Drepturile omului. Dreptul la invatatura. Art. 2 Protocolul 1 aditional. Daune morale. Decizie nr. 706 din data de 19.05.2010
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Strehaia sub nr. 2088/313/2007, reclamantul C.P. a chemat in judecata pe paratii D.L. si ISJ Mehedinti, pentru pretentii.
In motivarea actiunii, reclamantul a sustinut ca in primavara anului 2007 ca urmare a decesului sotiei sale si a situatiei materiale precare , a fost nevoit sa-si transfere minorii C.D., C.C. si C.R. din cadrul Scolii Generale Butoiesti la Scoala Generala Voloiac.
Consiliile de Administratie ale Scolilor Generale Butoiesti si Voloiac au aprobat transferul celor trei minori, insa parata D.L. a refuzat sa o primeasca pe minora C.R. la cursuri la clasa sa, astfel incat minora nu a beneficiat de instructie scolara 2-3 saptamani si a fost supusa unor traume psihice.
In calitatea sa de parinte, a formulat plangere penala impotriva paratei D.L. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.246 si art. 247 Cod penal, iar Parchetul de pe langa Judecatoria Strehaia, prin Ordonanta nr. 476/P/2007, i-a aplicat acesteia o sanctiune cu caracter administrativ.
A solicitat ca parata D.L. sa fie obligata in solidar cu paratul Inspectoratul Scolar Judetean Mehedinti, la plata sumei de 100.000 EURO cu titlul de daune morale.
Actiunea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 998, 999 si 1000 alin 3 cod civil, precum si pe dispozitiile art. 1 si 14 din Conventia Europeana pentru drepturile Omului si art.2 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Parata D.L. a formulat intampinare si a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant ca neintemeiata, sustinand ca transferul minorei de la Scoala Generala Butoiesti la Scoala Generala Voloiac a fost aprobat de cele doua Consilii de Administratie cu incalcarea legii si ca, datorita acestui motiv aceasta nu a primit minora la clasa.
Prin Hotararea nr.325/2007, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, a clasat sesizarea reclamantului privitoare la discriminarea minorei si a constatat inexistenta unor probe care sa ateste sustinerile acestuia.
De asemenea, prin sentinta civila nr. 99/22.01.2008 a Tribunalului Mehedinti s-a dispus anularea deciziei nr. 6/31.05.2007 a Scolii Generale Voloiac, decizie prin care parata fusese sanctionata disciplinar, pentru incidentul creat prin neprimirea minorei C.R. la clasa.
In consecinta, in sarcina sa nu poate fi antrenata raspunderea disciplinara.
Prin sentinta civila nr. 143/29.01.2009 Judecatoria Strehaia a admis in parte actiunea si a obligat paratii, in solidar, la plata sumei de 1500 lei, cu titlul de daune morale si la 50 lei cheltuieli de judecata.
Prima instanta a retinut ca minora C.R. a fost supusa unor traume psihice ca urmare a refuzului paratei D.L. de a-i permite accesul la clasa pentru a beneficia de procesul de instructie scolara , iar parata D.L. se afla in raporturi de prepusenie cu paratul ISJ Mehedinti, in speta fiind incidente dispozitiile art. 1000 alin 3 Cod civil.
Impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Strehaia au declarat recurs, recurentii ISJ Mehedinti si D.L. si apel apelantul C.P., criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie
Recurentul I.S.J. Mehedinti a motivat ca instanta de fond a admis in mod eronat actiunea introdusa de reclamantul C.P. si a obligat recurentul la daune morale in solidar cu D.L.; ca , raporturi de munca exista intre parata D.L. si unitatea scolara Scoala cu clasele I-VIII Voloiac, si nu cu ISJ Mehedinti, astfel ca, fata de ISJ Mehedinti trebuia sa se observe lipsa calitatii procesuale pasive.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotararii primei instante si respingerea cererii formulate de reclamant.
Recurenta D.L. a motivat ca actiunea formulata este o actiune pirat, ca discriminarea rasiala invocata de petent nu a existat, lucru confirmat si de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii prin hotararea nr. 325/2007 ramasa definitiva; ca, la pronuntarea hotararii nu s-au avut in vedere decat probele administrate de partea adversa.
A solicitat admiterea recursului si anularea sentintei civile nr. 143/29.01.2009.
Apelantul C.P. a apreciat ca hotararea este netemeinica si nelegala si nu corespunde principiului reparatiei juste a prejudiciului cauzat fiicei sale C.R.
Ca, suma de 1500 lei face ca despagubirea acordata sa fie mai mult decat derizorie si sa se produca o alta incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale.
A apreciat ca sentinta este netemeinica, intrucat din ansamblul probelor administrate in cauza rezulta ca minorei i s-au creat traume psihice si prejudiciul trebuia apreciat ca atare si ca instanta nu a motivat in nici un fel hotararea pronuntata.
In sedinta publica din 11 mai 2009 , in baza disp.art.2821 Cod pr. civila, recursurile declarate au fost recalificate ca apeluri.
Prin decizia civila nr. 210/A/01.06.2009 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr.2088/313/2007, apelurile au fost anulate ca netimbrate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca la 11 mai 2009 s-a dispus citarea apelantilor cu mentiunea de a achita taxa de timbru, apelantul reclamant cu taxa in cuantum de 8386 lei si timbru judiciar pentru cererea introductiva si 4193 lei taxa timbru in apel, apelantii parati D.L. si ISJ Mehedinti cu mentiunea de a achita taxa de timbru in cuantum de 4193 lei si 2,5 lei timbru judiciar si ca apelantii nu si-au indeplinit obligatia de plata stabilita , incalcand dispozitiile art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997.
Impotriva deciziei civile nr.210/A/01.06.2009 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, a formulat recurs recurentul reclamant C.P., apreciind ca atat cererea de chemare in judecata, cat si apelul erau scutite de taxa de timbru, intrucat despagubirile solicitate erau consecinta unei fapte penale savarsite de parata D.L., despagubirile reprezentand latura civila a infractiunii de abuz in serviciu, latura ce deriva din actiunea penala.
Prin decizia civila nr. 1099/20 octombrie 2009 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr.2088/313/2007, a fost admis recursul, casata decizia si trimisa cauza spre rejudecarea apelurilor Tribunalului Mehedinti, unde cauza a fost inregistrata sub nr. 8011/101/2009.
La 29.112009 apelantul Inspectoratul Scolar Mehedinti a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii formulate de petentul C.P.
A sustinut ca trebuia admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a apelantului, intre inspectorat si parata D.L., neexistand raporturi de munca.
Apelanta D.L. a depus concluzii scrise.
Prin decizia civila nr.30/A din 08 februarie 2010 , pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr.8011/101/20090, s-au admis apelurile declarate de reclamantul C.P. si paratul ISJ Mehedinti, impotriva sentintei civile nr. 143 din 29.01.2009, pronuntata de Judecatoria Strehaia in dosarul nr. 2088/313/2007.
A fost schimbata partial sentinta , in sensul ca a fost obligata parata D.L. la plata cu titlul de daune morale catre reclamant a sumei de 5000 euro sau echivalentul in lei la data platii si la 50 lei cheltuieli de judecata de la fond.
S-a respins actiunea fata de paratul ISJ Mehedinti.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
S-a respins apelul paratei D.L., impotriva aceleiasi sentinte.
Pentru a decide astfel , tribunalul a retinut ca la data de 10.12.2007, reclamantul apelant C.P., in numele sau si ca reprezentant legal al fiicei sale minorei C.P., a chemat in judecata pe parata D.L., invatatoare la Scoala Generala Voloiac si pe ISJ Mehedinti , solicitand obligarea paratilor , in solidar, la plata sumei de 100.000 EURO daune morale , pentru prejudiciul cauzat fiicei sale, C.R., care nu a fost acceptata in clasa de parata, urmare a transferului a cesteia de la Scoala Generala Butoiesti la Scoala Generala Voloiac.
In urma cercetarii penale a cazului, Parchetul de pe langa Judecatoria Strehaia, prin Ordonanta pronuntata in dosarul nr.476/P/2007, a aplicat o amenda administrativa de 100 RON pentru abuz in serviciu contra intereselor persoanelor ( art. 246 Cod penal ) si a dispus N.U.P. fata de parata D.L., sub aspectul comiterii infractiunii prevazuta de art. 247 Cod penal.
Cu privire la apelul declarat de ISJ Mehedinti si motivele invocate, instanta a apreciat in mod eronat ca intre apelant si parata ar exista un raport de prepusenie, astfel ca sustinerea apelantului ca nu are calitate procesuala pasiva este intemeiata, intrucat raporturile de munca ale paratei sunt cu Scoala cu clasele I-VIII Voloiac, unitate in care aceasta isi desfasoara activitatea si are personalitate juridica.
Cu aceasta motivare , tribunalul a admis apelul Inspectoratului Judetean Mehedinti, a retinut incidenta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia si a schimbat sentinta, respingand actiunea fata de acest parat.
Apelul reclamantului C.P. a fost admis , sentinta fiind modificata sub aspectul cuantumului prejudiciului moral de la 1500 lei la 5000 EURO, apreciindu-se ca suma acordata de prima instanta nu corespunde principiului repararii integrale a prejudiciului, antrenandu-se astfel raspunderea paratei in temeiul art. 998-999 Cod civil si art. 1 si 14 din CEDO.
Pentru a acorda aceasta suma , tribunalul a valorificat ansamblul probator administrat, din care a rezultat ca prin atitudinea sa culpabila parata a supus minora unor traume psihice, refuzandu-i practic dreptul la invatatura si cauzandu-i acesteia un prejudiciu.
Probatoriul administrat a stat la baza respingerii apelului paratei, aceasta nefiind in masura sa cenzureze hotararile Consiliului de Administratie al Scolii Voloiac, in ceea ce priveste transferul elevilor intre scoli, dubiile paratei in privinta acestui aspect urmand a fi lamurite prin concursul organelor abilitate.
Impotriva deciziei in termen legal au declarat recurs reclamantul si parata D.L.
Criticile reclamantului vizeaza cuantumul daunelor morale acordate de tribunal, apreciate ca derizorii, nefiind susceptibile de a respecta principiul repararii juste si integrale a prejudiciului cauzat, precum si a retinerii gresite a incidentei exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ISJ Mehedinti.
In justificarea primei critici, reclamantul invoca fapta de o gravitate fara precedent, savarsita de parata, unica in Romania, cand unui copil i se refuza dreptul la invatatura pe criterii rasiale, fapta ce angajeaza raspunderea paratei pe dispozitiile art. 998- 999 Cod civil, art. 1000 alin. 3 Cod civil, art. 1 si 14 din CEDO, art. 2 din Protocolul nr. 1 la CEDO , ce reglementeaza dreptul la instruire.
Criticile paratei au vizat trei aspecte: calificarea actiunii si neregularitati de procedura, interpretarea eronata a probatoriului administrat si cuantumul excesiv de mare al prejudiciului moral acordat in raport cu fapta savarsita si posibilitatile sale de plata. Parata a sustinut ca actiunea promovata de reclamant este o actiune pirat, nesemnata de acesta, formulata la indemnul directorului scolii unde lucreaza aceasta. Instanta de apel a dat eficienta depozitiilor martorilor D.C.V.si F.V.A. care nu pot fi obiective, cunoscuta fiind situatia conflictuala existenta intre ea si conducerea scolii. Depozitia martorului D.C.V. a fost contradictorie si mincinoasa, ignorandu-se hotararile judecatoresti prin care parata a triumfat in litigiile solutionate de Tribunalul Mehedinti - Sectia de Conflicte si Asigurari Sociale, respectiv sentinta nr. 2509/2008 prin care s-a anulat evaluarea propusa de conducerea scolii in perioada 2006-2007, sentinta nr. 99/2008 prin care s-a anulat dispozitia de suspendare a contractului de munca al paratei in anul 2008, sentinta nr. 2308/2008 prin care au fost obligate paratele Scoala cu clasele I-VIII Voloiac si Consiliul Local Voloiac la contravaloarea tichetelor cadou aferente anului 2008, catre familia D. Nu s-a avut in vedere hotararea nr. 325/2007 a CNCD prin care s-a constatat ca nu exista fapta de discriminare si nici Ordonanta nr. 476/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia prin care a fost scoasa de sub urmarire penala.
Parata a sustinut ca nu a savarsit fapta ilicita retinuta in sarcina sa, ce i-a atras raspunderea patrimoniala, fiindca transferul descendentilor reclamantului efectuat intre cele doua scoli nu a fost legal si din acest motiv nu a primit minora in clasa.
Analizandu-se acest regulament , parata avea dreptul sa efectueze un minim de control al actelor de transfer al elevei; ca, pentru minora era mai avantajos sa invete la Scoala Generala Cotoroaia , localitate unde are domiciliul temporar.
In drept, ambele recursuri sunt intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.
Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate, Curtea constata urmatoarele:
In virtutea accesului liber la justitie, garantat de art. 21 din Constitutia Romaniei, reclamantul C.P. a investit Judecatoria Strehaia cu o actiune in despagubiri, estimata la suma de 100 mii EURO pentru prejudiciul moral cauzat fiicei sale C.R., pentru incalcarea art. 2 din Protocolul 1 aditional la CEDO , ce reglementeaza dreptul la instruire , art. 14 din Conventie ce reglementeaza discriminarea si art.998 - 999 Cod civil, art. 1000 alin. 3 Cod civil, in contradictoriu cu paratii D.L. si ISJ Mehedinti.
In fapt, prin cererea adresata conducerii Scolii cu clasele I-VIII Voloiac (fila 44 fond), reclamantul a solicitat transferul descendentilor sai C.D., C.R. si C.I.C., de la Scoala cu Clasele I-VIII Jugastru, comuna Butoiesti la Scoala cu clasele I-VIII Voloiac, transfer aprobat prin Hotararile Consiliilor de Administratie ale celor doua scoli.
Transferul elevei nu a fost acceptat de catre parata mai multe zile la rand, fapt ce a determinat interventia reprezentantilor paratului ISJ Mehedinti si a mass-mediei, astfel justificandu-se existenta casetei depusa la dosarul cauzei, care a si fost transmisa pe posturile de televiziune la acel moment.
Conflictul dintre parata si conducerea scolii, invocat atat in motivele de recurs cat si in cuprinsul casetei, nu justifica incalcarea dreptului la invatatura pentru eleva C.R., pe perioada in care i s-a interzis frecventarea cursurilor scolare.
Instanta nu este tinuta sa analizeze cronologia conflictului existent in acea unitate de invatamant, ci sa aprecieze daca prin fapta sa parata i-a cauzat minorei o trauma psihica si daca refuzul primirii in clasa a minorei este legitimat obiectiv de pretinsul transfer nelegal efectuat intre cele doua unitati de invatamant.
Prin fapta sa parata a incalcat art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, care garanteaza dreptul la egalitate: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari".
Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 20 alin. 1 " Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenesti, vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului , cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte."
Dreptul de incalcarea caruia se plange reclamantul, este " dreptul la instruire reglementat de art. 32 din Constitutia Romaniei, care dispune ca "Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si cel profesional, prin invatamantul superior si prin alte forme de instruire si de perfectionare" si de art. 26 paragraful 1 din Declaratia Universala, care dispune ca " Orice persoana are dreptul la educatie, care trebuie sa fie gratuita cel putin in privinta invatamantului elementar si de baza, ca invatamantul elementar este obligatoriu..."
De asemeni, statele membre ale Consiliului Europei au inteles ca dreptul la instruire trebuie sa fie cuprins printre drepturile si libertatile fundamentale pe care ele au inteles sa le garanteze in sistemul de protectie al acestora, instaurat prin vointa lor.
Dreptul la instruire este reglementat in art. 2 din Protocolul 1 aditional la Conventie care dispune ca " Nimanui nu i se poate refuza dreptul la instruire", sau altfel spus prin raportare la dispozitiile art. 1 din Conventie, "Orice persoana aflata sub jurisdictia unui stat contractant, poate fi beneficiara acestui drept".
Exercitarea dreptului la instruire pe care-l recunoaste Conventia, trebuie asigurata fara nici o deosebire bazata in special pe sex, rasa , culoare, limba , religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala , avere, nastere sau orice alta situatie.
Cu alte cuvinte, dreptul la instruire trebuie exercitat fara discriminare, principiu reglementat de art. 14 din Conventie si Protocolul 12 aditional la Conventie, potrivit caruia " Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nicio discriminare bazata in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine sociala sau nationala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate la paragraful 1."
Statele au obligatia " Sa garanteze persoanelor aflate sub jurisdictia lor , dreptul de a beneficia in principiu de posibilitatile de instruire existente la un moment dat" si ca un stat trebuie sa vegheze ca toti copiii sa-si poata exercita dreptul la instruire recunoscut de Conventie ( CEDH , 15 martie 1993 Castello - Roberts C/Royaumeuni) .
In speta dedusa judecatii, discriminarea a fost produsa de parata D.L. in calitate de invatatoare si deci reprezentanta a autoritatii statale de invatamant, iar victima discriminarii este fiica reclamantului C.R., careia i s-a refuzat dreptul la invatatura.
Critica paratei ca transferul efectuat intre cele doua scoli este nelegal, nu constituie o justificare rezonabila si obiectiva a acesteia. Transferul elevilor este prevazut in Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar emis in anul 2005, in capitolul I sectiunea a 7-a, prevazandu-se modalitatile in care se poate efectua transferul intre unitatile de invatamant, fara a exista vreo norma in care invatatorii sau profesorii pot cenzura acest transfer. Neavand aceasta abilitare legala, parata nu se putea opune transferului aprobat de cele doua unitati scolare, astfel incat atitudinea sa a excedat conduitei permise de lege.
Critica invocata de parata referitoare la ignorarea Hotararii nr. 325/2007, pronuntata de CNCD, prin care s-a clasat dosarul nr. 8A/2007, din lipsa de probe, (conexat cu nr. 267/2007), ce viza Autosesizarea Consiliului nr. 5670/30 mai 2007, care s-a bazat pe articolul publicat in ziarul "Adevarul" din 26 mai 2007 si Petitia nr. 5494/2007, inregistrata ca urmare a adresei nr. 2039 din 24.05.2007 a Primariei Comunei Voloiac, in care s-a aratat ca parata a refuzat primirea elevei C.R. pe motiv ca este rudarita, este neintemeiata si urmeaza a fi inlaturata.
Reclamantul s-a adresat instantei civile, invocand art. 14 din Conventie, ce vizeaza discriminarea, insa Curtea are in vedere si legislatia nationala in aceasta materie, respectiv O.G. nr. 137/2000.
Potrivit art. 27 alin. 1 din acest act normativ "Persoana care se considera discriminata poate formula in fata instantei de judecata o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Cererea este scutita de taxa judiciara si nu este conditionata de sesizarea consiliului.
Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, termenul pentru introducerea cererii este de trei ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei."
Curtea apreciaza ca reclamantul s-a adresat direct instantei civile cu cerere in despagubiri, in termenul legal prevazut de dispozitiile mai sus citate, in cauza urmand a fi antrenata si raspunderea civila delictuala a paratei, in conformitate cu exigentele art. 998-999 Cod civil, fiind intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta faptei ilicite, prejudiciul, vinovatia paratei, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul.
Caracterul ilicit al faptelor rezulta din refuzul primirii minorei in clasa.
Limbajul agresiv folosit de parata in prezenta minorei, a conducerii scolii, reprezentantilor paratului ISJ Mehedinti, reprezentantilor mass-mediei, va fi analizat separat, apreciindu-se ca acesta denota lipsa de profesionalism. Aceasta conduita negativa a avut drept consecinta incalcarea dreptului la instruire al minorei pe o perioada de doua-trei saptamani, motiv pentru urmeaza a fi sanctionata patrimonial.
Nu are nici o relevanta faptul ca parata nu a fost sanctionata penal, insa i s-a aplicat o amenda administrativa in cuantum de 100 lei, retinandu-se in Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, pronuntata in dosarul nr. 476/P/2007, ca prin refuzul sau parata D.L. a incalcat elevei dreptul la educatie, la invatatura si a produs in acest fel incalcarea ceruta de art. 246 Cod penal, aducand atingere unui interes legal al minorei, acela de a urma cursurile unei scoli la care si-a dorit sa invete.
Aceasta sanctiune administrativa a fost justificata prin gradul de pericol social redus al faptei paratei , ce nu constituie din acest motiv infractiune , corelat cu lipsa antecedentelor penale ale paratei. Raspunderea administrativa nu exclude insa raspunderea civila in repararea prejudiciului moral.
Prin refuzul de a primi minora in clasa , prin expresiile folosite de parata in perioada in care i s-a refuzat acesteia accesul la orele de curs, parata i-a cauzat un prejudiciu moral , ce a constat in afectarea psihicului minorei datorita traumelor cauzate acesteia si incalcarea dreptului la instruire pe perioada aratata.
Remediul legal pentru repararea prejudiciului cauzat victimei il reprezinta in speta acordarea daunelor morale prevazute in dreptul roman de art. 998 Cod civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie in temeiul carora "orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a o repara", intregit cu cele ale art. 999 Cod civil, conform carora "omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si pe acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa".
Intrucat aceste texte legale nu fac distinctie dupa cum prejudiciul este patrimonial sau nepatrimonial, inseamna ca ambele sunt susceptibile a fi reparate pe cale baneasca.
Instanta suprema stabileste cu valoare de principiu ca aprecierea judecatorului privind evaluarea daunelor morale este subiectiva, dar criteriile care stau la baza cuantumului despagubirilor morale sunt obiective.
Criteriul general evocat este acela al gradului de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora. Acest criteriu este aplicat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, potrivit careia despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa dreptului incalcat. Transpunand acest criteriu la speta de fata, se apreciaza ca scena la care a fost martora minora, precum si refuzul accesului la invatamant s-a reflectat negativ in psihicul minorei, a lasat o cicatrice in sufletul acesteia care va retrai mult timp aceasta scena. Amintirea traumatizanta a provocat rani emotionale minorei care-si vor pune amprenta pe personalitatea acesteia. Respingerea minorei de catre parata, marginalizarea acesteia in raport cu ceilalti copii, a clatinat increderea copilului de etnie rroma in sistemul de invatamant care va privi cu teama viitorul, fiind necesar mult timp pentru remodelarea caracterului acesteia. Pe de alta parte, atitudinea violenta, ireverentioasa a paratei invatatoare, manifestata atat in prezenta minorei, fiica reclamantului, cat si a celorlalti elevi, a afectat grav procesul de educatie pe care trebuia sa-l desfasoare parata. A situat-o pe minora intr-o pozitie de inferioritate fata de ceilalti minori, pe care acestia sa o perceapa ca atare in raport cu atitudinea exprimata de propria lor invatatoare, stiut fiind ca invatatoarea reprezinta un "summum" de incredere al elevilor pe care ii formeaza.
Prin raportare la datele concrete ale cauzei, cu respectarea principiului evocat, intinderea despagubirilor acordate de tribunal pentru repararea traumelor psihice la care a fost supusa minora nu este indestulatoare si constituie un motiv de nelegalitate, deoarece nu respecta principiul repararii juste si integrale a prejudiciului, raportat la cauza producerii acestuia, motiv ce se incadreaza in art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.
Critica reclamantului fiind intemeiata in acest sens, urmeaza a se majora despagubirile banesti de la suma de 5000 EURO la suma de 10.000 EURO.
La stabilirea cuantumului prejudiciului, instantele nu sunt tinute de posibilitatile materiale ale paratei, asa incat aceasta critica urmeaza a fi inlaturata.
In mod corect s-a apreciat ca in speta se va angaja raspunderea proprie a paratei pentru fapta savarsita, paratul Inspectoratul Scolar Judetean Mehedinti nu are calitate procesuala pasiva, intrucat raportul de prepusenie reglementat de art. 1000 alin. 3 Cod civil exista intre parata si unitatea scolara in care aceasta functioneaza, respectiv Scoala cu clasele I-VIII Voloiac, insa scoala nu a fost parte in proces, pentru a raspunde patrimonial.
Este neintemeiata si critica invocata de parata privind nelegalitatea transferului minorilor reclamantului, intrucat la dosarul cauzei exista o adresa din partea paratului Inspectoratului Scolar Judetean Mehedinti prin care se precizeaza ca transferul a fost legal si in concordanta cu dispozitiile art. 135 din Ordinul MEC nr. 4925 privind Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor din invatamantul prescolar care prevad ca "Elevii au dreptul sa se transfere de la o unitate la alta, de la o filiera la alta, de la un profil la altul, de la o specializare/calificare profesionala la alta, de la o forma de invatamant la alta, in conformitate cu prevederile prezentului regulament si ale regulamentului intern al unitatii de invatamant de la care si la care se face transferul. Aprobarile pentru transfer se dau de catre consiliile de invatamant ale celor doua unitati de invatamant".
Instanta de apel a calificat corect actiunea, a apreciat incidenta in speta a dispozitiilor art. 998-999 Cod civil, art. 2 din Protocolul 1 aditional la CEDO, art. 14 din Conventie si Protocolul 12 aditional la CEDO, hotararea fiind argumentata in fapt si drept, in conformitate cu art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, singura critica ce urmeaza a fi retinuta fiind cea referitoare la cuantumul despagubirilor acordate, hotararea instantei de apel fiind nelegala sub acest aspect.
Critica paratei ce vizeaza in opinia sa aprecierea gresita a probatoriului administrat in cauza nu poate fi primita, intrucat nu se circumscrie nici unuia din motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civila , din actuala reglementare.
Fata de considerentele mai sus - expuse, in cauza subzistand motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civila , invocat de reclamant, urmeaza ca in baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civila, sa se admita recursul reclamantului, sa se modifice decizia in sensul obligarii paratei la plata sumei de 10.000 EURO , sau echivalentul in lei la data platii si sa se respinga recursul paratei.
Celelalte dispozitii ale deciziei urmeaza sa se mentina.
Urmeaza sa se ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata de avocat S.G..