La data de 7 octombrie 2005 reclamantii S.A. si S.Gh. au solicitat sa fie obligati paratii T.A. ,T. C., I.M., I.R., F.G., C.M., I.M., M.T., A.M. E., L.E., L..I., M.T., P.O. si P.A. sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 3372,13 m.p. situat in C. Reclamantii au indicat o valoare a terenului revendicat de 16.000.000.000 ROL.
Prin sentinta civila nr. 251 din 22 septembrie 2008 a Tribunalului Dolj s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si exceptia inadmisibilitatii si prematuritatii actiunii in revendicare.
S-a admis in parte actiunea precizata , au fost obligati paratii sa lase reclamantilor, in deplina proprietate si linistita posesie m ai multe suprafete de teren. S-a respins cererea in revendicare fata de parata primarie si cererea privind constatarea nulitatii absolute a deciziei nr.81/1992 emisa de prefectura.
Pentru a se pronunta astfel tribunalul a retinut ca reclamantii sunt mostenitori ai autorului P.A., care a dobandit la 5 iulie 1937 un teren in suprafata de 8970 m.p. si constructiile aflate pe acesta, din care a instrainat in anul 1940 si 1941 suprafetele de 564 m.p. si, respectiv, 470 m.p.
Imobilul a fost nationalizat in baza Decretului nr.92/1950, iar in 1953 suprafata de 2080 m.p. a fost trecuta in folosinta T.R.G. , fiind construite locuinte muncitoresti si predate la 4 iulie 1958
La data de 20 martie 1992 a fost emisa, in aplicarea prevederilor legii fondului funciar, decizia nr.81/1992 de catre prefectura, prin care a fost atribuita in proprietate suprafata de 2080 m.p. titularilor drepturilor de proprietate asupra apartamentelor din imobilele de la adresele mentionate, in decizie fiind indicat ca temei de drept al constituirii dreptului de proprietate art. 35 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Prin contracte de vanzare - cumparare incheiate in 1996 si 2002 , s-au vandut doua dintre locuinte si terenul aferent unora dintre parati.
Proprietarii imobilelor au iesit din indiviziune cu privire la terenul aferent constructiei prin sentinta civila nr. 7747/29 iunie 2004 a Judecatoriei Craiova , dreptul de proprietate asupra suprafetei atribuite in proprietate fiecarui coindivizar fiind inscris in Cartea funciara .
S-a apreciat ca, din prisma art. 35 alin.2 din Legea nr.18/1991 ( art. 36 alin.2 in actuala forma), paratii erau indreptatiti la constituirea dreptului, iar decizia contestata a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 35 , alin.2 din Legea nr.18/1991 , nefiind incidenta cauza de nulitate prevazuta de art. III, alin.1, lit.a din Legea nr.169/1997.
S-a aratat ca titlul paratilor nu se poate intinde si asupra suprafetei de 222 m.p. aflata spre nord, s-au comparat titlurile de proprietate ale partilor, apreciind ca se impune a se da preferinta celui al reclamantilor, intrucat este mai bine caracterizat, deoarece provine de la adevaratul proprietar, spre deosebire de titlul paratilor, care provine de la stat, care nu a fost niciodata proprietar al terenului.
Actiunea in revendicare a fost considerata in parte intemeiata, paratii fiind obligati sa lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie suprafetele ocupate de acestia ce exced celor aflate sub constructii sau celor necesare exploatarii acestora, astfel cum au fost delimitate prin expertiza efectuata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apeluri paratii I.M., V.M. D., M.T.., M.T., C. M., C.V., I.M., I.O.D., T.A., T.M., S.C.L., P.M., C.R.E., , precum si G.G.M., in calitate de mostenitor al paratei F.G.F. iar reclamantii au formulat cerere de aderare la apel.
Apelanta G.G.M. a sustinut ca este mostenitoarea paratei F.G.F., si sa autoarea a decedat la 19 martie 2006, judecata la fond fiind desfasurata fara legala citare a acestei parti.
Acest apel este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 85 c.p.c., instanta nu poate trece la solutionarea unui litigiu daca partile nu au fost legal citate sau daca nu s-au infatisat la judecata. Citarea paratilor se face, potrivit art. 90 c.p.c. si art. 112 alin 1 pct. 1 c.p.c. la domiciliul indicat de reclamant prin actiune, care are obligatia de a preciza, pe parcursul procesului, intervenirea unor modificari in domiciliile paratilor, aceasta obligatie derivand din aplicarea principiului disponibilitatii.
La data promovarii actiunii, parata F.G.F. era in viata, a formulat intampinare alaturi de alti parati in dosarul nr.871/CIV/2005 al Tribunalului Dolj, insa la data de 19 martie 2006 aceasta a decedat, asa cum rezulta din certificatul de deces depus in apel, pierzand calitatea procesuala de folosinta, potrivit art. 7 alin 1 din Decretul 31/1954. Intrucat dosarul a fost inregistrat la tribunal, dupa solutionarea conflictului negativ de competenta de catre Curtea de Apel Craiova, dupa decesul acestei parti, se constata ca nu a fost niciodata legal citata si ca toate actele de procedura indeplinite fata de ea sunt nule, deoarece o persoana lipsita de capacitate de folosinta nu poate fi titulara de drepturi si obligatii si nu poate fi parte in proces.
Sustinerea intimatilor reclamanti in sensul ca este culpa mostenitorilor paratei ca nu au sesizat instantei decesul autoarei lor nu poate fi primita, deoarece regula stabilita in art. 723 c.p.c. potrivit cu care drepturile si obligatiile procesuale se exercita de buna credinta, se aplica numai partilor in proces. Cum mostenitorii nu aveau calitatea de parte, nu li se poate imputa faptul ca autoarea lor a fost mereu citata prin afisare, desi era decedata de mai multi ani.
In plus, chiar daca ar fi acceptata teoria intimatilor reclamanti privind obligatia mostenitorilor de a interveni in proces si a face cunoscut decesul autoarei, se constata ca litigiul a fost solutionat cu incalcarea prev. art. 85 c.p.c. deoarece pentru ultimul termen de judecata, desi s-a dispus citarea paratilor F.G.F., I.M., V.D., nu s-a facut dovada citarii nici unuia dintre acesti parati ., la dosar neexistand dovada comunicarii citatiei. Cum lipsa de procedura a fost criticata in apel doar cu privire la situatia paratei F., analiza instantei de control judiciar se face doar raportat la aceasta.
Asadar, prima instanta a ignorat prevederea art. 107 c.p.c., nu a acordat termen la data de 22 sept. 2008, desi pentru acest termen nu exista dovada citarii paratei F.
In atare situatie, sentinta este lovita de nulitate, fiind incidente prevederile art. 297 alin 1 c.p.c., care impune admiterea apelului, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Fata de acest motiv de apel gasit intemeiat, instanta apreciaza ca nu mai exista interesul pentru a analiza celelalte critici din apelurile paratilor sau din cererea de aderare la apel, ele urmand a fi avute in vedere la rejudecarea fondului.
Admiterea unuia dintre apeluri pentru motivul aratat atrage admiterea celorlalte apeluri si a cererii de aderare la apel, existand interesul ca intregul litigiu sa fie solutionat unitar.
In atare conditii nu poate fi primita sustinerea intimatilor reclamanti, care au solicitat ca judecata sa continue fata de restul apelantilor parati, intrucat actiunea in revendicare, desi a privit suprafete de teren ocupate distinct de mai multi parati, se impune a fi solutionata in acelasi timp fata de toti, pentru ca se afla in aceeasi situatie juridica, li se aplica aceleasi reguli de drept , iar modul in care se solutioneaza actiune cu privire la un parat influenteaza solutionarea actiunii fata de ceilalti.
Mai mult, paratii se afla in coparticipare procesuala pasiva in ce priveste cererea de constatare nulitatea ordinului prefectului, care se refera la toti, asa incat nu se poate continua judecata pe fond cu privire la o parte dintre acestia si sa se reia judecata numai cu privire la mostenitorii paratei care a decedat.
Pe de alta parte, art. 297 alin. 1 c.p.c., stabilind solutia de desfiintare a sentintei cu trimitere spre rejudecare, nu da posibilitatea instantei de a face o desfiintare partiala a hotararii atacate si de a pronunta o solutie diferita fata de alte cereri . In cuprinsul acestui articol nu exista o solutie asemanatoare celei din art. 312 alin. 2 privitoare la solutiile din recurs, astfel ca solutia de desfiintare numai in parte a sentintei apare ca fiind nelegala.
Potrivit art. 297 alin 1 c.p.c se vor admite apelurile si cererea de aderare la apel, se va desfiinta sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare.
3