Concediere. Interdictii. Angajata gravida.
Codul muncii - art. 60 alin. 1 lit. d
O.U.G. nr. 96/2003 aprobata prin Legea nr. 24/2005 - art. 21 alin. 1 lit. a
Potrivit dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. d din Codul muncii si art. 21 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 96/2003, aprobata prin Legea nr. 25/2004 concedierea nu poate fi dispusa pe durata cand salariata este gravida, iar angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila -
complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale,
decizia nr. 381 din 15 februarie 2006
Prin sentinta civila nr. 2526 din 27 octombrie 2005, pronuntata de Tribunalul Timis a admis contestatia reclamantei R.G., a anulat dispozitia nr. 9308 emisa la 13.09.2005 de Universitatea de Vest Timisoara, a dispus reincadrarea reclamantei pe postul detinut anterior emiterii acesteia si a obligat parata la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei de la data desfacerii contractului de munca - 30 septembrie 2005 si pana la reintegrarea efectiva pe post.
Instanta a retinut ca prin dispozitia nr. 9308/13.09.2005, reclamantei i s-a desfacut contractul de munca potrivit dispozitiilor art. 65 alin. 1, art. 73 alin. 1, art. 74 alin. 1 din Codul muncii coroborat cu art. 21 alin. 3 din Legea nr. 96/2003; ca anterior luarii masurii, la 24 august 2005 sub nr. 8689, reclamanta a adus la cunostinta conducerii paratei imprejurarea ca este insarcinata, atasand adeverinta medicala nr. 2349/16.09.2005.
In aceste conditii a apreciat decizia de concediere ca fiind lovita de nulitate, art. 60 lit. c din Codul muncii interzicand concedierea salariatilor pe durata starii de graviditate, in masura in care angajatorul are cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
In ce priveste restabilirea situatiei anterioare luarii masurii a facut aplicarea dispozitiilor art. 78 din Codul muncii, iar a cheltuielilor de judecata a dispozitiilor art. 274 C. pr. civ.
In termen legal, impotriva sentintei mentionate mai sus a declarat recurs parata Universitatea de Vest Timisoara, recurs inregistrat la Curtea de Apel Timisoara sub nr. 97/C/2006, solicitand modificarea sentintei recurate in sensul respingerii contestatiei, urmand a suspenda executarea silita pana la solutionarea recursului.
Recurenta arata ca masura desfiintarii celor doua posturi de asistent a fost luata ca urmare a reducerii studiilor universitare de la 4 ani la 3 ani si a reducerii numarului de studenti; ca instanta a ignorat dispozitiile art. 65 alin. 1 din Codul muncii, care se refera la motive obiective care nu tin de persoana salariatului; ca, reclamanta a avut cunostinta de decizia de restructurare inca din perioada cand nu era gravida; ca este imposibil sa fie obligati sa pastreze in functie cadre didactice care nu vor avea practic nici un fel de activitate numai pentru faptul ca aceste persoane au fost si pana acum angajatii ei si este ingrijorata de situatia lor materiala; ca in 19 octombrie 2005 la sediul institutiei a fost efectuata o verificare a inspectorilor de munca care au constatat ca reclamantei nu i-a fost desfacut contractul de munca pentru motive care tin de starea de graviditate; ca au fost constatate mici scapari in aplicarea dispozitiilor O.U.G. nr. 96/2003 pentru care a fost sanctionata cu "avertisment".
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta intimata a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Curtea de Apel Timisoara analizand recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 3041 C. pr. civ., a apreciat recursul neintemeiat, si l-a respins retinand urmatoarele:
Instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente spetei.
Art. 60 (1) lit. c din Codul muncii prevede ca, concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata in care femeia salariata este gravida in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere, alin. 2 prevazand situatiile de exceptie, regula mentionata mai sus neavand aplicabilitate in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului in conditiile legii.
Reclamanta a facut dovada ca anterior emiterii deciziei de concediere a incunostintat conducerea paratei despre starea de graviditate, astfel ca se afla in situatia prevazuta de art. 60 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Parata nu se afla in situatiile de exceptie reglementate de art. 60 alin. 2 din Codul muncii, nefiind in prezenta reorganizarii judiciare sau a falimentului.
Este fara relevanta faptul ca hotararea de reducere a posturilor a fost luata anterior survenirii starii de graviditate, relevant fiind momentul emiterii deciziei de concediere, aceasta concluzie rezultand din interpretarea dispozitiilor art. 60 alin. 1 din Codul muncii, care prevede in mod expres ca starea de graviditate sa fie adusa la cunostinta conducerii anterior emiterii deciziei de concediere.
Art. 76 din Codul muncii sanctioneaza cu nulitatea concedierile nelegale, astfel ca in mod corect instanta de fond a dat eficienta acestei dispozitii legale, constatand nulitatea deciziei de concediere cu toate consecintele care decurg din aceasta.