea concluzioneaza ca sub aspectul analizat rechizitoriul nu se intemeiaza pe fapta cercetata in cursul urmaririi penale, aceea prevazuta de art. 288 C. pen., ci pe alte fapte care nu au facut obiectul acestei cercetari (art. 289 C. pen. si art. 248 C. pen.). Sub acest aspect rechizitoriul este lovit de nulitate pentru neindeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 263 alin. 1 si 3 C. pr. pen.. De asemenea, intrucat inculpatul a fost trimis in judecata pentru alte fapte penale decat aceea care i s-a adus la cunostinta, avand drept consecinta incalcarea dreptului la aparare, Curtea apreciaza ca are incidenta cazul de nulitate relativa prevazut de art. 197 alin. 4 raportat la art. 6 C. pr. pen. Aceasta nulitate a fost invocata de inculpat la primul termen de judecata, 19.01.2004 - ceea ce exclude sanctiunea tardivitatii exceptiei, din perspectiva prevederilor art. 197 alin. 4 C. pr. pen.
In privinta inculpatei C.C.G., se constata ca procesul-verbal de urmarire penala, incheiat la data de 19.07.2002 de organul de cercetare al politiei, releva punerea sub invinuire a acestei inculpate pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 288 C. pen. (fals material), art. 26 C. pen. raportat la art. 302 C. pen. (complicitate la nerespectarea dispozitiilor privind operatiunile de import-export), art. 26 C. pen. raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994 (complicitate la evaziune fiscala). Si aici, urmarirea penala se centreaza pe obiectul acestor infractiuni, inculpata fiind audiata cu referire la aceasta invinuire. Totusi, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala releva alte fapte penale, necunoscute pana atunci fazei de urmarire, si anume cele prevazute de art. 290 C. pen. (fals material in inscrisuri sub semnatura privata), art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. 1 C. pen. (instigare la fals intelectual), art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. si art. 215 alin. 2 C. pen. (complicitate la tentativa infractiunii de inselaciune). Se constata totodata, ca nici una din infractiunile pentru care s-au efectuat lucrarile de urmarire penala, nu mai face obiectul procesului-verbal de terminare a urmaririi penale si nici a rechizitoriului.
Curtea concluzioneaza ca inculpata a fost trimisa in judecata pentru alte infractiuni decat cele pentru care a fost urmarita. Sub acest aspect primeste incidenta cazul de nulitate prevazut de art. 197 alin. 2 C. pr. pen., cu referire la regularitatea actului de sesizare, si cazul de nulitate relativa prevazut de art. 197 alin. 4 C. pr. pen., cu referire la incalcarea dreptului la aparare consacrat prin dispozitiile art. 6 C. pr. pen. Aceasta din urma nulitate a fost invocata de inculpata la termenul de judecata din 16.02.2004 cand s-a pus in discutie o atare chestiune prealabila, fiind indeplinite conditiile formale de invocare prevazute de art. 197 alin. 4 C. pr. pen.
Astfel fiind, Curtea constata ca in prezenta unor discordante majore intre actul de sesizare al instantei si lucrarile de urmarire penala, precum si al sesizarii directe a instantei cu infractiuni care nu au facut obiectul fazei de urmarire penala, s-au incalcat dispozitiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen. cu privire la regularitatea actului de sesizare. Tot astfel, prin neefectuarea actelor procesual penale referitoare la extinderea urmaririi penale, schimbarea incadrarii juridice a faptelor si aducerea la cunostinta inculpatilor a acestor aspecte au fost infrante dispozitiile art. 6, art. 238, art. 250 - 257, art. 260 si art. 263 C. pr. pen., ceea ce atrage incidenta art. 197 alin. 4 C. pr. pen.
Pentru aceste motive, Curtea a admis exceptiile de nulitate a actului de sesizare si a procesului-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, a dispus anularea acestora si, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. 2 si 4, respectiv art. 332 alin. 2 C. pr. pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.