Anulare act administrativ. Termen de introducere a actiunii
Art. 1 alin. 6 si art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004
Potrivit art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004-R, autoritatea publica emitenta a actului administrativ unilateral apreciat ca nelegal, poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat deoarece a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.
Din interpretarea logica a acestui text se desprinde concluzia ca aceasta este singura cale de a inlatura actul abuziv, deoarece lasarea la latitudinea autoritatii publice a revocarii actului, ar conduce la afectarea principiului securitatii raporturilor juridice.
Ratiunea fixarii ca moment initial al curgerii termenului, in cazul actiunii introduse de autoritatea emitenta, a datei emiterii actului, este aceea ca acesta este momentul la care aceasta institutie cunoaste sau trebuie sa cunoasca motivul de nulitate ce afecteaza validitatea actului pe care il emite.
Cu toate acestea, trebuia avuta in vedere particularitatea spetei de fata, in care motivul de nulitate a fost cauzat si ascuns prin mijloace dolozive care intra sub incidenta legii penale. Cata vreme raspunderea penala nu s-a prescris, ar fi in afara oricarei ratiuni sa se prescrie dreptul de a solicita instantei repunerea in situatia anterioara, ca o consecinta directa a constatarii savarsirii faptei prevazute de legea penala.
Potrivit unui principiu de drept, nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu-si poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia unui drept).
(Decizia nr.1078/R-CONT /25 Aprilie 2012)
Constata ca prin actiunea inregistrata la data de 18.03.2010, reclamantul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vanatoare Rm.Valcea a chemat in judecata pe paratul I.T.G.A., solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna: nulitatea Deciziei nr.100/24.11.2008 prin care paratul a fost numit in functia publica de executie Consilier, clasa I, grad profesional debutant in cadrul acestei institutii; nulitatea Deciziei nr.82/30.11.2009 prin care paratul a fost numit functionar public de executie definitiv - Consilier, clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3; nulitatea juramantului de credinta al paratului depus si inregistrat la institutie sub nr.8651 la data de 02.12.2009, in baza art.62 alin.6 din Statutul functionarilor publici; anularea inscrierilor efectuate in carnetul de munca seria MMFES nr.4253122, precum si a inscrierilor efectuate in statele de plata lunare si in foile lunare de pontaj a celorlalte documente ce deriva din acestea, aferente pentru pozitia paratului, in perioada 24.11.2008-03.03.2010, precum si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca, in data de 11.11.2008, institutia a organizat un concurs pentru ocuparea functiei publice vacante de consilier (inginer silvic), grad profesional debutant, la care s-a prezentat si paratul, care, dupa sustinerea examenului a fost declarat admis.
La dosarul de concurs paratul a depus inscrisurile solicitate, intre care si adeverinta emisa de Universitatea Transilvania Brasov - Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere, prin care se atesta ca acesta a absolvit aceasta facultate, promotia 2003-2008.
Dupa sustinerea concursului, a fost emisa Decizia nr.100/24.11.2008, prin care paratul a fost incadrat in functia de consilier debutant, clasa I, iar la expirarea perioadei de stagiu a fost definitivat in functia de consilier definitiv, clasa I, treapta de salarizare 3, sens in care a depus juramantul de credinta, intrand in randul functionarilor publici.
Ulterior, la data de 02.03.2010, in urma unei sesizari adresata directorului institutiei, s-a purtat corespondenta cu Facultatea de Silvicultura, care a comunicat si confirmat ca paratul nu a finalizat aceasta facultate, fiind exmatriculat cu Ordinul Rectorului nr.3589/24.02.2009.
Paratul a recunoscut ca precizarile primite de la facultate sunt reale si in data de 03.03.2010 si-a prezentat demisia din functia publica, invocand motive personale.
Acesta a si predat inventarul aflat asupra sa si chiar a formulat un angajament de plata a prejudiciilor aduse institutiei, inregistrat sub nr.1506/04.03.2010.
Ca atare, in perioada 04.03.2010-06.03.2010, cu chitantele nr.0036 si nr.0037 acesta a depus la casieria institutiei suma totala de 7.600 lei aferenta salariilor primite necuvenit.
In sedinta publica din 29.11.2011, instanta de fond, din oficiu, a invocat exceptia tardivitatii privind petitul 1 si 2 al cererii de chemare in judecata si exceptia inadmisibilitatii privind petitele 3 si 4 ale acesteia.
Ulterior, Tribunalul Valcea - prin sentinta nr.2609/16.12.2011, a admis exceptiile invocate din oficiu de instanta si a respins actiunea reclamantului ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta in sensul aratat, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia in termen de 1 an de la data emiterii actului.
Angajarea paratului s-a facut prin Decizia nr. 100 din 24.11.2008, iar actiunea a fost inregistrata la 18.03.2010, deci cu depasirea termenului de 1 an, totodata s-a retinut ca cealalta decizie contestata a fost fundamentata pe prima decizie.
De asemenea, in ceea ce priveste juramantul si celelalte operatiuni administrative, tribunalul a retinut ca nu intrunesc caracterele juridice ale actului administrativ, asa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe de alta parte s-a constatat ca actele in speta nu mai produc efecte juridice intrucat paratul, la data de 04.03.2010, anterior introducerii actiunii, demisionase din functie, restituind si prestatiile primite.
Fata de toate acestea s-a admis exceptia tardivitatii pentru primele capete de cerere (fiind si inadmisibile urmare a lipsei efectelor) si inadmisibilitatii pentru celelalte capete ale cererii, respingandu-se actiunea.
Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs in termen legal de catre reclamant, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in sensul ca, in mod gresit, instanta de fond a invocat exceptii care nu au incidenta in prezenta cauza.
Astfel, raportat la exceptia tardivitatii petitelor 1 si 2 s-a sustinut ca, despre faptul ca paratul nu a finalizat studiile, a aflat abia in martie 2010, moment in care s-a si declansat actiunea in nulitate a actelor emise, avand in vedere ca acesta a depus la dosar o adeverinta emisa de Facultatea de Silvicultura.
Prin urmare, nu erau aplicabile dispozitiilor art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, referitoare la termenul de un an, fata de data la care s-a luat cunostinta de inexistenta actului doveditor al studiilor paratului.
De asemenea, s-a sustinut ca aceasta exceptie nu poate fi invocata si pentru petitul 2 al actiunii, respectiv nulitatea Deciziei nr.82/30.11.2009, pentru care nu a expirat termenul de un an.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii, s-a sustinut ca, documentul Carnet de munca nu este un act administrativ, in sensul art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, astfel ca inscrierile operate in acesta ca vechime in munca, nu pot fi anulate decat in temeiul unei hotarari judecatoresti, in termenul prevazut de legislatia muncii.
In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Curtea, examinand criticile aduse, a caror incadrare s-a facut pe temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila, a retinut ca recursul este fondat, pentru cele ce se vor arata in continuare.
Intr-adevar, potrivit art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004-R, autoritatea publica emitenta a actului administrativ unilateral apreciat ca nelegal, poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat deoarece a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.
Din interpretarea logica a acestui text se desprinde concluzia ca aceasta este singura cale de a inlatura actul abuziv, deoarece lasarea la latitudinea autoritatii publice a revocarii actului, ar conduce la afectarea principiului securitatii raporturilor juridice.
Ratiunea fixarii ca moment initial al curgerii termenului, in cazul actiunii introduse de autoritatea emitenta, a datei emiterii actului, este aceea ca acesta este momentul la care aceasta institutie cunoaste sau trebuie sa cunoasca motivul de nulitate ce afecteaza validitatea actului pe care il emite.
Cu toate acestea, trebuia avuta in vedere particularitatea spetei de fata, in care motivul de nulitate a fost cauzat si ascuns prin mijloace dolozive care intra sub incidenta legii penale. Cata vreme raspunderea penala nu s-a prescris, ar fi in afara oricarei ratiuni sa se prescrie dreptul de a solicita instantei repunerea in situatia anterioara, ca o consecinta directa a constatarii savarsirii faptei prevazute de legea penala.
Potrivit unui principiu de drept, nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu-si poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia unui drept)
De aceea, interpretand textul de lege in lumina acestor principii, data de la care se calculeaza termenul in cauza de fata se circumscrie datei la care s-a primit sesizarea adresata directorului institutiei, respectiv 02.03.2010, data la care s-a nascut dreptul institutiei de a solicita anularea actelor in temeiul carora intimatul a ocupat postul de consilier.
Deci, Curtea nu a retinut sustinerea, pe care o apreciaza fara temei legal, cu privire la nasterea dreptului de a contesta, institutia, in raport de situatia data, aflandu-se in termenul de exceptie prevazut de textul precitat, respectiv de un an pentru "motive temeinice".
Asadar, critica bazata pe ideea ingradirii accesului la justitie ca urmare a imposibilitatii cunoasterii existentei actului administrativ unilateral vatamator si, in consecinta, a imposibilitatii contestarii lui pe calea contenciosului administrativ, este justificata.
In cauza, termenul de un an s-a calculat, asadar, de la data la care autoritatea publica a luat cunostinta, prin orice mijloc, despre situatia vatamatoare regasita in actul administrativ ce doreste sa-l conteste.
Raportandu-ne la situatia din speta, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului administrativ unilateral nelegal nu se poate realiza decat prin aplicarea rationamentului expus, considerand actiunea introdusa in termenul de exceptie al motivului temeinic justificat, recurenta dovedind maxima diligenta dupa momentul cunoasterii falsului care a stat la baza actelor emise de aceasta.
Pe de alta parte, Curtea a retinut, in ceea ce priveste interesul - cerinta necesara pentru existenta dreptului la actiune -, interesul conferind calitatea de parte cu referire la exercitiul actiunii in justitie, ca recurenta-reclamanta justifica intrunirea cumulativa a exigentelor acestui element al exercitiului dreptului, prin aceea ca acesta este serios, legitim si direct, nascut si actual, ca urmare a consecintelor negative rasfrante asupra conditiilor imperative necesare ocuparii functiilor publice.
Faptul ca prin Ordonanta nr.1281/P/20.05.2011 Parchetul de pe langa Judecatoria Rm.Valcea a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru faptele prevazute de art.215 alin.2, art.288 alin1.si art.291 Cod penal, a invinuitului I.T.G.A., aplicandu-i-se numai o sanctiune cu caracter administrativ, nu inseamna ca actele administrative emise in baza documentului prezentat de parat isi pastreaza valabilitatea, atata vreme cat s-a dovedit si recunoscut inducerea in eroare a institutiei cu privire la studiile absolvite (f.34-35).
Pe de alta parte, in motivarea ordonantei s-a retinut ca prejudiciul provocat de invinuit consta in anularea si refacerea actelor intocmite de un functionar ce nu avea competente de a le efectua.
Exceptia tardivitatii, insa, nu este incidenta in privinta anularii Deciziei nr.82/30.11.2009, care este introdusa in termen de 1 an, prevazut de lege.
Fata de considerentele expuse, retinand ca instanta de fond a solutionat cauza pe o exceptie care nu este incidenta, fara a intra in cercetarea fondului, in temeiul art.312 alin.1 si 5 Cod procedura civila, Curtea a apreciat ca se impune reluarea judecatii de catre aceeasi instanta, unde se vor avea in vedere si celelalte critici exprimate in prezenta cale de atac.