Desfacerea contractului de munca. Persoane disponibilizate prin concedieri colective. Venit lunar de completare prevazut de art.2 din Legea nr.174/2006. Decizie nr. 10402 din data de 03.12.2008
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Tribunalul Mehedinti prin sentinta nr. 1506 din 30.06.2008 a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.D., impotriva intimatelor Directia Silvica Mehedinti si A.J.O.F.M. Mehedinti.
A obligat intimata Directia Silvica Mehedinti sa plateasca reclamantei despagubiri constand in venitul lunar de completare prev. de Legeanr.174/2006 pana la data pronuntarii hotararii, suma ce va fi actualizata in raport de inflatie la data platii.
A obligat intimata AJOFM Mehedinti sa acorde reclamantei, de la data pronuntarii hotararii, venitul lunar de completare prevazut de Legea nr.174/2006, pana la expirarea perioadei cuvenite, in raport de vechimea in munca.
A obligat paratele sa plateasca reclamantei 350 lei cheltuieli de judecata.
In considerentele sentintei s-a retinut ca reclamanta a fost salariata intimatei Directia Mehedinti, fiind disponibilizata in cadrul unor masuri de concediere colectiva, prin decizia nr.95/06.11.2007 .
Drepturile banesti solicitate de reclamanta sunt reglementate astfel de Legea nr.174/2006 : art.2 (1) Persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Nationala a Padurilor - ROMSILVA, prevazute la art. 1, ca urmare a predarii treptate a padurilor catre proprietari, beneficiaza de urmatoarele drepturi: a) la momentul disponibilizarii, respectiv desfacerii contractului individual de munca, de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care se fac disponibilizarile, comunicat de Institutul National de Statistica; b) indemnizatia de somaj, stabilita potrivit reglementarilor legale in vigoare, precum si un venit lunar de completare. Venitul lunar de completare este egal cu diferenta dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni inainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de munca, dar nu mai mare decat salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care se fac disponibilizarile, comunicat de Institutul National de Statistica, si nivelul indemnizatiei de somaj. (2) Venitul de completare se acorda lunar de la data stabilirii indemnizatiei de somaj; (3) Nu beneficiaza de venit de completare persoanele care nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru stabilirea indemnizatiei de somaj.
Art.1 din lege face referire la concedierile colective efectuate pana la data de 31.03.2007, dar prin Hotararea nr.1376/12.11.2007, acest termen a fost modificat si a devenit 31.12.2008 si se aplica salariatilor disponibilizati pana la aceasta data, deci si reclamantei disponibilizata la 07.11.2007.
Prin articolul unic al acestei hotarari si sintagma folosita " se modifica si devine" este evident faptul ca, legiuitorul a dorit ca Legea nr.174/2006 sa se aplice pe toata perioada de la data publicarii sale pana la data mentionata,adica 31.12.2008.
In raport de aceste prevederi legale, instanta a apreciat ca neintemeiate sustinerile paratelor, ca actul normativ a intrat in vigoare la data publicarii lui si ca isi produce efectele numai pentru viitor, neputand retroactiva.
A retinut ca parata Directia Silvica Tr. Severin, in nici un act depus la AJOFM Mehedinti, incepand cu depunerea Programului de concediere in timpul serviciilor de preconcediere realizate de catre personalul AJOFM si a depunerii dosarelor de somaj, nu a precizat ca salariatii disponibilizati sunt beneficiarii Legii nr.174/2006, asa incat reclamanta nu a primit drepturile cuvenite potrivit acesteia.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanta S.D. si parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Mehedinti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In acest sens, reclamanta critica sentinta pentru ca instanta, desi recunoaste ca este indreptatita sa primeasca drepturile prevazute de Legea nr.174/2006, omite sa-i acorde drepturile prevazute la art.2 lit. a din lege.
Solicita admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei, in sensul obligarii paratei Agentia Judeteana Pentru Ocuparea Fortei de Munca Mehedinti sa achite aceste drepturi in valoare de 1836 lei si in subsidiar daca se retine culpa celeilalte parate sa-i plateasca aceasta drepturile solicitate.
Nu a invocat temeiul de drept al motivelor de recurs.
In motivarea recursului sau parata a sustinut ca disponibilizarea s-a efectuat potrivit Codului Muncii si a Contractului Colectiv de Munca , si nu in baza Legii nr.174/2006.
Astfel, prin notificare parata Directia Silvica Mehedinti , a facut referire doar la drepturile prevazute de art.74 din Contractul colectiv de munca, iar concedierea care a avut loc in noiembrie 2007 si nu are nici o legatura cu temeiul de drept stipulat prin Legea nr.174/2006, neavand legatura cu retrocedarea terenurilor forestiere.
Solicita sa se constate ca disponibilizarea s-a efectuat in conditiile Codului Muncii si a Contractului colectiv de munca.
Desi instanta retine culpa celeilalte parate pentru neacordarea drepturilor solicitate, nelegal obliga si recurenta la plata venitului de completare si a cheltuielilor de judecata, fara ca reclamanta sa solicite asemenea cheltuieli.
Arata ca angajatorul avea obligatia sa intreprinda masurile necesare intocmirii documentatiei, astfel ca nu a efectuat acest lucru, iar recurenta parata a acordat drepturile reclamantei in temeiul Legii nr.76/2002.
Solicita admiterea recursului si modificarea sentintei, in sensul respingerii actiunii fata de recurenta parata.
In drept, invoca prev.art.304 pct.7,8,9 Cod procedura civila, ale Legii nr.76/2002 si nr.174/2006,Codul Muncii si Constitutia Romaniei.
Prin intampinare, recurenta reclamanta S.D. a solicitat respingerea recursului paratei .
Recursurile se resping, pentru considerentele care se expun in continuare :
Din examinarea sentintei prin prisma motivelor invocate a actelor si lucrarilor dosarului si din oficiu potrivit art. 3041 Cod pr. Civila, Curtea constata ca aceste critici nu pot fi primite in cauza neexistand motive de casare sau de modificare a sentintei.
Astfel, recursul reclamantei se priveste ca nefondat , in conditiile in care prin cererea de chemare in judecata a precizat ca la momentul disponibilizarii, adica a desfacerii contractului individual de munca i s-a acordat o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care se fac disponibilizari comunicat de Institutul National de Statistica.
De aceea, in recurs nu poate sa solicite aceste drepturi, care sunt prevazute de art.2 lit.a din Legea nr.176/2006 pentru ca investirea instantei s-a efectuat numai pentru acordarea despagubirilor constand in venitul lunar de completare reglementat prin art.2 lib.b din aceasta lege si instanta s-a pronuntat in limitele investirii, astfel ca nu a fost incalcat principiul disponibilitatii.
Potrivit art.316 Cod procedura civila «Dispozitiile de procedura civila privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in acest capitol », astfel ca prin raportare la art.294 din acelasi cod , in recurs nu se pot face alte cereri noi.
Nu este intemeiata nici critica recurentei parate , in sensul ca disponibilizarea s-a efectuat in conditiile Codului muncii si a Contractului colectiv de munca, in conditiile in care din intregul material probator administrat in cauza, a rezultat ca sunt aplicabile prevederile Legii nr.174/2006 , relevanta in acest sens prezentand notificarea comunicata Agentiei Municipale de Ocupare a Fortei de Munca Bucuresti si Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti ( filele 71 - 78 dosar fond).
In cauza, sunt indeplinite conditiile art. 2 din Legea nr.174/2006 si chiar recurenta confirma ca a acordat reclamantei indemnizatia de somaj, astfel ca in conditiile legale amintite, aceasta era indreptatita si la plata venitului lunar de completare in conditiile legale, iar instanta a apreciat judicios ca sub acest aspect culpa apartine Directiei Silvice Tr. Severin.
Asa cum rezulta din actele dosarului si cum corect a retinut instanta, notificarea s-a efectuat catre Agentia Judeteana de Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti intrucat Regia Nationala a Padurilor ROMSILVA are sediul in Municipiul Bucuresti, fiind notificata atat Federatia Sindicatelor SILVA , cat si Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti, asa cum s-a mentionat anterior.
Instanta a facut o interpretare si aplicare corecta a prevederilor Legii nr. 174/2006 privind unele masuri de protectie sociala a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Nationale a Padurilor - ROMSILVA, prin concedieri colective ca urmare a restituirii padurilor catre fostii proprietari, retinand ca in temeiul art. 2 din lege persoanele disponibilizate prin concedieri colective beneficiaza de indemnizatia de somaj stabilita potrivit reglementarilor legale in vigoare, precum si de un venit lunar de completare.
In aceste conditii, instanta a apreciat corect ca revine sarcina celeilalte parate sa plateasca despagubiri reprezentand venitul lunar de completare in conditiile Legii nr.174/2006 , pana la data pronuntarii hotararii , iar recurenta de la data pronuntarii pana la expirarea perioadei prevazute de lege , pentru aceasta obligatia platii revenindu-i potrivit dispozitiilor legale.
Chiar daca nu se poate vorbi despre o culpa a recurentei parate, s-a apreciat legal ca Directia Silvica Tr.Severin nu a efectuat mentiunile corespunzatoare referitoare la concedierea colectiva si la aplicarea Legii nr. 174/2006, situatie in urma careia recurenta parata are obligatia sa acorde reclamantei venitul lunar de completare .
Nici critica privind plata cheltuielilor de judecata nu este intemeiata, in conditiile in care s-a retinut corect ca obligatii cu privire la plata venitului lunar de completare revin ambelor parate, reclamanta solicitand plata cheltuielilor de judecata prin concluziile scrise ( fila 136 - 138 dosar fond ), cat si cele verbale sustinute in fata instantei la data solutionarii cauzei.
In cauza de fata nu se poate retine nici existenta unor motive de ordine publica care in conditiile art. 306 alin. 2 Cod pr. civila pot fi puse in dezbaterea partilor din oficiu, astfel ca in temeiul art. 312 Cod pr. Civila recursul se priveste ca nefondat si se respinge, mentinandu-se hotararea pronuntata ca fiind legala si temeinica.