Taxe si impozite locale. Investitii efectuate de neproprietarul imobilelor.
Legea nr. 571/2003 - art. 249 alin. 1, alin. 3
Obligativitatea de a plati impozit pe cladiri revine proprietarului acestora.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala si de contencios administrativ,
decizia nr. 54 din 12 ianuarie 2006
Prin sentinta civila nr. 613 din 30 septembrie 2005 pronuntata in dosar nr. 5572/CA/2005 Tribunalul Timis a admis actiunea reclamantei societate comerciala in contradictoriu cu Primarul municipiului Timisoara si a anulat procesul-verbal de control nr. E 220005 - 3587/24.02.2005 si Dispozitia nr. 1162/22.04.2005 si a dispus restituirea catre reclamanta a sumei de 34.484.732 lei.
Recursul declarat de parat in cauza a fost respins de Curtea de Apel Timisoara prin decizia nr. 54 din 12 ianuarie 2006 pronuntata in dosar nr. 11698/CA/2005 cu motivarea ca este de necontestat faptul ca reclamanta, societate bancara a efectuat la spatiul pe care l-a inchiriat de la S.N.P. Petrom S.A. - Sucursala Petrom Timisoara - Schela de petrol, proprietara imobilului, o serie de investitii, valoarea contabila a acestora fiind de 189.983.814 lei, pentru perioada ianuarie 2000 - august 2002, iar in cursul lunii septembrie 2002 reclamanta a inregistrat in contabilitate lucrari de amenajare/reamenajare sucursala, efectuate la spatiul detinut in chirie avand o valoare de 329.022.861 lei. Prin urmare pentru perioada septembrie 2002 - decembrie 2004, valoarea lucrarilor de amenajari efectuate la sediul din Timisoara este de 519.006.675 lei.
Sustinerea paratei in sensul ca reclamanta, in calitate de chiriasa a imobilului din litigiu si de proprietara a investitiilor executate la imobilul in discutie este cea care ar datora impozitul aferent investitiilor efectuate, este neintemeiata si deriva dintr-o interpretare eronata si trunchiata a textelor legale invocate in sustinerea recursului.
Intr-adevar dispozitiile art. 254 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 prevad in mod expres obligatia celui care extinde, modifica, imbunatateste etc., o cladire existenta, de a depune o declaratie in acest sens la compartimentul de specialitate al administratiei publice locale, in termenul de 30 de zile de la data cand s-au produs aceste modificari, obligatie insa a carei nerespectare atrage sanctiunea amenzii contraventionale prevazuta de art. 294 din aceiasi lege.
Acest text de lege trebuie coroborat si cu celelalte prevederi legale, care conduc la concluzia ca proprietarului ii incuba sarcina achitarii impozitului pe cladiri, indiferent ca au fost sau nu executate modificari, iar cel care le-a efectuat nu are decat obligatia prevazuta in articolul susmentionat.
In acest context mentionam Legea nr. 27/1994 republicata privind taxele si impozitele locale, abrogata prin O.G nr. 36/30.01.2002, care la art. 4, prevedea ca impozitul pe cladiri il datoreaza contribuabilii pentru cladirile aflate in proprietatea lor, indiferent de locul unde acestea sunt situate si de destinatia pe care o au.
De altfel, aceasta prevedere se regaseste si in art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal, articol ce a fost modificat ulterior de Legea nr. 494/2004 si care la alin. 3 prevede in mod expres ca in situatia unei cladiri, aflata in folosinta altei persoane, pentru care se percepe chirie, in baza unui contract de inchiriere, impozitul pe cladire se datoreaza de proprietar.
Fata de considerentele mai sus retinute, Curtea a apreciat ca prima instanta a retinut o corecta stare de fapt si de drept, motiv pentru care a respins ca neintemeiat recursul, in conditiile art. 312 alin. 1 C. pr. civ.