Prevederea din art.156 alin.1 Cod pr. civila nu obliga instanta sa admita, in orice imprejurare, cererea pentru lipsa de aparare, judecatorul fiind cel care apreciaza temeinicia motivelor invocate de parti, tinand seama de natura pricinii, complexitatea ei si imprejurarile specifice in care cererea a fost formulata.
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Dr.Tr.Severin sub nr.6069 din 1 iunie 2005, reclamantii B. O. si B. V. au chemat in judecata pe paratii B. O., B. A., B. A. si B. M., solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna evacuarea acestora din imobilul situat in Dr.Tr,Severin, Aleea Narciselor, Bloc D.3 sc.1 ap.5.
In motivarea actiunii au aratat ca sunt proprietarii imobilului din care se solicita evacuarea, paratii fiind fiul, nora si fiicele minore, avand calitatea de tolerati, iar la 24 mai 2005 cand au inteles sa foloseasca imobilul pentru a se ingriji de sanatatea lor, reclamantii au fost luati la bataie de catre parati si scosi afara.
Paratii au formulat intampinare, sustinand ca intre ei si reclamanti a intervenit o conventie de vanzare cumparare nematerializata intr-un inscris, in urma careia reclamantii s-au mutat la tara, luandu-si si mobilierul existent in apartament; ca relatiile dintre parti s-au inrautatit, cand reclamantii au pretins pe langa pretul primit si o garsoniera in care sa vina sa locuiasca iarna.
Paratii au solicitat pe cale de cerere reconventionala sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare a imobilului din care se cere evacuarea si in subsidiar, in situatia admiterii actiunii, sa fie obligati reclamantii parati la plata sumelor reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilului.
La termenul din 3 octombrie 2005 paratii si-au completat cererea reconventionala invocand in apararea lor uzucapiunea de 10-20 ani si solicitand instituirea unui drept de retentie asupra imobilului pana la plata sumei pretinse ca despagubire.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Prin sentinta civila nr.3938 din 2 oct.2006 pronuntata de Judecatoria Dr.Tr.Severin s-a admis actiunea reclamantilor si s-a dispus evacuarea paratilor din imobilul situat in Dr.Tr.Severin, Aleea Narciselor nr.3 Bl.D3,sc.1 et.1 ap.5.
S-a admis in parte cererea reconventionala si reclamantii parati au fost obligati sa plateasca paratilor reclamanti 1584,13 lei despagubiri.
S-a instituit in favoarea paratilor reclamanti, un drept de retentie asupra apartamentului din care se solicita evacuarea, pana la achitarea despagubirilor acordate si s-au compensat cheltuielile de judecata.
S-a retinut ca reclamantii sunt proprietarii imobilului in litigiu, in care au locuit paratii in baza unei intelegeri cu acestia; ca paratii au adus imbunatatiri imobilului, astfel ca s-a instituit in favoarea acestora un drept de retentie conform art.1444 Cod civil.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel paratii sustinand, ca este nelegala si netemeinica.
Au motivat in esenta, ca instanta de fond a interpretat in mod gresit si subiectiv probele administrate in cauza; ca la data de 7 noiembrie 1990 au imprumutat pe baza unei chitante de la numitul C. S. din comuna Poroina Mare suma de 15.000 lei pe care i-au inmanat-o reclamantilor pentru a fi data numitei M. S., fiica celor doi; ca acesti bani reprezinta contravaloarea apartamentului cumparat de M. S. in str. Splai M.Viteazul, apartament in care au locuit din decembrie 1989 pana in februarie 1993.
Ulterior, ca urmare a intelegerii cu reclamantii, paratii au convenit cu acestia sa vanda apartamentul in care locuisera pana in anul 1993 din str.Splai M.Viteazul, unei alte familii; ca banii rezultati din aceasta tranzactie au ramas in posesia reclamantilor si reprezinta pretul apartamentului nr.5 din Dr.Tr.Severin, Aleea Narciselor nr.3 Bl.D.3 sc.1.
Paratii au sustinut ca au locuit in apartament in mod netulburat si ca proprietari de peste 13 ani, posesia lor fiind continua, netulburata, neintrerupta, publica si sub nume de proprietar; ca la instanta de fond s-a incalcat dreptul la aparare, intrucat la 1.09.2006 aparatorului reclamantilor i s-a admis cererea de amanare a cauzei, in timp ce la 29.09.2006 s-a respins cererea de amanare formulata de aparatorul paratilor. De asemenea au aratat ca au facut imbunatatiri la imobil si se impune efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea acestora.
Prin decizia nr.8/A din 22.01.2007 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul cu nr.11135/2006, s-a respins ca nefondat apelul formulat de parati.
S-a retinut ca paratii locuiesc in apartamentul proprietatea reclamantilor, in baza unei intelegeri cu acestia, dovada incheierii unei conventii de vanzare cumparare a locuintei nefiind facuta.
Privitor la dobandirea proprietatii prin uzucapiune, instanta a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile privitoare la justul titlu si posesiei de buna credinta, iar cu referire la imbunatatirile aduse de parati apartamentului, a apreciat ca nu au fost de natura a spori valoarea bunului.
Motivul de apel prin care s-a sustinut ca paratilor le-a fost incalcat dreptul la aparare a fost considerat neintemeiat, constatandu-se ca instanta a amanat pronuntarea pentru a da posibilitatea ca aparatorul, lipsa la termenul din 29.09.2006, sa depuna concluzii scrise.
In baza art.299 Cod pr. civila, impotriva deciziei paratii au declarat recurs, invocand incalcarea dispozitiilor art.3 Cod civil prin refuzul instantei de apel de a admite cererea de suplimentare a probatoriilor, respingandu-se cererile privind proba testimoniala si efectuarea unei noi expertize si inlaturandu-se probele cu actele noi depuse in calea de atac.
S-a mai sustinut ca nu s-a respectat principiul egalitatii de tratament procedural, deoarece depunerea de concluzii scrise nu echivaleaza cu dreptul de aparare.
Recursul nu este fondat.
Observandu-se motivele de apel formulate de parati, cat si actele si lucrarile dosarului nr.11135/2006 al Tribunalului Mehedinti, se constata ca in apel nu s-au solicitat probe noi, nici prin cererea de declarare a caii de atac si nici ulterior, la termenele acordate in cauza.
Prin urmare, incalcarea prevederilor art.3 Cod civil referitoare la denegarea de dreptate nu este dovedita.
Nefondata este si critica privind incalcarea dreptului la aparare.
Atat la prima instanta, cat si in apel, litigiul a fost solutionat cu respectarea cerintelor din art.156 Cod pr. civila.
Judecatoria Tr.Severin, la termenul din 29 sept.2006, a respins cererea de amanare formulata de aparatorul paratilor, apreciind ca nu se justifica acordarea unui nou termen, dar, potrivit dispoz.art.156 alin.2 Cod pr. civila a amanat pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise.
Prevederea din art.156 alin.1 Cod pr. civila nu obliga instanta sa admita, in orice imprejurare, cererea pentru lipsa de aparare, judecatorul fiind cel care apreciaza temeinicia motivelor invocate de parti, tinand seama de natura pricinii, complexitatea ei si imprejurarile specifice in care cererea a fost formulata.
Pe de alta parte, in ipoteza respingerii cererii si amanarea pronuntarii in conditiile alin.2 din text, dreptul la aparare al partii este asigurat.
In faza procesuala a apelului, paratii nu au mai fost asistati de avocat si nu s-au prezentat in instanta la cele doua termene acordate la 7.12.2006 si respectiv 15.01.2007.
Fata de pozitia procesuala a paratilor, instantei nu i se poate imputa faptul ca la cel de-al doilea termen de judecata, dupa respingerea cererii de suspendare a judecatii, formulata de apelanti, a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul partilor, de aceasta data pronuntarea fiind amanata conform art.260 alin.1 Cod pr. civila.
In consecinta, recursul paratilor este nefondat si va fi respins conform art.312 alin.1 Cod pr. civila.