Tranzactia de stabilire a hotarului (granituire) nu poate fi considerata un titlu de proprietate in sensul art. 20 din Lg. 7/1996, avand in vedere ca prin actiunea in granituire se urmareste numai trasarea liniei despartitoare a proprietatilor invecinate, nu conferirea unui drept de proprietate. Asa cum rezulta din dispoz. art. 584 Cod civil, linia de hotar se stabileste intre proprietatile lipite, prin urmare, dreptul de proprietate este deja stabilit si cunoscut de fiecare proprietar in parte la momentul granituirii.
Faptul ca prin stabilirea liniei de hotar intre cele doua proprietati conform tranzactiei, reclamantei i-a ramas ingradita o suprafata de teren mai mare decat cea rezultata din actul de vanzare - cumparare, nu duce la concluzia dobandirii dreptului de proprietate asupra intregii suprafete de teren, deoarece granituirea proprietatilor nu constituie un mod de dobandire a dreptului de proprietate.
La data de 13.07.2007, s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Craiova plangerea formulata de reclamanta SC B. C. SRL impotriva incheierii de Carte Funciara nr. 32373/02.07.2007, prin care s-a respins intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara potrivit sentintei civile nr. 4969/2007, a Judecatoriei Craiova, solicitand anularea acestei incheieri ca nelegala.
In fapt, reclamanta a aratat ca a formulat cerere de inscriere in Cartea Funciara a imobilului situat in Craiova, str. Decebal, nr. 19 (fost str. Arges, nr.15) cu suprafata de 939 mp, suprafata aflata in deplina proprietate si linistita posesie, asa cum rezulta din dispozitivul sentintei civile nr. 4969/2007, a Judecatoriei Craiova.
Reclamanta a aratat ca, la baza acestei hotarari judecatoresti, au fost avute in vedere actele de recunoastere efectuate de catre toti proprietarii limitrofi ai imobilului proprietatea subscrisei, respectiv: documentele provenind de la Biroul Cadastru al SNCFR SA, conventia incheiata cu SC Pelendava SA in dosarul nr. 17023/C/2006 a Judecatoriei Craiova, conventia incheiata cu ultimul proprietar vecin SC B. SRL.
A mai aratat ca incheierea pronuntata de OCPI este nelegala, aceasta respingand cererea formulata de reclamanta cu motivarea ca nu se poate dispune intabularea in baza sentintei civile nr. 4969/2007, pronuntata in dosarul nr. 5042/215/2007, al Judecatoriei Craiova, deoarece aceasta hotarare judecatoreasca nu ar fi un act translativ sau constitutiv al dreptului de proprietate. Potrivit legii publicitarii imobiliare, OCPI nu are posibilitatea legala sa cenzureze aceasta hotarare judecatoreasca, atributiile oficiului fiind acelea de publicitate imobiliara, iar potrivit art. 18-20 din Legea nr. 7/1996 inscrierea in Cartea Funciara potrivit cererii formulate de reclamanta nu are caracter constitutiv de drepturi, ci numai de publicitate.
Prin sentinta civila nr.12784 din 08.10.2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost respinsa plangerea formulata de reclamanta.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca sentinta civila nr.4969/2007, a Judecatoriei Craiova, nu constituie un titlu de proprietate pentru petenta, in sensul art.20 din Legea 7/1996 republicata.
Impotriva sentintei civile au declarat apel petenta SC Bomi Company SRL Craiova si intimatul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara (calea de atac intitulata "recurs"de petenta, a fost calificata drept apel ).
In apelul declarat de petenta s-a aratat ca actiunea civila solutionata prin sentinta civila nr.4969/2007 a Judecatoriei Craiova a avut un caracter real, deoarece in cadrul acelui proces s-au contestat semnele de delimitare existente, punandu-se in discutie atat dreptul de proprietate al apelantei, cat si al SC Bioplant.
S-a mai aratat ca din continutul tranzactiei incheiate intre cele doua societati a rezultat ca acestea isi recunosc reciproc dreptul de proprietate, stabilindu-se in mod expres ca apelanta are dreptul de proprietate asupra intregii suprafete de 935 mp.
Prin apelul declarat de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara , sentinta a fost criticata sub aspectul solutiei de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, aratandu-se ca activitatea de carte funciara este prin excelenta o procedura necontencioasa; ca art.331 Cod pr. civ., face vorbire de cererile in cadrul carora nu se poate stabili un drept potrivnic fata de o alta persoana , ci ca art.50 , alin.1 din Legea 7/1996, republicata, impune comunicarea incheierii titularului dreptului ce a solicitat efectuarea de operatiuni juridice si celorlalte persoane interesate, potrivit mentiunilor din cartea funciara.
S-a invocat de asemenea, decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in cadrul unui recurs in interesul legii, prin care s-a stabilit ca Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuala pasiva.
Tribunalul Dolj, prin decizia nr. 187/9 aprilie 2008, a respins apelul declarat de petenta SC B. C. SRL impotriva sentintei civile nr. 12784 din 08.10.2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. 16145/215/2007.
A admis apelul declarat de intimatul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, impotriva aceleiasi sentintei civile.
A schimbat in parte sentinta civila, in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a respins plangerea formulata in contradictoriu cu aceasta parata.
A mentinut solutia de respingere a plangerii, in procedura necontencioasa.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod corect, prima instanta a constatat ca sentinta civila 4969/2007, a Judecatoriei Craiova, nu constituie titlu de proprietate in sensul art.20 din Legea 7/1996, republicata, dat fiind ca prin dispozitivul acestei sentinte s-a luat act de invoiala dintre petenta si SC B. SRL, in sensul stabilirii unei granite conventionale intre acestea, fara a se stabili ca petenta este proprietara intregii suprafete de teren de 939 mp..
Apelanta-petenta nu a invocat si nu a facut dovada nici unuia din modurile de dobandire a dreptului de proprietate consacrate de legea civila si nu a depus un inscris doveditor care sa constituie titlu de proprietate care sa ateste dobandirea acestui drept.
Este vadita nu numai netemeinicia sustinerilor apelantei fata de inexistenta unor argumente juridice care sa demonstreze ca este proprietara imobilului, dar si intentia de eludare grava a legii, prin formularea unei cereri de deschidere a cartii funciare si de intabulare a dreptului de proprietate in lipsa actelor de proprietate.
Daca s-ar valida sustinerile reclamantei, s-ar ajunge la situatia intolerabila ca, orice subiect de drept sa se poata declara proprietar al unui imobil printr-o simpla conventie, facuta cu un alt subiect de drept prin care acestia isi "recunosc reciproc" proprietatile si, eventual, delimitarile acestora fara ca acea conventie sa aiba un efect translativ de drepturi.
Caracterul real al actiunii in granituire invocat prin motivele de apel nu are nicio legatura cu efectul translativ de drepturi al unui act juridic care poate constitui titlu de proprietate in acceptiunea legii civile, iar apelanta nu are nici un astfel de titlu.
Cu privire la apelul declarat de paratul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, s-a constatat ca este fondat, deoarece acest parat nu are calitate procesuala pasiva in cauza, aceasta problema de drept fiind dezlegata prin decizia nr.LXXII(72) din 15.10.2007, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care s-a admis un recurs in interesul legii si s-a statuat ca," in cauzele ce au ca obiect plangerile privind cartea funciara intemeiata pe dispozitiile art.50 din Legea 7/1996, republicata, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuala pasiva".
Potrivit art.329, alin.3 Cod pr. civ., in ceea ce priveste solutiile pronuntate in cadrul unui recurs in interesul legii, "dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante".
Asa fiind, in situatia in care plangerea vizeaza o incheiere prin care s-a respins cererea de intabulare pentru un imobil care nu are carte funciara deschisa, asa cum se intampla in speta, plangerea respectiva trebuie solutionata in procedura necontencioasa, conform art.331 Cod pr. civ.
Procedura de solutionare a plangerii poate imbraca insa si caracter contencios , atunci cand exista o carte funciara deja deschisa pentru imobil, iar in aceasta situatie se impune citarea titularilor de drepturi inscrisi in cartea funciara, in considerarea principiului relativitatii, inscrierilor in cartea funciara, concretizat prin dispoz. art.22 din Legea 7/1996, republicata.
In termen legal, a declarat recurs impotriva deciziei civile petenta S.C. B. C. S.R.L Craiova, criticand-o pentru nelegalitate deoarece instanta a facut o aplicare gresita a legii pentru actiunea in granituire, considerand ca aceasta a avut numai un caracter petitoriu si nu un caracter real, cu toate ca in cadrul procesului au fost contestate semnele de delimitare existente punandu-se in discutie dreptul de proprietate al reclamantei recurente cat si al SC B. SRL Craiova, a carei citare se impunea in cauza; in mod eronat s-a considerat ca nu exista legatura intre caracterul real al actiunii in granituire si efectul unui act juridic, ignorandu-se faptul ca reclamanta detine un astfel de act juridic translativ de proprietate, respectiv contractul de vanzare cumparare nr. 1801/26.05.1999, autentificat de BNP G. I., pentru suprafata de 468mp, prin actiunea in granituire care a avut ca fundament un act juridic translativ de proprietate urmarindu-se intregirea proprietatii pana la suprafata de 939mp si nu dobandirea unei proprietati noi.
Criticile formulate nu sunt intemeiate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Petenta S.C. B. C. S.R.L. Craiova a solicitat inscrierea in CF a imobilului situat in Craiova, str. Decebal, nr. 19, cu suprafata de 939mp, intemeindu-si cererea pe sentinta civila nr. 4969/2007, a Judecatoriei Craiova, prin care s-a consfintit tranzactia partilor, respectiv SC B. C. SRL si SC BIOPLANT SRL, pentru stingerea litigiului privind proprietatile si stabilirea liniei de hotar care desparte cele doua proprietati.
Reclamanta este titulara unui drept de proprietate asupra suprafetei de 468mp, teren situat in Mun. Craiova, str. Arges, nr. 15, jud. Gorj, potrivit contractului de vanzare cumparare, autentificat sub nr. 1801/26.05.1999, de BNP G.I., incheiat intre vanzatorul I.M. si petenta recurenta cumparatoare, vanzatorul fiind proprietarul respectivei suprafete de teren, potrivit ordinului 99/20.05.1999, eliberat de Prefectura Dolj.
Asa cum rezulta din actiune, reclamanta a solicitat inscrierea in CF a imobilului in suprafata de 939mp, cu toate ca titlul sau de proprietate justifica numai suprafata de 468mp.
Operatiunile de inscriere din CF se fac in scopul opozabilitatii drepturilor reale imobiliare, iar inscrierea are ca obiect imobilul si dreptul care se cere a fi inscris asupra acelui imobil. Conform art. 65 din Regulamentul de Organizare si Functionare a Birourilor de Cadastru si Publicitare Imobiliara incheierea registratorului trebuie sa cuprinda determinarea exacta a dreptului sau a faptului ce se cere a fi inscris.
Aceasta determinare exacta a dreptului nu se poate face decat pe baza unui titlu de proprietate valabil incheiat, or, in cauza, reclamanta a prezentat un astfel de titlu numai pentru suprafata de 468mp, potrivit contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1801 din 26.05.1999, contract care a fost inscris pentru intabulare in CF sub nr. 16206/2001, asa cum rezulta de pe incheierea de autentificare a contractului.
Prin actiunea formulata, de fapt, reclamanta a urmarit sa isi modifice inscrierea in CF sub aspectul suprafetei de teren asupra careia justifica drept de proprietate, invocand sentinta civila nr. 4969/2007, a Judecatoriei Craiova, prin care s-a luat act de tranzactia partilor, respectiv reclamanta si SC B. SRL Craiova, pentru stingerea litigiului prin stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatile limitrofe.
Aceasta tranzactie de stabilire a hotarului (granituire) nu poate fi considerata un titlu de proprietate in sensul art. 20 din Lg. 7/1996, avand in vedere ca prin actiunea in granituire se urmareste numai trasarea liniei despartitoare a proprietatilor invecinate, nu conferirea unui drept de proprietate. Asa cum rezulta din dispoz. art. 584 Cod civil, linia de hotar se stabileste intre proprietatile lipite, prin urmare, dreptul de proprietate este deja stabilit si cunoscut de fiecare proprietar in parte la momentul granituirii.
Faptul ca prin stabilirea liniei de hotar intre cele doua proprietati conform tranzactiei, reclamantei i-a ramas ingradita o suprafata de teren mai mare decat cea rezultata din actul de vanzare - cumparare, nu duce la concluzia dobandirii dreptului de proprietate asupra intregii suprafete de teren, asa cum se sustine de catre reclamanta.
Dobandirea dreptului de proprietate se face prin modalitati originare cum sunt: succesiunea si uzucapiunea, prin legate, prin incheierea unor acte translative de proprietate, prin traditiune, prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie si prin lege, potrivit art. 664 si art. 665 Cod civil, acestea constituind titluri de proprietate ce pot fi inscrise in CF, potrivit art. 20 din Lg. 7/1996.
Granituirea proprietatilor nu constituie un mod de dobandire a dreptului de proprietate, asa cum se sustine prin motivele de recurs formulate, chiar daca recurenta nu exprima in mod direct aceasta sustinere.
Din modalitatea in care sunt argumentate motivele de recurs se desprinde insa, fara echivoc, aceasta sustinere a reclamantei, in sensul ca intelegerea partilor privind linia de hotar are caracterul unui act translativ de proprietate si deci a unui titlu de proprietate, insa aceasta sustinere nu are suport legal in legea civila, modurile de dobandire a proprietatii fiind prevazute de dispozitiile legale citate mai sus.
In ceea ce priveste faptul ca nu a fost citata in cauza SC B. SRL Craiova, se constata ca aceasta constituie o critica neintemeiata, avand in vedere ca reclamanta nu a investit instanta cu o cerere in contradictoriu cu aceasta parte, desi avea aceasta posibilitate potrivit art. 22 din Lg. 7/1996, iar potrivit art. 73 din Regulamentul de Organizare si Functionare a Birourilor de Cadastru si Publicitate Imobiliara, prin caile de atac exercitate cererea nu se va putea modifica sau intregi.
Instanta este obligata sa solutioneze cauza in cadrul legal precizat de parte, pentru respectarea principiului disponibilitatii partilor in precizarea cadrului procesual dorit, sub aspectul obiectului procesului, a partilor, precum si al mijloacelor procesuale de aparare a dreptului pretins.
In considerarea celor expuse si fata de dispoz. art. 312, alin.1 Cod pr. civ., urmeaza a se respinge ca nefondat recursul declarat, decizia civila fiind temeinica si legala.