Interesul judiciar reprezinta una din conditiile de exercitare a actiunii civile, nefiind definit de dispozitiile codului de procedura civial; doctrina a aratat ca prin ,, interes" se intelege folosul practic, imediat, pe care il are o parte pentru a justifica punerea in miscare a procedurii judiciare.
Pentru a justifica sesizarea instantei de judecata, interesul trebuie sa fie legitim, juridic ( corespunzator cerintelor legii materiale si procesuale), nascut si actual, personal si direct.
Interesul este legitim cand se urmareste afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut, iar exercitarea unui drept subiectiv fara interes legitim constituie abuz de drept, sanctionat conform art.723 alin.2 Cod pr.civila.
In speta, intocmirea actului de catre notar (reclamanta C.C.) in lipsa inscrisurilor care sa justifice apartenenta celor doua suprafete de teren la patrimoniul defunctului, ii este imputabila exclusiv notarului, iar nerespectarea obligatiilor ce-i reveneau in functia publica pe care o exercita, este singura care a condus la eliberarea certificatului de mostenitor in conditiile aratate si deci, implicit prin promovarea actiunii reclamanta nu urmareste realizarea unui interes ocrotit de lege, solicitand anularea unui act juridic pe care ea insasi l-a intocmit cu nerespectarea legii.
Prin sentinta civila nr. 1766/28.08.2006 pronuntata de Judecatoria Tg. Carbunesti in dosar nr. 570/2006, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei C.C, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei H.C si exceptia autoritatii lucrului judecat, s-a respins actiunea formulata de reclamanta C.C ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa si s-a respins actiunea formulata de H.C ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-a aratat ca nu se poate retine exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parate in raport cu s.c. 2829/2004 a Judecatoriei Tg. Carbunesti si decizia 112/2004 a Tribunalului Gorj , intrucat aceste hotarari au fost pronuntate in litigii ce au avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a actelor emise in baza legilor fondului funciar si Legii 10/2001 , nefiind indeplinita tripla identitate prev. de art. 1201 c. civ.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei C. C , s-a apreciat ca fiind intemeiata, deoarece nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, ceea ce presupune justificarea unei vatamari, produsa prin actul juridic, iar motivarea reclamantei in sensul ca are in folosinta 0,25 ha si ca ar fi beneficiara unei hotarari de validare nu o indreptateste de a formula pretentii cu privire la constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor, deoarece hotararea de validare nu stabileste un amplasament, iar prin s.c. 2819/2004 s-a constatat ca beneficiar al validarii dreptului de proprietate ce a apartinut autorului M.S este M.M si nu reclamanta C.C.
In ceea ce priveste exceptia cu privire la reclamanta H.C, s-a retinut ca aceasta invoca un drept de proprietate obtinut conform legii fondului funciar.
Instanta a mai constatat ca prin certificatul de mostenitor nr. 130/18.02.1985 a fost dezbatuta succesiunea de pe urma autorului M. S., decedat la 7.07.1984, fiind certificate atat compunerea masei succesorale, cat si faptul ca mostenirea este culeasa de M.M - sotie supravietuitoare cu cota de 1/1.
In ce priveste terenul agricol, in certificatul de mostenitor s-a mentionat ca intrarea in posesie se va face numai dupa obtinerea de la organele locale a autorizatiei legale de preluare prevazuta de Leg. 59/1974.
Declansarea procedurii notariale s-a realizat ca urmare a cererii Consiliului Popular al orasului Tg.Carbunesti nr. 11255/1984, prin care s-a aratat ca mostenitor al defunctului M.S este M.M , iar la capitolul bunuri s-au trecut terenul constructii in suprafata de 616 m.p. in TG Carbunesti str. Gilortului nr. 31 jud.Gorj, teren arabil in suprafata de 1606 m.p. in Tg-Carbunesti si o casa de locuit, situata in TG Carbunesti str. Gilort, fiind intocmita si schita acestor imobile.
S-a constatat ca certificatul de mostenitor reprezinta actul final eliberat in cadrul procedurii succesorale notariale, necontencioase , cuprinzand constatarile notarului referitoare la masa succesorala , calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin acestora din mostenire.
Instanta de fond s-a raportat la actul normativ aplicabil la data intocmirii certificatului de mostenitor, respectiv D. 40/1953 si in fata de motivele invocate de reclamanta s-au analizat conditiile de fond ale acestui certificat.
Cu privire la faptul ca la baza certificatului de mostenitor a stat declaratia nesincera a mostenitoarei M.M privind compunerea masei succesorale, acest motiv nu poate fi retinut , deoarece terenurile respective se regasesc si in cererea de deschidere a succesiunii, formulata de Consiliul Popular Tg. Carbunesti .
De asemenea nu constituie o cauza de nulitate a certificatului de mostenitor faptul ca ulterior trecerii terenului in proprietatea statului reclamantei H.C i s-a atribuit in folosinta o parte din teren , pe care si-a edificat o constructie , fiindu-i constituit dreptul de proprietate in temeiul art. 24 din Leg. 18/1991.
Nici autorizatia de vanzare nr. 2583/1954 prin care se mentioneaza ca vecin la S.- D.C si nu autorul S. M , nu reprezinta un motiv de nulitate absoluta.
Reclamantele nu fac dovada unui drept de proprietate al lor sau al unei terte persoane, in ce priveste terenurile din litigiu, la data eliberarii certificatului de mostenitor.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel apelantele reclamante H C si C. C, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea cereri de apel s-a aratat ca in mod gresit instanta de fond a considerat ca reclamantei C.C ii lipseste interesul in promovarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor, deoarece oricine justifica un interes legitim poate promova o astfel de actiune iar interesul legitim se justifica prin faptul ca reclamanta detine in folosinta teren din cel pretins de intimatul G.O.
Cu privire la exceptia lipsei de reprezentant al mandatarului G.O, s-a precizat ca instanta de fond a fost in eroare, deoarece procurile speciale prezentate se refera la procedurile prevazute de Legea fondului funciar .
Pe fondul cauzei, s-a criticat hotararea, relevandu-se ca cererea de deschidere a succesiunii si anexa emisa de Primarie contineau informatii false, furnizate de M.M si certificatul de mostenitor cuprinde aceleasi mentiuni false, intrucat M.M nu este unicul mostenitor, iar masa succesorala este compusa din suprafetele de 1600 mp teren arabil si 600 mp constructii desi defunctul M.S nu era proprietar pe aceste doua bucati de teren .
Prin decizia nr.340 din 10 septembrie 2007 pronuntata in dosarul nr.1747.3/95/2006, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantii C.C si H.C, impotriva sentintei civile nr. 1766/28.08.2006 pronuntata de Judecatoria TG Carbunesti in dosar nr. 570/2006.
S-a apreciat ca legala admiterea exceptiei lipsei de interes in promovarea actiunii privind pe reclamanta C.C in raport de dispozitiile art.41 si urmatoarele Cod pr.civila, retinandu-se ca aceasta , in calitate de notar, a eliberat certificatul de mostenitor a carui anularea s-a solicitat si nu poate invoca in sustinerea cererii sale neindeplinirea obligatiilor care-i reveneau in temeiul prevederilor din Decretul nr.40/1953, intrucat legitimitatea interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept si cu regulile de convietuire sociala, iar moralitatea interesului presupune ca aceasta sa nu contravina bunelor moravuri si ordinii publice.
Reclamanta avea indatorirea de a verifica si a constata compunerea masei succesorale, ori in cauza mentiunile din certificat sunt corespunzatoare celor din cererea de deschidere a procedurii notariale, formulata de mostenitoarea M.M.
Lipsa calitatii de reprezentant al mandatarului G.O nu poate fi retinuta, in discutie aflandu-se institutia reprezentarii prevazuta de art.67 si urmatoarele Cod pr.civila, care permite reprezentarea conventionala, in temeiul mandatului, a persoanelor fizice si juridice.
Pe fond, motivele de nulitate invocate de reclamante au fost calificate de tribunal drept cauze de nulitate relativa a actului juridic contestat si deci trebuiau valorificate pe calea actiunii in anulare, in termenul general de prescriptie de 3 ani.
In baza art.299 Cod pr.civila impotriva deciziei reclamantele au declarat recurs, criticand-o pentru motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.5,7 si 9 Cod pr.civila.
S-a sustinut ca hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii, in sensul ca s-au retinut temeiuri de drept ce nu sunt aplicabile in speta, interesul judiciar fiind motivat pe dispozitiile art.41 Cod pr.civila (critica de la pct.1), neindeplinirea de catre notar a obligatiilor prevazute in Decretul nr.40/1953, pe dispozitiile art.10 si 25 din actul normativ mentionat, care nu au legatura cu cauza (criticile de la pct.3 si 4), iar motivele de nulitate invocate in actiunea reclamantelor privesc caracterul fals al certificatului de mostenitor, datorat manoperelor dolosive ale mostenitoarei M.M, care a declarat ca autorul detinea in proprietate 1600 mp. teren arabil si 600 mp. teren constructii situat in Tg.Carbunesti str.Gilortului nr.31, in nici un caz nu s-a pretins ca dreptul de folosinta si respectiv de proprietate asupra terenurilor constituie temeiul sanctiunii nulitatii (critica de la pct.7).
In critica de la pct.2, s-a aratat ca exceptia lipsei de interes a reclamantei C.C a fost solutionata gresit, fata de motivul de nulitate invocat de aceasta si anume informatiile false furnizate de M.M in privinta compunerii masei succesorale, si nicidecum turpitudinea reclamantei.
La pct.5 din motivele de recurs s-a invocat lipsa de temei legal a deciziei, prin care s-a considerat ca interesul aceleiasi reclamante nu este legitim si moral, fara a se arata temeiul de drept in raport de care nu sunt indeplinite aceste conditii, iar la pct.6, criticandu-se hotararea in baza art.304 pct.5 si 9 Cod pr.civila, s-a sustinut ca solutia de respingere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a mandatarului G.O nu a fost motivata de instanta. Procura mandatarului nu este una generala, ci una speciala, pentru procedurile la Legea nr.18/1991, astfel ca acesta nu putea reprezenta pe intimata in prezenta cauza.
Recursul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul Gorj a solutionat cauza respectand normele de drept substantial aplicabile in materia nulitatilor si a succesiunilor, chiar daca prin considerentele deciziei recurate a indicat unele prevederi ce nu au incidenta fata de situatia de fapt retinuta.
Art.41 Cod pr.civila, care prevede ca orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata, indicat de instanta ca temei al admiterii exceptiei lipsei de interes a reclamantei in promovarea actiunii, este aplicabil in cauza, textul reglementand dreptul la actiune, ce se defineste ca fiind mijlocul practic de restabilire a dreptului subiectiv civil al unei persoane, care a fost incalcat.
Interesul judiciar reprezinta una din conditiile de exercitare a actiunii civile, nefiind definit de dispozitiile codului de procedura civila: doctrina a aratat ca prin "interes" se intelege folosul practic, imediat, pe care il are o parte pentru a justifica punerea in miscare a procedurii judiciare.
Obligatia reclamantului este ca atat la declansarea procedurii judiciare sa justifice in persoana sa interesul de a promova actiunea civila, cat si ulterior , pe tot parcursul procesului, ori de cate ori se apeleaza la unele din formele procedurale care alcatuiesc continutul actiunii (cereri, exceptii, exercitarea cailor de atac, executare silita, etc.).
Constituind o conditie a exercitiului dreptului la actiune, la care se refera dispozitiile art.41 Cod pr.civila, interesul judiciar se raporteaza la prevederile acestui text,astfel ca indicarea lui in motivarea deciziei Tribunalului este corecta.
Pentru a justifica sesizarea instantei de judecata, interesul trebuie sa fie legitim, juridic (corespunzator cerintelor legii materiale si procesuale), nascut si actual, personal si direct.
Interesul este legitim cand se urmareste afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut, iar exercitarea unui drept subiectiv fara interes legitim constituie abuz de drept, sanctionat conform art.723 alin.2 Cod pr.civila.
Apreciind asupra caracterului legitim al interesului in raport de datele concrete ale spetei, intemeiat instanta de apel, a constatat ca reclamanta nu justifica aceasta conditie impusa de lege.
Chiar daca prin cererea introductiva s-a aratat ca declaratia falsa a mostenitoarei M.M sta la baza emiterii certificatului de mostenitor a carui anulare s-a solicitat, intocmirea actului de catre notar (reclamanta C.C) in lipsa inscrisurilor care sa justifice apartenenta celor doua suprafete de teren la patrimoniul defunctului, ii este imputabila exclusiv notarului, iar nerespectarea obligatiilor ce ii reveneau in functia publica pe care o exercita este singura care a condus la eliberarea certificatului in conditiile aratate si deci, implicit prin promovarea actiunii reclamanta nu urmareste realizarea unui interes ocrotit de lege, solicitand sanctionarea unui act juridic pe care ea insasi l-a intocmit cu nerespectarea legii.
Faptul ca reclamantele si-au motivat cererea de chemare in judecata pe culpa numitei M.M, pe ale carei declaratii false s-a intemeiat intocmirea certificatului de mostenitor nr.130/18.02.1985, nu modifica datele spetei si nu o exonereaza pe reclamanta C.C de consecintele nerespectarii obligatiei ce-i revenea in calitate de notar public, de a verifica veridicitatea declaratiilor mostenitorilor in raport de actele in masura sa faca dovada existentei bunurilor in patrimoniul defunctului, operatiune necesara in privinta transmiterii dreptului de proprietate, data fiind importanta actului juridic emis.
Imprejurarea ca instanta de apel, retinand culpa reclamantei, a facut trimitere la nerespectarea atributiilor rezultate din prevederile art.10 si 25 din Decretul nr.40/1953, care nu sunt aplicabile in speta, nu constituie motiv de nelegalitate a hotararii, in raport de contextul retinut si avand in vedere ca indatoririle notarului rezulta din ansamblul reglementarilor actului normativ sub imperiul caruia s-a emis certificatul de mostenitor.
De altfel, dispozitiile art.23 alin.2 din Decretul nr.40/1953 prevedeau ca pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada in ce priveste calitatea de mostenitor si cota bunurilor ce revine fiecarui mostenitor.
Rezulta din aceasta prevedere ca, fata de terti, certificatul de mostenitor nu face dovada decat cu privire la calitatea succesorului de a fi dobandit bunurile ce constituie masa succesorala, dar nu si cu privire la componenta ei, chiar daca este mentionata in cuprinsul sau.
Patrimoniul defunctului, se transmite mostenitorilor in situatia juridica in care se afla la decesul lui si daca acesta era obligat in legatura cu bunurile sale, sa faca dovada actelor de proprietate, nu se poate sustine ca trecerea unor bunuri in masa succesorala cu ocazia dezbaterilor in fata notarului, ar constitui proba in ceea ce priveste dreptul de proprietate al mostenitorului.
Asadar, mentiunile privind compunerea masei succesorale, facute in certificatul de mostenitor, nu au putere probanta impotriva tertilor.
In aceste conditii, reclamanta H.C isi poate valorifica dreptul de proprietate recunoscut in procedura prevazuta de Legea nr.18/1991 in cadrul actiunii in revendicare, atata timp cat existenta unui titlu asupra bunurilor din certificat nu constituie motiv de nulitate absoluta a actului, cum intemeiat a retinut Tribunalul Gorj.
Nefondata este si critica privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.67 Cod pr.civila, prevederi care reglementeaza conditiile de reprezentare a partilor in judecata, determinand limitele mandatului in raport de caracterul acestuia.
Conform alineatului 2 din text, mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume.
Procura data de M.M mandatarului G.N.O, prin care acesta este imputernicit sa o reprezinte in orice fel de procese legate de reconstituirea si revendicarea drepturilor de proprietate asupra terenurilor intravilane si extravilane aflate pe teritoriul judetului Gorj, are caracterul unei procuri generale, care justifica dreptul de reprezentare in orice proces legat de proprietatea asupra terenurilor, cum este si cel in speta.
Nu rezulta din niciuna din mentiunile actului ca ar fi fost intocmit pentru parcurgerea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prevazuta de legile fondului funciar, cum au pretins reclamantele in motivele de recurs, astfel incat se apreciaza ca parata a fost legal reprezentata in proces.
In raport de considerentele expuse, recursul declarat de reclamante este nefondat si va fi respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civila.