Aplicarea dispozitiilor art. 42 Codul Familiei privind incredintarea minorului spre crestere si educare in cazul pronuntarii divortului. Aplicarea art. 100 alin. 2 Codul Familiei privind stabilirea domiciliului copilului, in cazul nepronuntarii divortului.
La data de 31.05.2005 reclamanta V.V. a chemat in judecata pe paratul V.D.N., solicitand desfacerea casatoriei, incredintarea minorului Radu Augustin nascut la 15.06.2003 reclamantei spre crestere si educare, revenirea acesteia la numele avut anterior casatoriei.
Reconventional, paratul a solicitat ca minorul sa-i fie incredintat spre crestere si educare acestuia, deoarece are conditii morale si materiale pentru cresterea acestuia, iar reclamanta se face vinovata de destramarea relatiilor de familie, ca s-au inteles bine pana cand reclamanta a plecat in Italia lasand minorul in grija sorei sale in Republica Moldova.
Prin sentinta civila nr. 4364/2005 Judecatoria Drobeta-Turnu Severin a respins actiunea reclamantei si a admis cererea reconventionala a paratului dispunand incredintarea minorului V.R.A. spre crestere si educare tatalui parat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca, desi relatiile de familie ale celor doi soti s-au destramat , singura vinovata de acest lucru se face reclamanta, care a parasit domiciliul conjugal fara motiv, plecand o perioada in Italia.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal reclamanta criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Tribunalul Mehedinti prin decizia civila 142/A/3 martie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta V.V., a schimbat sentinta, a respins cererea reconventionala.
A inlaturat dispozitiile referitoare la incredintare minorului spre crestere si educare paratului intimat, mentinand restul dispozitiilor legale.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul parat.
Prin decizia civila nr. 312/07.07.2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova s-a admis recursul declarat de paratul V.D.N. impotriva deciziei civile nr. 142 A din 3 martie 2006 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul 7164/2005 in contradictoriu cu reclamanta V.V.
A fost modificata in parte decizia in sensul ca s-a desfiintat sentinta civila nr. 4364 din 10 oct. 2005 pronuntata de Judecatoria Dr. Tr. Severin in dosar 5997/2005, numai cu privire la solutionarea cererii reconventionale, avand ca obiect stabilire domiciliu minor si a fost trimisa cauza spre solutionarea acestei cereri pe fond la Judecatoria Dr. Tr. Severin.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Indiscutabil cei doi soti sunt despartiti in fapt, fiind aproape inexistente perspectivele de reluare a convietuirii. Dificultatile ivite in desfasurarea normala a relatiilor de familie par sa fie insurmontabile si nici unul dintre soti nu sustine contrariul.
Dincolo de aceste aspecte legate in mod real si direct de cei doi soti, separarea voluntara care s-a produs a avut ca efect o scindare de facto a ocrotirii parintesti, avand in vedere faptul ca minorul rezultat din casatorie nu locuieste cu ambii parinti, ci numai cu unul dintre ei.
Aceasta din urma imprejurare este evident ca nu apare ca fiind rezultatul acordului, intelegerii dintre soti. Dar, chiar si in ipoteza unei astfel de intelegeri, aceasta trebuie incuviintata de instanta, avand in vedere conflictul declansat deja intre soti.
De asemenea, potrivit declaratiilor acestora, pe rolul instantelor nu se afla un alt proces, avand ca obiect stabilirea domiciliului minorului.
Potrivit disp. art. 100 alin. 1 cod familie, copilul minor locuieste cu parintii sai.
Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide de comun acord la care dintre parinti va locui copilul si in caz de neintelegere, instanta judecatoreasca va decide, tinand seama de interesele copilului, in conformitate cu prev. art. 100 alin. 2 si 3 cod familie.
De asemenea, copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Intr-adevar, instanta judecatoreasca va hotari odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori, conform art. 42 alin. 1 cod familie, o astfel de cerere fiind accesorie divortului, in sensul prev. de art. 38 alin. 4 cod familie.
Principial, s-a dat o rezolvare legala acestei chestiuni de catre instanta de apel, in lumina acestor dispozitii legale.
Dar, avand in vedere datele reale ale cazului, o astfel de solutie pur teoretica, a avut drept consecinta lasarea nerezolvata a situatiei juridice a copilului, care nu locuieste impreuna cu parintii sai si este separat de unul dintre acestia, desi nici o autoritate nu a dispus printr-o masura in acest sens.
De asemenea, fata de evidenta lipsei unei intelegeri intre parinti in aceasta privinta, este dificil de acceptat ca acest copil are garantata in mod real si efectiv, exercitarea drepturilor firesti de care trebuie sa se bucure potrivit legii, fiind necesara urmarea unei proceduri judiciare.
Se pune intrebarea de a stii daca in cauza era posibila o astfel de rezolvare.
Curtea apreciaza ca instanta de apel, instanta superioara de fond, ce stabileste definitiv starea de fapt,cu privire la existenta motivelor temeinice de divort si culpa in destramarea relatiilor de casatorie, avea posibilitatea legala ca prin calificarea corecta data cererii reconventionale, sa dispuna desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii, aceleiasi instante.
Dincolo de termenii folositi si de nemotivarea in drept a cererii, dar avand in vedere dreptul invocat si interesul urmarit, Curtea constata ca reconventional, paratul nu a solicitat divortul, ci a solicitat interventia instantei cu privire la copil, invocand faptul ca ar fi in interesul acestuia sa fie crescut educat si ingrijit de tata.
In acest context, lesne se poate califica cererea si concluziona in sensul ca, in principal in cazul pronuntarii divortului, se solicita incredintarea minorului spre crestere si educare potrivit art. 42 cod familie si in subsidiar, in cazul nepronuntarii divortului, stabilirea domiciliului copilului la tata, conform art. 100 alin. 2 cod familie.
Prin solutia care s-a conturat cu privire la divort, apare evident ca instanta de apel era investita cu cererea subsidiara, devenind incidente disp. art. 297 alin. 1 teza I c.p.civ., prin trimiterea cauzei spre rejudecare in fond a cererii reconventionale formulata in mod subsidiar.
Aceasta cerere are intr-adevar un regim juridic propriu, nemaifiind accesorie divortului.