Exceptie de nelegalitate a dispozitiilor art.22 pct.6 din Ordinul nr.3108/2009, privind Normele de aplicare a legii in domeniul asigurarilor de raspundere civila pentru pagube produse tertilor. Respingere
Art.22 pct.6 din Ordinul nr.3108/2004
Art.50 din Legea nr.136/1995
Textul art.22 pct.6 din Ordinul nr.3108/2004 vizeaza cheltuielile de executare a hotararilor penale privind plata despagubirilor, in vreme ce textul art.50 din Legea nr.136/1995 se refera la cheltuielile de judecata pe care asiguratul este obligat sa le plateasca persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si avarierea ori distrugerea de bunuri.
Autorii exceptiei de nelegalitate sustine in mod nefondat identitatea de ipoteza juridica intre cheltuielile de judecata la care se refera art.50 din Legea nr.136/1995 si cheltuielile de executare la care se refera ordinul atacat prin exceptia de neexecutare.
Or, este evident ca cele doua tipuri de despagubiri care se solicita societatii de asigurari, respectiv cheltuielile de judecata si cheltuielile de executare, sunt diferite sub raportul momentului la care intervin, unele tinand de faza de judecata a procesului penal, iar celalalt tinand de faza de executare a hotararii penale.
(Decizia nr. 1203/R-CONT/09 Mai 2012)
Prin incheierea din 11.10.2011, pronuntata de Judecatoria Pitesti, instanta de contencios administrativ a fost investita cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a dispozitiilor art.22 pct.6 din Ordinul nr.3108/2009, privind Normele de aplicare a legii in domeniul asigurarilor de raspundere civila pentru pagube produse tertilor.
Exceptia a fost invocata de intimatii D.M.S., T.S. si T.M. in dosarul nr.9890/280/2009, aflat pe rolul Judecatoriei Pitesti in contradictoriu cu contestatoarea S.C. Asigurarea Romaneasca Asirom Vienna Insurance Group S.A. Bucuresti si a fost inregistrata la aceasta instanta la data de 19.10.2011.
In motivarea exceptiei de nelegalitate se arata ca textul legal susmentionat contravine dispozitiilor art.50 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.
Tribunalul Arges, Sectia civila, prin sentinta civila nr.1331/2011 a admis exceptia de nelegalitate, a constatat nelegalitatea dispozitiilor art.22 pct.6 din Ordinul nr.3108/2004 privind Normele de aplicare a legii in domeniul asigurarilor de raspundere civila pentru pagube produse tertilor si a dispus trimiterea cauzei la Judecatoria Pitesti pentru continuarea judecatii, dupa ramanerea irevocabila a prezentei.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca potrivit art.22 pct.6 din Ordinul nr.3108/2004 privind Normele de aplicare a Legii in domeniul asigurarilor de raspundere civila pentru pagube produse tertilor, "asiguratorii RCA nu acorda despagubiri pentru amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducatorul autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea pagubei, precum si cheltuielile de executare a hotararilor penale privind plata despagubirilor".
Acest text legal incalca dispozitiile art.50 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania care prevad ca "despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de despagubiri si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces".
In cauza, intimatii au figurat ca parti civile in procesul penal, actiunea civila exercitata in acest cadru fiind guvernata de normele de procedura civila.
Procesul civil se finalizeaza prin executarea silita in cazul in care debitorul nu-si indeplineste in mod benevol obligatiile stabilite.
In cauza, contestatoarea nu si-a indeplinit aceste obligatii, fiind in culpa procesuala, astfel incat cheltuielile de executare dobandesc caracterul unor cheltuieli de judecata, in sensul dispozitiilor art.50 din Legea 136/1995.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata S.C. Asigurarea Romaneasca - ASIROM Vienna Insurance Group S.A. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, prin prisma urmatoarelor motive de recurs:
1. Prin dispozitiile constatate de instanta de fond ca fiind legale nu se incalca dispozitiile art.50 din Legea nr.136/1995, intrucat prin Ordinul nr.3108/2004 nu se fac referiri la cheltuielile de judecata excluse si nici la cheltuieli de executare.
2. Cheltuielile de judecata in sensul dispozitiilor art.50 din Legea nr.136/1995 sunt cele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces.
Prin urmare, chiar daca cheltuielile de executare ar putea dobandi caracterul unor cheltuieli de judecata, in sensul art.50, ele nu ar putea fi considerate ca prevazute de acest text, intrucat asiguratul R.C.A. nominalizat in documentul de asigurare este D.G., iar acesta nu a fost obligat la plata, nefiind parte in proces.
Cheltuielile de executare nu pot fi asimilate celor de judecata si nu sunt o consecinta directa a prejudiciului cauzat prin fapta delictuala a conducatorului autovehiculului asigurat.
Prin decizia nr. 1203/R-CONT din 9 Mai 2012 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a fost admis recursul formulat de reclamanta S.C. ASIGURAREA ROMANEASCA - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. si a fost modificata sentinta in sensul respingerii exceptia de nelegalitate, ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:
Dispozitiile art.22 pct.6 din Ordinul nr.3108/2004, in forma in vigoare la momentul la care se pune problema aplicarii sale, in raport de hotararea penala nr.1166/13 iunie 2008 a Judecatoriei Pitesti, Sectia penala, a caror nelegalitate este invocata pe cale de exceptie in prezenta cauza, prevad ca: "Asiguratorii RCA nu acorda despagubiri pentru:amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducatorul autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea pagubei, precum si cheltuielile de executare a hotararilor penale privind plata despagubirilor".
Pe de alta parte, dispozitiile art.50 alin.(1) din Legea nr.136/1995, in forma in vigoare la acel moment, in raport de care este invocata exceptia, prevad ca: "Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri".
Curtea constata ca intre cele doua texte nu exista identitate de ipoteza juridica, pentru a se pune problema unei contradictorialitati intre aceste norme juridice.
Astfel, textul art.22 pct.6 din Ordinul nr.3108/2004 vizeaza cheltuielile de executare a hotararilor penale privind plata despagubirilor, in vreme ce textul art.50 din Legea nr.136/1995 se refera la cheltuielile de judecata pe care asiguratul este obligat sa le plateasca persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si avarierea ori distrugerea de bunuri.
Autorii exceptiei de nelegalitate sustine in mod nefondat identitatea de ipoteza juridica intre cheltuielile de judecata la care se refera art.50 din Legea nr.136/1995 si cheltuielile de executare la care se refera ordinul atacat prin exceptia de neexecutare.
Or, este evident ca cele doua tipuri de despagubiri care se solicita societatii de asigurari, respectiv cheltuielile de judecata si cheltuielile de executare, sunt diferite sub raportul momentului la care intervin, unele tinand de faza de judecata a procesului penal, iar celalalt tinand de faza de executare a hotararii penale.
Nu rezulta din textul art.50 in raport de care se invoca exceptia de nelegalitate faptul ca prin cheltuielile de judecata se inteleg si cheltuielile de executare, astfel incat textul art.22 pct.6 din ordinul atacat, nici nu contravine si nici nu adauga la textul din lege.
In cadrul prezentei exceptii de nelegalitate, instanta de contencios administrativ este tinuta sa verifice legalitatea actului administrativ atacat, in raport de actul normativ cu forta juridica superioara invocat.
Or, in cauza, autorii exceptiei de nelegalitate urmeaza sa execute despagubirile primite, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila si cu respectarea regimului instituit de acesta, inclusiv in ceea ce priveste suportarea cheltuielilor de executare.
Prin urmare, faza de executare a sentintei in raport de care se invoca exceptia de nelegalitate scapa domeniului de aplicare a legii speciale nr.136/1995 si este intrutotul supusa regimului de drept comun instituit de Codul de procedura civila, astfel incat o eventuala neregularitate a dispozitiilor Ordinului nr.3108/2004 referitoare la regimul suportarii cheltuielilor de executare nu ar putea fi sustinuta decat cel mult in raport de dispozitiile referitoare la executarea silita cuprinse in legea procedurala.
Pentru aceste motive, in baza art.312 alin.2 Cod procedura civila, retinandu-se ca in mod gresit instanta de fond a admis exceptia de nelegalitate, admitandu-se recursul, Curtea a respins exceptia ca nefondata.