Antrenare raspundere administratori sociali in temeiul art.138 lit. f si d din Legea nr.85/2006. Conditii Decizie nr. 182 din data de 15.02.2007
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

In materie de raspundere delictuala in insolventa, de principiu, sunt aplicabile normele de drept substantial in vigoare la data savarsirii faptelor in virtutea principiului neretroactivitatii legii, de imediata aplicare fiind doar normele de procedura. Cu toate acestea, nu exista un conflict intre Legea nr.85/2006 si Legea nr.64/1995 cu privire cauzele de antrenare a raspunderii administratorilor sociali deoarece continutul art.137 din Legea nr.64/1995 este identic cu cel al art.138 din Legea nr.85/2006.
Pentru antrenarea raspunderii in temeiul art.138 lit. f trebuie indeplinite doua conditii: savarsirea unei fapte constand din folosirea unor mijloace ruinatoare pentru a procura fonduri persoanei juridice si savarsirea faptei cu intentie calificata de scopul intarzierii incetarii de plati.
Mijloace ruinatoare sunt acele mijloace impovaratoare de obtinere de resurse, cum ar fi un imprumut in conditii mai oneroase decat cele ale pietei, de exemplu cu o dobanda mult mai ridicata decat cea practicata in mod obisnuit, aceste conditii mai oneroase ducand societatea la ruina.
Curtea de Apel Craiova. Sectia comerciala.
Creditoarea BCR SA a chemat in judecata pe paratii B.T.C. si N. V. solicitand antrenarea raspunderii acestora pentru fapta prevazuta de art.137 lit. d din Legea nr.64/1995, sustinand ca acestia, in calitate de administratori ai debitoarei SC C. PROD SRL, au tinut o contabilitate fictiva.
La data de 07.08.2006, RAAPS BUCURESTI a formulat, de asemenea, cerere de antrenare a raspunderii paratilor in temeiul dispozitiilor art.138 alin. 1 lit. f din Legea nr.85/2006, sustinand ca cei doi au prezentat o situatie nereala bancii pentru a obtine creditul si prin aceasta au dus societatea in stare de insolventa.
Prin sentinta nr.649 din 30.10.2006, pronuntata de judecatorul-sindic, s-au admis cererile formulate de creditori si s-a dispus antrenarea raspunderii celor doi parati pentru pasivul neacoperit, de 1.560.435 lei.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratii.
Examinand actele si lucrarile cauzei prin prisma criticilor formulate si in conformitate cu dispozitiile art.3041 C.p.civ., Curtea gaseste recursul fondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la aplicarea in timp a legii, Curtea retine ca legea privind procedura insolventei reglementeaza o procedura speciala de executare silita pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, continand insa si norme de drept substantial. De principiu, sustinerea recurentilor referitoare la aplicarea normelor de drept substantial in vigoare la data savarsirii faptelor si la neretroactivitatea unor astfel de norme adoptate ulterior, este corecta, de imediata aplicare fiind doar noile norme de procedura. Cu toate acestea, in speta nu exista un conflict intre Legea nr.85/2006 si Legea nr.64/1995 cu privire la aspectul analizat, deoarece continutul art.137 din Legea nr.64/1995 este identic cu cel al art.138 din Legea nr.85/2006.
Analizand insa cerintele prevazute de art. 138 alin. 1 lit. f din Legea nr.85/2006 ( anterior, art.137 lit. f din Legea nr.64/1995), Curtea constata ca judecatorul-sindic a apreciat in mod gresit ca in cauza se impune angajarea raspunderii paratilor.
Textul reglementeaza doua conditii pentru antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere ale societatii debitoare, si anume: savarsirea unei fapte constand din folosirea unor mijloace ruinatoare pentru a procura fonduri persoanei juridice si savarsirea faptei cu intentie calificata de scopul intarzierii incetarii de plati.
Mijloace ruinatoare sunt acele mijloace impovaratoare de obtinere de resurse, cum ar fi un imprumut in conditii mai oneroase decat cele ale pietei, de exemplu cu o dobanda mult mai ridicata decat cea practicata in mod obisnuit, aceste conditii mai oneroase ducand societatea la ruina.
In speta, insa, nu s-a pretins folosirea unor astfel de mijloace pentru procurarea de fonduri ci, dimpotriva, s-a invocat obtinerea unui imprumut contractat in conditiile obisnuite, normale ale pietei si nu s-a pretins nici faptul ca dobanda stipulata in acest contract ar fi reprezentat cauza ruinarii societatii debitoare.
Prezentarea unei situatii financiare nereale pentru a determina obtinerea imprumutului poate constitui un fals sau o inselaciune, fapte pe care creditoarea le-ar putea eventual invoca pe calea unei plangeri penale, dar nu poate fi retinuta ca o modalitate de ruinare a societatii debitoare. Dimpotriva, prin aceasta fapta administratorii au obtinut fonduri necesare desfasurarii activitatii societatii.
Nici cea de a doua conditie nu este indeplinita, in speta nefacandu-se dovada ca scopul obtinerii imprumutului ar fi putut fi acela de a intarzia incetarea de plati. Dimpotriva, intrucat imprumutul a fost acordat imediat dupa infiintarea societatii debitoare, scopul pentru care a fost cerut si, respectiv, acordat de catre banca, nu putea fi decat cel legitim, de finantare a activitatii.
Totodata, Curtea constata ca nici relatiile comerciale dintre debitoare si SC C. SRL nu pot fi interpretate ca avand caracterul unui mijloc ruinator, pentru a caracteriza astfel operatiunile derulate intre cele doua societati nefiind suficient argumentul ca paratul B.T.C. este asociat si administrator la ambele societati. De altfel, si in aceasta situatie, se constata ca debitoarea falita nu si-a diminuat patrimoniul ci, dimpotriva, si-a procurat fonduri.
Si in raportul intocmit de lichidatorul judiciar la data de 18.10.2004 s-a retinut ca nu s-au identificat elemente de natura sa atraga raspunderea administratorilor si ca incetarea de plati a debitoarei nu este imputabila acestora, ci caracterului neperformant al activitatii desfasurate ce a avut drept consecinta cresterea datoriilor in principal fata de BCR.
Nici in temeiul art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 nu se justifica angajarea raspunderii celor doi administratori sociali ai debitoarei. Prezentarea unei situatii intermediare nereale catre banca in vederea obtinerii unui imprumut nu echivaleaza cu nici una dintre faptele incriminate de acest text, iar in speta nu s-a sustinut si nu s-a dovedit ca paratii au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Fata de considerentele expuse, Curtea va admite recursul si, potrivit art.312 alin. 3 C.p.civ., va modifica hotararea atacata, in sensul ca va respinge ca nefondate cererile de antrenare a raspunderii paratilor administratori sociali ai debitoarei.