Potrivit art. 7 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt supuse taxelor judiciare de timbru actiunile si cereri referitoare la raporturile de familie in urmatoarele situatii: cererile de divort si cererea de incredintare a copiilor minori, introduse separat de actiunea de divort, precum si in alte situatii expres prevazute de aceasta dispozitie legala.
In consecinta, din interpretarea per a contrario a dispozitiei legale mai sus mentionate, rezulta ca nu sunt supuse taxei judiciare de timbru cererile de incredintare a minorilor atunci cand sunt formulate in cadrul actiunii de divort.
Aceasta concluzie se retine si in raport cu dispozitiile art. 42 alin. 1 Codul familiei care impun instantei investita cu solutionarea divortului sa se pronunte si asupra incredintarii minorilor rezultati din casatoria partilor indiferent daca s-a formulat o cerere in acest sens de parti.
Prin sentinta civila nr.2010 din 11 aprilie 2007 pronuntata de Judecatoria Slatina s-a admis actiunea formulata de reclamanta CNC impotriva paratului CMC, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre parti si incredintarea minorului CVS spre crestere si educare, la tata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, criticand hotararea pentru gresita solutionare a cererii privind incredintarea minorului rezultat din casatorie..
Prin decizia civila nr. 193 din 25 iunie 2007, pronuntata de Tribunalul Olt s-a anulat ca netimbrat apelul.
Recursul declarat de apelanta reclamanta a fost admis ca fondat, pentru urmatoarele considerente:
Dupa cum se remarca din partea introductiva a cererii de apel, s-a solicitat schimbarea in partea sentintei criticate, in sensul admiterii cererii privind incredintarea minorului rezultat din casatoria partilor spre crestere si educare.
In aceste conditii in mod eronat instanta de apel a retinut ca apelul este supus obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru si a procedat la anularea acestuia ca netimbrat.
Potrivit art. 7 din Legea 146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare, sunt supuse taxelor judiciare de timbru actiunile si cereri referitoare la raporturile de familie in urmatoarele situatii: cererile de divort si cererea de incredintare a copiilor minori, introduse separat de actiunea de divort, precum si in alte situatii expres prevazute de aceasta dispozitie legala.
In consecinta, din interpretarea per a contrario a dispozitiei legale mai sus mentionate, rezulta ca nu sunt supuse taxei judiciare de timbru cererile de incredintare a minorilor atunci cand sunt formulate in cadrul actiunii de divort.
Aceasta concluzie se retine si in raport cu dispozitiile art. 42 alin. 1 Codul familiei, care impun instantei investita cu solutionarea divortului sa se pronunte si asupra incredintarii minorilor rezultati din casatoria partilor indiferent daca s-a formulat o cerere in acest sens de parti.
Prin urmare, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare, nici calea de atac formulata in cadrul procesului de divort prin care se pune in discutie incredintarea copiilor rezultati din casatoria partilor nu poate supusa obligatiei de achitare a taxei judiciare de timbru.
In speta, se retine ca apelanta a criticat sentinta primei instante exclusiv sub aspectul incredintarii minorului rezultat din casatoria partilor precum si sub aspectul cheltuielilor de judecata, capat de cerere care de asemenea nu este supus obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru.
In consecinta, deoarece in mod eronat instanta de apel a anulat apelul formulat in cauza ca netimbrat, neintrand in cercetarea fondului cauzei, in speta sunt incidente, dispozitiile art. 304 pct. 9 coroborat cu dispozitiile art. 312 alin. 3 si 5 cod procedura civila, urmand a se admite recursul declarat de reclamanta, casandu-se decizia recurata, urmand a se trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante de apel, Tribunalul Olt.