Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul
pedepselor definitive. Conditii.
In cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai pune problema alegerii
legii mai favorabile, deoarece aceasta este prin ipoteza legea noua singura
aplicabila. Spre deosebire de situatiile tranzitorii propriu-zise numarul
criteriilor folosite pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi,
este mai mic, criteriile reducandu-se la limitele de pedeapsa prevazute in cele
doua legi si la cauzele legale de modificare a acestor limite.
(decizia penala nr.132/A/7.03.2003 CAB Sectia I Penala)
Prin sentinta penala nr.42/20.01.2003 a Tribunalul Bucuresti - Sectia I-
a Penala, s-a respins ca nefondata contestatia la executare formulata de
condamnatul P.M., cu obligarea sa la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, prin cererea sa,
condamnatul a formulat contestatie la executare impotriva sentintei penale
nr.69 din 4.02.2000 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a-II-a Penala, definitiva
prin decizia penala nr.3380/4.09.2000 a Curtii Supreme de Justitie, prin care
a fost condamnat la 8 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prev.de
art.208 alin.1-209 alin.1,lit.a,g si i si alin.3 Cod penal.
In motivarea contestatiei, condamnatul a aratat ca, in raport de
modificarile aduse articolului 146 Cod penal, prin Legea nr.456/2001 nu poate
fi retinuta agravanta prevazuta de alineatul 3 al articolului 209 Cod penal,
avand in vedere ca prejudiciul cauzat s-a ridicat la suma de 196.612.168 lei.
Instanta de fond a constatat ca, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile
art.15 Cod penal si trebuie sa se tina seama de infractiunea savarsita, de
persoana condamnatului, conduita dupa pronuntarea hotararii sau in timpul
executarii pedepsei si de timpul executat din pedeapsa.
Astfel, condamnatul a sustras, in repetate randuri cupru din cablurile
telefonice si a mai savarsit 4 fapte de furt calificat, concurente, ceea ce
denota perseverenta infractionala.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel condamnatul P.M.,
considerand ca s-a facut o gresita individualizare a pedepsei in raport de
fapta si de datele sale personale, iar starea de recidiva este un element de
apreciere a instantei.
Verificand sentinta atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul
cauzei, Curtea a constatat apelul nefondat.
Instanta de fond a apreciat in mod corect ca in cauza nu sunt aplicabile
dispozitiile art.15 Cod penal si ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de
acest text de lege in ceea ce priveste aplicarea facultativa a legii penale mai
favorabile, dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Hotararea a ramas definitiva prin nerecurare. NOTA: Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul
pedepselor definitive are ca ipoteza o reducere a pedepsei prin legea noua in
raport de limitele prevazute de legea veche. Articolul 15 din Codul penal este
incident atunci cand toate legile succesive prevad pentru fapta comisa
pedeapsa inchisorii, iar legea noua prevede pentru fapta comisa un maxim
special mai redus decat cel din legea veche, pedeapsa concret aplicata de
instanta prin hotararea definitiva nedepasind maximul prevazut de legea
noua. Instanta sa aprecieze ca reducerea duratei pedepsei este oportuna.
Legiuitorul a considerat ca principiul nulla poena sine lege isi gaseste
aplicarea nu numai atunci cand este vorba despre pedeapsa privita in
intregul ei - mitior lex - , dar si atunci cand este vorba despre o fractiune de
pedeapsa (mitior poena).
Spre deosebire de art.13 din Codul penal care reglementeaza principiul
mitior lex si pentru aplicarea caruia s-au folosit criterii multiple de determinare
a legii mai favorabile, (conditiile de incriminare, cauzele care exclud
responsabilitatea, efectele circumstantelor atenuante, pedeapsa etc), atunci
cand legea noua intervine dupa judecarea definitiva a cauzei, pentru
determinarea caracterului mai favorabil al legii noi (retroactivitatea poate privi
numai legea noua) se are in vedere cuantumul pedepsei - mitior poena.
Pentru a compara limitele de pedeapsa, trebuie avuta in vedere aceeasi
incadrare juridica a faptei.
Atunci cand schimbarea incadrarii juridice a faptei in legea noua este
consecinta modului de evaluare a prejudiciului, se apreciaza (Fl.Streteanu
Drept penal- Partea generala, Ed.Rosetti 2003, pag.203), ca modificarea
textului legal nu este o consecinta a reevaluarii de catre legiuitor a pericolului
social al faptei, ci o consecinta a devalorizarii monetare. Modificarea
elementelor constitutive ale infractiunii nu atrage incidenta articolului 15 Cod
penal.
2