Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Actiune in retrocedare intemeiata pe dispozitiile art. 35 din legea nr.33/1994 formulata anterior pronuntarii deciziei nr. 53/2007 a ICCJ. Admisibilitate. Decizie nr. 377 din data de 26.11.2008
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin cererea inregistrata la nr. 3501/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantii P. V. si P. D.V. au chemat in judecata pe paratii Statul roman prin Ministerul Finantelor, Directia Generala a Finantelor Publice Gorj, Prefectura Gorj, Parchetul Judetean Gorj , Primaria Municipiului Tg-Jiu, solicitand obligarea paratelor in solidar la plata contravalorii terenului in suprafata de 1325 mp. si 450 mp. , ambele situate in Tg-Jiu, strada 23 August, nr. 136, obligarea acelorasi parate la restituirea in natura a suprafetei de 542 mp. cu aceeasi situare, obligarea paratelor la plata prejudiciului cauzat prin lipsa folosintei terenurilor de la data exproprierii pana la data acordarii despagubirilor, cat si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii a aratat ca terenurile sunt proprietatea reclamantilor si ca prin Decretul de expropriere nr. 328/1981 li s-a expropriat fara despagubiri suprafata de 1775 mp. si li s-a preluat fara titlu suprafata de 542 mp. care este libera de utilitati si solicita sa fie retrocedata.
Pentru dovedirea cererii reclamantii depun acte de filiatie, respectiv certificate de nastere, de deces si de casatorie, certificatul de mostenitor 756/1982, contract de vanzare - cumparare din 10 mai 1958.
In drept, reclamantii isi intemeiaza cererea pe disp. Legii nr. 33/1994, precizand in mod expres ca nu solicita despagubiri in baza Legii nr. 10/2001.
In cauza formuleaza intampinare Primaria Municipiului Tg-Jiu, prin care solicita respingerea actiunii reclamantei cu motivarea ca pentru terenul expropriat reclamantii nu au formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001, ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 33/1994, anexand intampinarii dispozitia nr. 69 din 10.01.2007 privind constructiile, notificarea depusa de reclamanti, decretul de expropriere si schitele anexe, tabel nominal privind ridicarea despagubirilor.
Aparatorul reclamantilor a solicitat prin cererea depusa la data de 14.06.2007 sa se ia act ca acestia renunta la solutionarea capatului de cerere privind restituirea suprafetei de 542 mp.
Prin sentinta civila nr.234 din 14 iunie 2007, Tribunalul Gorj a respins cererea formulata de reclamanti cu privire la suprafata de 1775 mp. si a luat act de renuntarea reclamantilor la capatul de cerere pentru suprafata de 542 mp.
Hotarand astfel, instanta a retinut ca dispozitiile Legii 33/1994 pe care reclamantii si-au fundamentat cererea introductiva in instanta, nu-si gasesc aplicabilitatea in speta.
S-a retinut ca prin acest act normativ, nu se reglementeaza acordarea de despagubiri pentru imobilele expropriate, ci se prevede ca daca aceste imobile nu au fost utilizate in termen de 1 an, potrivit scopului pentru care au fost ridicate de la expropriat, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica conf.art.35, cuantumul despagubirilor primite de expropriati stabilindu-se potrivit art.36.
A apreciat instanta ca bunurile din litigiu, respectiv supraf.de 1775 mp.dispusa in doua suprafete de 1325 m,p. si 450 mp. au fost expropriate prin Decretul de expropriere nr.328/1981, in speta gasindu-si aplicabilitatea dispozitiile Lg.10/2001, fiind bunuri preluate de stat si reglementate de dispoz.art.10 si 11 din aceasta lege, insa reclamantii au precizat in mod expres ca nu inteleg sa se judece pe acest temei si de altfel, din notificarea depusa de reclamanti precum si din dispozitia emisa de primarul Mun.Tg.Jiu, reiese ca reclamantii au formulat notificare pentru imobilul reprezentand constructii, nedepunandu-se la dosar o alta notificare privind terenul.
Cum reclamantii nu au solicitat retrocedarea imobilelor expropriate pe acest temei, al Lg.10/2001, ci au cerut despagubiri pentru acestea in conditiile Lg.33/1994, instanta de fond a apreciat ca tinandu-se seama de principiul disponibilitatii partilor care guverneaza procesul civil, actiunea partilor nu poate fi calificata de instanta peste vointa acestora.
In consecinta, instanta a procedat la respingerea cererii privind petitul referitor la suprafata de 1775 mp., respectiv plata despagubirilor si a uzufructului, iar cu privire la restituirea in natura a terenului care nu a fost expropriat in suprafata de 542 mp., s-a luat act de renuntarea reclamantilor la acest capat de cerere, conform art.246 c.pr.civ.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel in termen reclamantii, considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica, invocand faptul ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca in cauza nu sunt aplicabile dispoz.art.35 din Lg.33/1994, in ceea ce priveste acordarea de despagubiri pentru terenul in suprafata de 1775 mp.
Apelantii reclamanti sustin ca de vreme ce procedura prevazuta de art.21-27 din Lg.33/1994 se refera la acordarea despagubirilor la instanta de judecata, in cauza sunt aplicabile aceste dispozitii, fiind vorba de proceduri date exclusiv in atributia instantei de judecata.
Arata ca nu au solicitat retrocedarea imobilelor expropriate, ci au cerut despagubiri pentru acestea, potrivit Lg.33/1994, intrucat nu mai puteau solicita retrocedarea imobilelor expropriate care nu mai pot fi restituite in natura.
Apelul este fondat pentru urmatoarele considerente :
Verificandu-se sentinta supusa apelului, se constata ca instanta de fond a procedat la respingerea cererii formulata de reclamanti, pentru acordarea de despagubiri cu privire la terenul expropriat prin Decretul de expropriere nr.328/1981 in suprafata de 1775 mp., retinand ca dispozitiile Legii 33/1994 pe care acestia si-au fundamentat actiunea introductiva, nu sunt incidente si ca reclamantii trebuiau sa promoveze cererea in conditiile Legii 10/2001.
Desi la data sesizarii instantei de catre reclamanti, 19 martie 2007, erau in vigoare dispozitiile Legii 10/2001, lege speciala de reparatie pentru imobilele preluate abuziv, inclusiv prin expropriere, in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se constata ca la acea data, referitor la dreptul la reparatie pentru imobilele expropriate, in perioada de referinta a Lg.10/2001, practica judiciara nu era unitara.
Astfel, au fost pronuntate atat solutii prin care s-a recunoscut valorificarea acestui drept in baza art.35 din Lg.33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica, in aplicarea Deciziei nr.VI din 27 septembrie 1999 data in recurs in interesul legii de Curtea Suprema de Justitie, cat si solutii in sensul ca dispozitiile art.35 din Lg.33/1994 nu pot constitui temei al actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca aceste cereri au fost promovate dupa intrarea in vigoare a Lg.10/2001, act normativ aplicabil si imobilelor expropriate.
Existenta unei practici judiciare neunitare sub aspectul legii aplicabile actiunilor avand ca obiect imobile expropriate, in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a constituit motivul pentru care la data de 04 iunie 2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie -Sectiile Unite, a luat in examinare recursul in interesul legii promovat de procurorul general, hotarand cu putere obligatorie pentru viitor, prin decizia nr.53 din 4 iunie 2007, ca in cazul acestor actiuni, dispoz.art.35 din Lg.33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica nu se aplica dupa intrarea in vigoare a Lg.10/2001.
Intrucat insa actiunea promovata de apelantii reclamanti a fost introdusa anterior aparitiei acestei decizii, in mod gresit instanta de fond a retinut ca reclamantii nu-si pot valorifica dreptul la reparatie pe motiv ca despagubirile banesti nu pot fi acordate in baza Lg.33/1994, ci numai potrivit Lg.10/2001.
In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala prin decizia nr.1425 din 14 martie 2008 a statuat ca admiterea unei asemenea teze este de neacceptat, venind in contradictie cu jurisprudenta CEDO, potrivit careia incertitudinea jurisprudentiala, care are ca efect lipsirea reclamantilor de orice posibilitate de a obtine beneficiul recunoscut altei persoane in situatii similare, constituie o incalcare a art.6 alin.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului din perspectiva principiului securitatii juridice, ca parte componenta a dreptului la un proces echitabil (cauza Beian contra Romaniei, hotararea din 06 decembrie 2007).
Ca atare, daca reclamantilor nu le-ar fi recunoscut dreptul la reparatie baneasca conform Lg.33/1994 s-ar ajunge in speta tocmai la o asemenea situatie, intrucat calea Lg.10/2001 indicata prin hotararea instantei de fond nu mai poate fi utilizata de acestia, intrucat termenul prevazut de lege in acest scop a expirat.
Apelantilor reclamanti nu li se poate imputa vreo culpa in faptul ca nu au uzat in termen de calea Lg.10/2001 cata vreme incertitudinea jurisprudentiala a existat pana la data de 4 iunie 2007 cand s-a pronuntat decizia din recursul in interesul legii nr.53, creandu-le acestora speranta legitima ca-si pot valorifica dreptul la reparatie pentru imobilul preluat abuziv prin expropriere si pe calea actiunii in justitie, intemeiata pe dispoz.Lg.33/1994.
Ramanerea apelantilor reclamanti in continuare lipsiti de proprietate - retrocedarea imobilelor expropriate nemaiputand fi dispusa in natura, aspect pe care chiar acestia il sustin- fara insa a fi incasat vreo despagubire, ar conduce la ruperea echilibrului rezonabil dintre masura exproprierii si consecintele acesteia, incalcand in acest mod si dispoz.art.481 c.civ., care arata ca "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire".
Asa fiind, se constata ca in mod nelegal prima instanta a procedat la solutionarea actiunii pe exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantilor, fundamentata pe dispozitiile Legii 33/1994.
In temeiul dispoz.art.297 alin.1 c.pr.civ., se va admite apelul reclamantilor, desfiintandu-se sentinta cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj cand se va examina pe fond legalitatea si temeinicia cererii reclamantilor, asa cum a fost precizata de acestia.


Sursa: Portal.just.ro