Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.102/11.01.2006 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea formulata de reclamantul Grigorescu Mihai Mircea in contradictoriu cu parata Directia de Munca si Solidaritate Sociala si Familiei a Municipiului Bucuresti si a anulat decizia nr.3872 din 06.01.2005.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin decizia nr.3872/2005 , parata a anulat decizia nr.256/2529/29.04.1998 prin care s-au acordat reclamantului drepturile prevazute de Decretul Lege nr.118/1990 retinandu-se ca in perioada 02.03.1949 - 16.10.1956 a fost stramutat impreuna cu familia , potrivit adresei nr.G 118/09.04.1998 eliberata de Ministerul Justitiei - Directia Instantelor Militare,
Instanta de fond mai retine ca, simpla presupunere ca inscrisul G 118/1998 este fals, desi nu a fost declarat fals de o instanta judecatoreasca nu justifica anularea primei decizii prin care reclamantul a castigat drepturile in temeiul Decretului Lege nr.118/1990.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata criticand-o ca nelegala si netemeinica.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta parata arata ca instanta de fond nu a retinut ca in speta nu este vorba de un drept de proprietate care sa intre in circuitul civil ci este vorba despre un act administrativ care nu are caracter definitiv si irevocabil.
Recurenta parata sustine ca actele administrative pot fi revizuite sau anulate din oficiu de autoritatea care le-a emis , sau la cerere, cand se constata ca au fost emise pe baza unor acte nelegale.
Directia de Munca si Solidaritate Sociala si Familie a Municipiului Bucuresti critica sentinta instantei de fond pe motiv ca in speta nu opereaza principiul irevocabilitatii actelor administrative deoarece intimatul reclamant a obtinut actul pe baza unor documente nelegale.
Sustine ca intimatul reclamant nu a facut dovada in speta ca ar fi avut calitatea de stramutat prin alte dovezi decat adeverinta ilegala.
Alta critica adusa sentintei recurate se refera la faptul ca decizia atacata nu este guvernata de prevederile art.13 din Decretul lege nr.118/1990 declarat neconstitutional cum gresit a retinut instanta de fond , si arata ca nu se refera la revizuirea deciziilor emise dupa data de 31.07.1997.
Solicita ca instanta de recurs sa tina cont de adresa nr.193/21.01.2005 a Ministerului Muncii - Directia de Politici Asigurari Sociale depusa chiar de intimatul reclamant la dosar.
Recursul este nefondat.
In mod corect instanta de fond a retinut ca prin actul administrativ contestat sunt vatamate drepturile castigate de reclamant prin decizia anterioara, recurenta parata nu poate pe baza unor presupuneri cu privire la inscrisul care a stat la baza acordarii drepturilor in temeiul Decretului Lege nr.118/1990, sa anuleze prima decizie.
Sustinerea recurentei parate in sensul ca in speta nu este vorba despre un drept de proprietate ci despre un act administrativ care nu are caracter definitiv si irevocabil si ca poate fi revizuit ori anulat oricand nu are nici o fundamentare legala.
Orice act administrativ este executoriu de drept. Actul administrativ care a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice nu mai poate fi revocat de autoritatea care l-a emis fara incalcarea principiului sigurantei (securitatii, stabilitatii) raporturilor juridice .
Noua lege a contenciosului administrativ 554/2004 a consacrat expres la art.1 alin.6 posibilitatea autoritatii publice de a cere instantei sa anuleze actul nelegal tocmai pentru a proteja drepturile nascute din acel act printr-o cenzura de legalitate exterioara si independenta de autoritatea publica emitenta.
In speta, adeverinta care a stat la baza primei decizii nu a fost declarata falsa, conform legii penale.
Avand in vedere faptul ca acesta a fost singurul aspect care a determinat pe recurenta parata sa emita cea de-a doua decizie , prin care a anulat-o pe prima, se constata ca autoritatea publica prin actul contestat a vatamat pe recurentul reclamant intr-un drept al sau prevazut de lege, iar instanta de fond a retinut corect ca actul este nelegal.
Sustinerile recurentei in sensul ca intimatul nu a facut dovada ca ar fi avut calitatea de stramutat nu au relevanta in speta.
Actul administrativ suspus cenzurii este cea de a doua decizie emisa de recurenta si nu prima decizie. Drepturile in temeiul Decretului Lege nr.118/1990 au fost stabilite prin prima decizie. Aceasta nu a facut obiectul analizei de legalitate.
Sub acest aspect nu are relevanta nici adresa nr.193/2005 invocata in recurs de recurenta.
Celelalte critici aduse sentintei recurate ce vizeaza art.13 din Decretul lege nr.118/1990 privind revizuirea deciziilor , sunt neintemeiate, in raport de cele retinute anterior, in sensul ca anularea actelor administrative intrate in circuitul civil si care au produs efecte juridice poate fi dispusa numai de instanta de judecata, si nu de catre emitentul actului.
Astfel fiind, Curtea constatand ca nu exista motive de casare ori modificare analizate si din oficiu in baza art.3041 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de parata Directia de Munca si Solidaritate Sociala si Familie a Municipiului Bucuresti, impotriva sentintei civile nr.102/11.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr.46429/3/2005, in contradictoriu cu intimatul reclamant Grigorescu Mihai Mircea.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 29.06.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Visan Liliana Apostol Filofteia Cosma Carmen Valeria