Act administrativ fiscal. Act de executare. Calificarea naturii juridice. Exceptie de inadmisibilitate
Art.41, art.172 din Codul de procedura fiscala
Potrivit art.41 din Codul de procedura fiscala "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale." si el nu se confunda cu actele de executare, categorie in care intra titlul executoriu, instiintarile de plata si somatiile de executare, diferenta rezultand si din dispozitiile art.141 alin.2 din acelasi act normativ.
Titlul executoriu este primul act de executare si el se contesta in conditiile Capitolului XI din Codul de procedura fiscala, cel care reglementeaza contestatia la executare (art.172).
Din aceste dispozitii legale rezulta ca toate actele contestate in cauza, respectiv titlul executoriu, somatie de plata si instiintari de plata, sunt acte de executare care se contesta in procedura la care se refera textul de lege precitat si dispozitiile art.399 si urm. Cod procedura civila.
In raport de aceasta calificare a actelor legea nu prevede realizarea unei proceduri prealabile si, sub acest aspect, exceptia de inadmisibilitate se apreciaza ca este neincidenta in cauza.
(Decizia nr. 1217/R-CONT /16 mai 2012)
Constata ca prin actiunea inregistrata la 1 iunie 2011, reclamanta Asociatia "F.C." a C. de O. si U. de P. si P. C. din comuna Corbi a chemat in judecata pe paratii: Comuna Nucsoara, Primaria Comunei Nucsoara, Consiliul Local al Comunei Nucsoara, Comuna Corbi, Primaria Comunei Corbi, Consiliul Local al Comunei Corbi pentru a se dispune desfiintarea in totalitate a actelor administrativ fiscale reprezentate de instiintarile de plata nr.877/10.03.2011 si nr.1752/16.05.2011, stabilirea competentei de administrare a creantelor fiscale pentru terenul ce face obiectul contractului de inchiriere nr.1185/30.04.2008, stabilirea sumelor de bani incasate fara temei in perioada 2008-2011 de cele doua primarii, cu titlu de impozit pe teren, si obligarea acestora la virarea una catre cealalta a sumelor de bani reprezentand aceeasi taxa.
In motivare s-a aratat ca, prin contractul de inchiriere nr.1185/30.04.2008, reclamanta a convenit cu paratul Consiliul Local al Comunei Corbi inchirierea unei suprafete de 743,4 ha. si a achitat impozitul datorat catre Primaria Corbi.
In anul 2011, Primaria Comunei Nucsoara i-a transmis printr-o adresa si doua instiintari de plata ca ii datoreaza suma de 49.064 lei (comunicare initiala), respectiv suma de 42.165 lei (ultima instiintare de plata).
Se impune, asadar, in raport de buna-credinta a reclamantei sa se stabileasca cine este adevaratul creditor, nefiind firesc sa se plateasca de doua ori acelasi impozit fiscal, mai mult, sa i se pretinda si achitarea de accesorii si restante.
La 28 octombrie 2011 reclamanta si-a precizat si restrans actiunea solicitand desfiintarea in totalitate a celor doua instiintari de plata, a titlului executoriu nr.2146/08.06.2011 si a somatiei nr.2145/08.06.2011, precum si constatarea competentei de administrare a creantelor fiscale in raport de terenul obiect al contractului de locatiune.
Autoritatile locale din Corbi si din Nucsoara au formulat intampinare, prima dintre acestea sustinand lipsa calitatii procesuale pasive a primariei si prematuritatea formularii actiunii in raport de absenta procedurii prealabile la care se refera dispozitiile art.7 alin.6 din Legea nr.554/2004.
Comuna Nucsoara, Primaria Nucsoara si Consiliul Local al Comunei Nucsoara, prin intampinarea depusa la acelasi termen din 30 septembrie 2011, au sustinut ca actele a caror desfiintare o solicita reclamanta nu sunt acte administrativ fiscale, nu sunt executorie, ele avand valoarea unor notificari si instiintari de plata in vederea solutionarii amiabile a litigiului. Parata a mai solicitat si obligarea Comunei Corbi si a Consiliului Local Corbi la restituirea sumelor incasate in anii 2008-2010, respectiv 13.600 lei, 13.381 si 17.699 lei, cu penalitatile aferente pentru ultimii 3 ani.
Prin sentinta civila nr.1273/2011 Tribunalul Arges a respins actiunea, retinand ca este inadmisibil capatul de cerere privind stabilirea competentei de a administra creantele fiscale, intrucat un astfel de conflict se solutioneaza de o comisie specializata din cadrul Ministerul Economiei si Finantelor, iar celelalte capete de cerere au fost apreciate ca neintemeiate. S-a retinut astfel ca, din totalul suprafetei inchiriate de 728,4 ha., suprafata de 479 ha se afla pe raza comunei Corbi, iar cea de 249 ha. pe raza comunei Nucsoara, asa incat locatarul trebuie sa achite impozitul stabilit prin instiintarile de plata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta pentru motive incadrabile in dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila, sustinand in esenta urmatoarele:
- desi instanta a retinut ca reclamanta a achitat impozitele pe teren celor doua unitati administrativ teritoriale a mentinut obligarea acesteia in continuare, astfel ca va fi pusa in situatia de a face o plata dubla;
- gresit retine instanta ca obligatia rezulta din art.7 al contractului de locatiune cand, in realitate, izvorul ei se afla in disp.art.256(3) din Codul fiscal;
- instanta nu a dat o dezlegare referitoare la natura juridica a instiintarilor de plata, in raport de sustinerea intimatilor in sensul ca ele nu sunt acte administrative, dar si de decizia nr.2557/R-Com/2011 a Curtii de Apel Pitesti, de unde rezulta caracterul administrativ al actelor;
- instanta nu face aprecieri cu privire la legalitatea instiintarilor de plata in raport de prevederile Codului de procedura fiscala, respectiv prevederile art.85 si 43 din acest act normativ;
- este nelegala solicitarea retroactiva a taxei pe teren, ea fiind lipsita de suport legal, cata vreme nu era deschis un rol nominal unic, care are valoarea unei fise unice a contribuabilului;
- in conditiile in care nici una din cele doua categorii de autoritati locale nu au inteles sa rezolve conflictul privind competenta administrativ fiscala, o astfel de legitimare trebuie recunoscuta reclamantei, in conditiile in care solicitarea este accesorie cererii principale;
- instanta nu a dat dovada de rol activ, nu a staruit prin toate mijloacele in vederea lamuririi imprejurarilor de fapt si de drept, chiar daca acestea nu erau mentionate in cererea de chemare in judecata sau in intampinare. Nu a dispus atasarea dosarului nr.2766/109/2011 si a respins proba cu interogatoriu, care putea sa clarifice elemente importante in solutionarea pricinii.
Prin sentinta nr.1217/R-CONT din 16 mai 2012, Curtea de Apel Pitesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in opinia majoritara, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Asociatia "F.C." a C. de O. si U. de P. si P. C. din comuna Corbi si a obligat pe recurenta la 1.500 lei, cheltuieli de judecata catre paratii Primaria Nucsoara, Comuna Nucsoara si Consiliul Local al Comunei Nucsoara.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca, in conditiile art.137 din Codul de procedura civila, instanta este datoare sa se pronunte cu prioritate asupra exceptiilor a caror eventuala incidenta in cauza poate face inutila cercetarea fondului.
Solutionarea exceptiei de prematuritate, respectiv a inadmisibilitatii actiunii pentru neurmarea procedurii prealabile, este insa dependenta de aprecierea ce urmeaza a se face asupra naturii juridice a actelor a caror cenzura se solicita instantei de contencios administrativ.
In raport de aceste acte autoritatile locale din comuna Nucsoara au sustinut ca ele nu sunt acte administrativ-fiscale si au numai valoarea notificari pentru plata unor sume pretins datorate.
Aceasta sustinere este intemeiata, iar aprecierea determina mentinerea hotararii pronuntate de tribunal, cu modificarea insa a ratiunilor ce au impus solutia.
Potrivit art.41 din Codul de procedura fiscala "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale." si el nu se confunda cu actele de executare, categorie in care intra titlul executoriu, instiintarile de plata si somatiile de executare, diferenta rezultand si din dispozitiile art.141 alin.2 din acelasi act normativ, potrivit carora: "Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege. (3) Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator. (4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului."
Ca o concluzie se impune sa se retina ca titlul de creanta devine titlu executoriu in conditiile prevazute de alin.2, iar acesta din urma se emite de catre organul de executare, asa cum dispune alin.(4) al aceluiasi text.
Titlul executoriu este, asadar, primul act de executare si el se contesta in conditiile Capitolului XI din Codul de procedura fiscala, cel care reglementeaza contestatia la executare si unde se arata ca "(1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii. (2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art.403 alin. (4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile. (3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege. (4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta." (art.172).
Din aceste dispozitii legale rezulta ca toate actele contestate in cauza, respectiv titlul executoriu, somatie de plata si instiintari de plata, sunt acte de executare care se contesta in procedura la care se refera textul de lege precitat si dispozitiile art.399 si urm. Cod procedura civila.
In raport de aceasta calificare a actelor legea nu prevede realizarea unei proceduri prealabile si, sub acest aspect, exceptia de inadmisibilitate se apreciaza ca este neincidenta in cauza.
Este real ca, in masura in care actele ar fi primit calificarea unor acte administrative, contestarea lor urma sa se faca in conditiile art.205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala, demers ce se constituie intr-o procedura administrativa obligatorie pentru titlurile de creanta.
Este, de asemenea, real ca, intr-o judecata anterioara, ce a facut obiectul dosarului nr.2766/109/2011, finalizat prin decizia nr.2557/R-Cont/2011, s-a solutionat cererea de suspendare a executarii celor doua instiintari de plata, solicitare admisa de catre instanta.
O prima observatie care se impune este aceea ca, in procedura prevazuta de art.14 din Legea nr.554/2004, instanta nu face o verificare de fond a raportului juridic dintre parti, observand numai indeplinirea cerintelor impuse in mod imperativ de text.
Cu aceasta ocazie s-a pus in discutie natura de acte administrative a celor doua instiintari de plata, iar instanta de control judiciar a apreciat ca se impune suspendarea efectelor lor, intrucat ele nu sunt consecinta unor decizii de impunere.
O astfel de decizie nu are autoritate de lucru judecat in prezenta cauza, cand se face o verificare a fondului pretentiilor deduse judecatii si nu doar a aparentei de nelegalitate.
Concluzionand in raport de cele de mai sus ca actele contestate in cauza nu sunt acte administrativ fiscale si ca ele nu pot fi supuse cenzurii instantei de contencios administrativ, se apreciaza ca actiunea este nefondata si se impune a fi respinsa.
In raport de aceasta statuare apare inutila verificarea aspectelor ce tin de raportul fundamental dintre parti, legalitatea actelor de executare, atat din punctul de vedere al fondului cat si al formei, dubla plata, plata retroactiva si lipsa de rol activ a instantei de judecata in lamurirea acestor aspecte.
In ceea ce priveste conflictul de competenta administrativ-fiscala, asa cum a retinut si tribunalul, art.37 din Codul de procedura fiscala reglementeaza modalitatea de rezolvare a unui astfel de conflict, observand cu prioritate daca acesta exista in mod real.
Posibilitatea persoanei de a se adresa instantei de judecata, drept recunoscut in Legea fundamentala, nu poate duce la incalcarea procedurilor speciale stabilite de lege, la nerespectarea normelor imperative, care sunt tocmai o garantie a aplicarii unor principii.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciaza ca recursul este nefondat si, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a fost respins, cu aplicarea dispozitiilor art.274 din acelasi act normativ.