Judecata. Mijloace de proba. Prezumtie judecatoreasca. Aprecierea eronata a probelor. Decizie nr. 1488 din data de 28.11.2006
pronunțată de Curtea de Apel Timisoara

Judecata. Mijloace de proba. Prezumtie judecatoreasca. Aprecierea eronata a probelor.
Legea nr. 64/1995, republicata, art. 33, art. 39, art. 137 alin. (1)

Hotararea judecatoreasca se poate intemeia si pe prezumtii, daca acestea au greutatea si puterea de a naste probabilitatea.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala si de contencios administrativ,
decizia nr. 1488/R/COM din 28 noiembrie 2006

Prin sentinta civila nr. 68/S din 4.05.2006, Tribunalul Timis sa dispus inchiderea procedurii de lichidare judiciara privind pe debitoarea falita societate comerciala, prin lichidator judiciar, in contradictoriu cu creditorii Bankcoop S.A., prin lichidatori, Directia Generala a Finantelor Publice Timis, fara angajarea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere si sa dispus radierea debitoarei din evidentele registrului pentru Societatile Agricole al judetului Timis.
Tribunalul a retinut ca cererea nu intruneste conditiile prevazute de lege intrucat din actele depuse la dosarul cauzei nu a rezultat comiterea faptei prevazute de art. 137 alin. (1) lit. d din Legea nr. 64/1995, creditoarea facand referire la acest text in sensul ca administratorul social persoana fizica a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, citand textul de lege fara insa a preciza concret ce fapta a comis administratorul si nici cu ce mijloc de proba o dovedeste.
Daca se invoca incalcarea legii contabilitatii de catre debitoarea falita, creditoarea practic isi valorifica propria culpa, inadmisibil fata de dispozitiile art. 1 si 3 din Decretul nr. 31/1954 intrucat creditoarea, in calitate de institutie publica specializata pentru controlul financiar contabil avea atributia si obligatia de a constata eventualele nereguli in contabilitatea societatii si de a aplica sanctiunile corespunzatoare.
In lipsa unor procese verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor la Legea nr. 82/1991 afirmatia privind o contabilitate fictiva sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea ii este in egala masura imputabila si creditoarei.
Disparitia unor documente contabile nu este de asemenea dovedita ca fapt material ci prezumata de creditoare prin nedepunerea actelor contabile de catre administratorul creditoarei, insa potrivit rezolutiei Pachetului de pe langa Tribunalul Timis sa confirmat rezolutia de neincepere a urmaririi penale data de acelasi parchet, rezultand ca administratorul nu a comis infractiunea prevazuta de art. 145 din Legea nr. 64/1995, lipsind latura subiectiva intrucat faptuitorul este paralizat astfel cum a rezultat din ancheta de cercetare penala.
Impotriva sentintei civile a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Timis, solicitand admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei iar pe fondul cauzei, dispunerea atragerii raspunderii patrimoniale a administratorului societatii pentru starea de insolventa in care a fost dusa societatea.
Prin decizia civila nr. 1488/R/COM din 28 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de creditoare, a modificat in parte hotararea primei instante, in sensul ca a dispus ca suma de 79.151 lei din pasivul societatii sa fie suportata de catre administratorul societatii.
Curtea a retinut ca, in speta, administratorul debitoarei, in mod vadit a refuzat a pune la dispozitia lichidatorului judiciar actele prevazute de art. 33 din Legea nr. 64/1995, republicata, desi avea aceasta obligatie potrivit art. 39 din lege, astfel cum rezulta din rapoartele intocmite de lichidatorul judiciar.
Ca desi urmare sesizarii formulate in vederea inceperii urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 145 din lege constand in refuzul debitorului persoana fizica sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al debitorului, persoana juridica, de a pune la dispozitie judecatorului-sindic, administratorului sau lichidatorului judiciar, in conditiile prevazute la art. 39, documentele si informatiile prevazute la art. 33 alin. 1 lit. a - f sau impiedicarea acestora, cu rea-credinta, de a intocmi documentatia respectiva, sa dispus neinceperea urmarii penale consideranduse ca refuzul nu a fost savarsit cu reacredinta ci sa datorat unor cauze obiective, respectiv starii de sanatate a faptuitorului, nici pana in momentul intocmiri raportului final al lichidatorului, prin care sa propus atragerea raspunderii materiale a administratorului, acestea nu au fost prezentate.
S-a mai considerat ca in atare situatie se poate prezuma cu suficienta putere doveditoare ca administratorul fie a tinut o contabilitate fictiva, fie a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, fapta sanctionata potrivit art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr. 64/1995, republicata.
Pentru a stabili aceasta imprejurare nu mai sunt necesare alte precizari sau dovezi ce, in conditiile dezinteresului administratorului debitoarei, citat inclusiv la recurs cu mentiunea de a preda documentele contabile, nu se justifica si nici nu se poate transfera asupra organului fiscal, respectiv a creditoarei, responsabilitati si o culpa care revine in exclusivitate administratorului social.
Prin urmare, hotararea atacata se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, ce decurge dintr-o apreciere eronata a probelor administrate, fiind indeplinite conditiile art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr. 64/1995, republicata, atat in ce priveste calitatea persoanei responsabile, intimatul fiind administrator al societatii, cat si existenta faptei culpabile a acestuia asa cum s-a aratat, aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul constand in ajungerea societatii in stare de incetare de plati si imposibilitate de executare a obligatiilor fata de creditori si, astfel fiind, in temeiul dispozitiilor art. 3041 si potrivit art. 312 alin. 1 - 3 C. pr. civ., s-a dispus admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii primei instante si admiterea cererii formulate de creditoarea recurenta, dispunanduse sa fie suportata de catre administratorul social creanta creditoarei recurente in suma de 79.151 lei, din pasivul societatii, conform tabelului definitiv al creantelor, sumele recuperate urmand a fi depuse in cont bancar distinct la dispozitia judecatorului sindic pentru distribuirea in conditiile legii, potrivit dispozitiilor art. 140 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, republicata, mentinanduse celelalte dispozitii ale hotararii.

1