HG 44/2004 prevede sanctiunea nedeductibilitatii TVA numai in cazul operatiunilor scutite de aceasta taxa. Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Gorj, reclamanta SC"Luky Star 2003 SRL" a chemat in judecata pe parata DGFP Gorj, pentru ca pri9n hotararea ce se va pronunta sa se anuleze Raportul de inspectie fiscala 6598/21.07.2006 si decizia nr.81/2006, emise de DGFP Gorj.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca nu datoreaza sumele stabilite de organul de control fiscal, cu titlu de TVA , deoarece locatorul are drept de a opta intre operatiune impozabila sau operatiune scutita.
A precizat reclamanta ca optiunea apartine proprietarului, locatorului si ca in situatia in care acesta a emis factura cu TVA, chiriasul are obligatia legala de a achita taxa inscrisa in factura.
Reclamanta a sustinut ca dreptul de optiune apartine locatorului si ca nu este instituita obligatie legala a locatarului de a verifica daca locatorul a optat pentru taxarea operatiunii.
Parata DGFP Gorj a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii, cu motivarea ca scutirile de taxa prevazute in art.141 sunt obligatorii, cu exceptia operatiunii de inchiriere, pentru care s-a optat pentru aplicarea regimului de taxare.
S-a mai aratat ca in conformitate cu Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, beneficiarii unor astfel de operatiuni nu au drept de deducere a TVA, aplicata pentru operatiune scutita si ca acestia au obligatia sa solicite furnizorului /prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoare adaugata si emiterea unei noi facturi fara taxa pe valoare adaugata.
Reclamanta a formulat si cerere de chemare in garantie a SC"CITEX SA, solicitand ca in situatia in care va fi respinsa actiunea, sa fie obligata aceasta sa storneze facturile si sa-i achite suma de 1655 RON, reprezentand TVA si penalitati.
Tribunalul Gorj, prin sentinta nr.834 din 16 martie 2007, a respins actiunea reclamantei, a admis in parte cererea de chemare in garantie formulata de reclamanta si a obligat SC"CITEX"SA sa storneze facturile si sa restituie taxa pe valoare adaugata catre SC Luky Star 2003 SRL.
S-a respins cererea privind obligarea SC"Citex"SA la plata accesoriilor reprezentand penalitati de intarziere, catre reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca in conformitate cu prevederile art.42 alin.3 din HG 44/2004, persoanele impozabile, inregistrate ca platitor de TVA pot opta pentru aplicarea regimului de taxare, pentru orice operatiune scutita, optiune ce se notifica organelor fiscale teritoriale.
S-a mai retinut ca in baza art.44 din aceeasi hotarare, persoana impozabila care a facturat in mod eronat cu taxa pe valoare adaugata prestari de servicii scutite de taxa pe valoare adaugata catre beneficiari este obligata sa storneze facturile respective, beneficiarii operatiunilor neavand dreptul de deducere a TVA aplicata eronat.
Prima instanta a retinut ca, in speta prestatorul SC"CITEX" nu a notificat organelor fiscale optiunea de aplicare a regimului de taxare si ca urmare reclamanta nu are drept de deducere a taxei pe valoare adaugata.
S-a avut in vedere ca cererea de chemare in garantie este intemeiata cu privire la obligatia SC"Citex" SA de a storna facturile si de a-i restitui reclamantei taxa pe valoare adaugata, facturata eronat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, precizand ca a solicitat in precedent ca prestatorul SC"Citex"SA sa storneze facturile, ca aceasta a refuzat, considerandu-se platitoare de TVA pentru toate activitatile desfasurate .
Recursul este fondat.
Prin raportul de inspectie fiscala intocmit de SAF - ACF Gorj, s-a stabilit ca reclamanta datoreaza obligatii fiscale suplimentare, in suma de 2214 lei, compusa din 1655 lei taxa pe valoare adaugata si 559 lei, majorari de intarziere.
Organele de inspectie fiscala au apreciat ca reclamanta nu avea drept de a deduce TVA aferenta facturilor reprezentand contravaloarea chiriei pentru un spatiu inchiriat, deoarece aceste operatiuni sunt scutite de taxa pe valoare adaugata, iar prestatorul serviciului nu a solicitat inregistrarea ca platitor pentru bunurile imobile inchiriate.
In conformitate cu prevederile art.141 alin.2 lit.k din Legea 571/2003, inchirierea bunurilor imobile face parte din categoria operatiunilor scutite de taxa pe valoare adaugata.
Acelasi text reglementeaza in alin.3 dreptul de optiune al persoanei impozabile pentru taxarea operatiunilor la aliniatul 2 lit.k.
In speta, reclamanta SC"Luky Star 2003" SRL a inchiriat de la SC "Citex"SA un spatiu.
Prestatorul a facturat catre reclamanta contravaloarea chiriei si a trecut de asemenea contravaloarea TVA aferent serviciului prestat.
Din adresa aflata la dosarul cauzei la fila 16, se retine ca reclamanta a solicitat prestatorului sa storneze facturile in care a trecut TVA, insa acesta a refuzat, cu precizarea ca este platitor de TVA din 1993, ca a inregistrat in evidentele fiscale TVA colectat si l-a raportat prin decont catre DGFP Gorj.
Asa cum a sustinut in intampinare DGFP Gorj, HG 44/2004 prevede la pct.44 ca scutirile de taxa prevazute de art.141 din Codul fiscal sunt obligatorii cu exceptia operatiunilor prevazute la art.141 alin.2 lit.k din Codul fiscal, pentru care textul prevede la aliniatul 3 dreptul de optiune in vederea aplicarii regimului de taxare.
In acelasi text se reglementeaza faptul ca in situatia operatiunilor scutite de TVA, daca o persoana impozabila a facturat in mod eronat cu taxa pe valoare adaugata prestari de servicii scutite de taxa, aceasta are obligatia de a storna facturile emise, iar beneficiarii, in lipsa stornarii, nu au drept de deducere a taxei pe valoare adaugata aplicata in mod eronat pentru o operatiune scutita, acestia trebuind sa solicite prestatorului stornarea facturii si emiterea unei noi facturi fara TVA.
Din modul de redactare al textului, se constata ca obligatia de stornare apartine prestatorului si ca beneficiarii nu au drept de deducere in cazul operatiunilor scutite, dar textul nu reglementeaza expres situatia operatiunilor pentru care legea prevede drept de optiune.
In aceasta situatie, Curtea apreciaza ca intrucat pentru operatiunea de inchiriere legiuitorul a prevazut posibilitatea de optiune a taxarii, nu sunt aplicabile prevederile pct.44 din HG.44/2004.
Solutia decurge din interpretarea logica si sistematica a prevederilor pct.44 din HG 44/2004, coroborat cu art.141 alin.2 lit.k si alin.3 din Legea 571/2003.
Astfel, dreptul de optiune pentru taxarea operatiunii de inchiriere a bunurilor imobile apartine prestatorului serviciului, care are obligatia de a notifica optiunea organului fiscal.
Beneficiarul operatiunii nu are nici un fel de obligatie cu privire la verificarea notificarii operatiunii de inchiriere de catre prestator catre organul fiscal, in cuprinsul Codului Fiscal nici un fel de sarcina in acest sens.
Atata vreme cat prestatorul emite factura cu TVA, iar operatiunea poate fi taxata pe baza optiunii prestatorului, exista prezumtia ca prestatorul si-a indeplinit obligatia prevazuta de lege privind notificarea operatiunii.
Daca s-ar impune ca in cazul unei operatiuni pentru care legiuitorul a prevazut dreptul de optiune, beneficiarul sa prezinte si sa dovedeasca imprejurarea ca prestatorul a efectuat notificarea catre organul fiscal, ar insemna ca sa se accepte instituirea notiunii de raspundere fara culpa.
Pct.44 din HG 44/2004 produce consecinte in sensul neacordarii dreptului de deducere numai pentru beneficiarii unor operatiuni care sunt scutite, fara a exista posibilitatea legala de a opta pentru taxarea operatiunilor, asa cum este cazul reglementat de art.141 alin.3 din Legea 571/2003.
In acest sens, reiteram faptul ca normele prevad sanctiunea nedeductibilitatii numai in cazul operatiunilor scutite de taxa pe valoare adaugata.
Trebuie aratat ca in enuntul initial de la pct.44 din HG 44/2004 se arata ca scutirile de taxa pe valoare adaugata prevazute de art.141 din Codul Fiscal sunt obligatorii, cu exceptia operatiunilor prevazute la art.141 alin.2 lit.k, pentru care Codul prevede dreptul de optiune pentru aplicarea regimului de taxare.
Exceptia de la art.141 alin.2 lit.k, intemeiata pe prevederilea.rt.141 alin.3 Cod Fiscal nu este reglementata in Normele metodologice.
In lipsa unei reglementari exprese si tinand seama de dreptul de optiune al prestatorului, pentru care nu s-a instituit si obligatia de a fi adus la cunostinta beneficiarului, daca s-ar accepta punctul de vedere al organului fiscal, s-ar crea nejustificat in sarcina beneficiarului o situatie oneroasa, fara ca acesta sa fie in culpa.
In cauza dedusa judecatii, Curtea va aplica principiul general de Drept civil, privind raspunderea delictuala, care se intemeiaza pe culpa.
Se face aplicarea acestui principiu, deoarece in domeniul analizat nu exista o reglementare expresa in Codul fiscal, asa incat se vor aplica Normele generale din Dreptul civil in materia raspunderii.
Curtea arata ca organul fiscal nu a retinut in sarcina reclamantei o incalcare a unei prevederi din Codul fiscal, neindeplinirea unei obligatii fiscale.
La adoptarea solutiei se mai au in vedere si prevederile art.3 din Codul Fiscal, care trateaza principiile fiscalitatii, respectiv prevederile art.3 lit.b din legea 571/2003,referitoare la certitudinea impunerii prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele "modalitatea si sumele de plata" sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine.
Ori, asa cum s-a aratat in cazul operatiunilor scutite de taxa pe valoare adaugata, pentru care exista drept de optiune, legiuitorul nu a prevazut ca prestatorul trebuie sa incunostinteze pe beneficiar despre optiunea sa, situatie in care exista prezumtia ca optiunea a fost efectuata, din moment ce factura a fost intocmita cu TVA.
Urmeaza a se face aplicabilitatea si a protocolului Aditional nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind notiunea de bun, in sensul protejarii patrimoniului unei persoane fizice sau juridice.
Asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in decizia Wiggins, impotriva Marii Biritanii, notiunea de "bun" are o intindere autonoma, care nu se limiteaza la proprietatea asupra bunurilor corporale, simplul interes cu valoare economico-sociala urmand a fi aparat de articolul 1 din Protocol.
In speta, reclamanta are un interes cu valoare patrimoniala acoperit de art.1 din Protocolul 1, deoarece prin solutia organului fiscal se ajunge la o reducere substantiala a nivelului veniturilor societatii.
Ca urmare a aplicarii prevederilor art.1 din Protocolul 1, Curtea apreciaza ca sumele stabilite de organul fiscal nu sunt datorate, intrucat norma legala nu contine o reglementare precisa, care sa fie apta sa satisfaca principiul fiscal al certitudinii impunerii si de asemenea se are in vedere ca in sarcina beneficiarului unei operatiuni nu a fost instituita nici o obligatie legala cu privire la verificarea notificarii catre organul fiscal .
Fata de toate considerentele expuse, in baza art.312 Cod pr.civila , recursul va fi admis si se va modifica sentinta. Se va admite actiunea, se va anula decizia nr.81/2006 si Raportul de inspectie fiscala nr. 6598/21.07.2006.
4