Cercetarea prealabila a salariatului. Culpa salariatului care refuza sa faca vreo declaratie referitor la faptele retinute in sarcina sa.
Referitor la cercetarea prealabila, Curtea constata ca intimatul-contestator a fost invitat de angajator la Serviciul Personal in vederea efectuarii
cercetarii prealabile si acesta a refuzat sa faca vreo declaratie cu privire la acele fapte retinute in sarcina sa.Refuzul de a da nota explicativa
conduce la culpa contestatorului, care a refuzat sa dea vreo explicatie, astfel ca tribunalul trebuia sa judece cauza pe fond si nu pe exceptie, intrucat
nu se poate retine neefectuarea cercetarii prealabile din culpa societatii angajatoare, ci din culpa intimatului, pentru motivele sus-citate.
(Decizia civila nr.1204/R-CM din 26 iunie 2009)
Prin cererea inregistrata la 26 februarie 2009, petentul C.A. a solicitat anularea deciziei nr.29/05.02.2009, emisa de intimata societate din Ramnicu
Valcea, prin care, in baza art.61 lit.a Codul muncii i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca, reintegrarea in functia avuta si obligarea
angajatorului sa-i plateasca drepturile salariale la care era indreptatit, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca lucreaza la unitatea intimata din data de 1 martie 1978, in functia de presator in cadrul diviziei
Fitting/Cazangerie. La data de 29 ianuarie 2009 s-a prezentat la locul de munca in schimbul II si trebuia sa execute impreuna cu echipa sa un
"fund eliptic" de O 2200 din inox. Presa pe care urma sa o utilizeze prezenta defectiuni tehnice de mai multi ani si dupa terminarea fazei I (de ambutisare) nu s-a mai putut trece la faza a II-a si atunci s-a intrerupt lucrarea pentru a se face reparatiile necesare. Au finalizat presa a doua zi si aceasta a fost preluata de beneficiar si montata, fiind folosita si in prezent fara sa i se gaseasca vreo defectiune.
A mai aratat contestatorul, ca la data de 04.02.2009 a fost chemat la directorul coordonator care i-a adus acuzatii cu privire la piesa executata si a
fost obligat sa semneze o declaratie prin care isi recunostea vinovatia.
Contestatorul apreciaza ca masura de concediere este nelegala, intrucat nu s-au luat masuri niciodata pentru aducerea utilajelor intr-o stare buna de
functionare si in acest context s-a procedat la indepartarea sa pentru ca devenise o persoana incomoda.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimata a solicitat respingerea contestatiei pe considerentul ca s-a luat decizia de desfacere a contractului
individual de munca ca urmare a abaterii grave savarsita de contestator la data de 29.01.2009, abatere care a tulburat profund activitatea angajatorului.
Astfel, contestatorul avea de urmarit niste pasi standard pentru executarea in conditii de calitate a piesei "fund elipsoidal" din tabla de inox si
trebuia sa respecte anumite etape de ambutisare : documentarea, preincalzirea sculelor la minim 200 0C cu ajutorul unui disc special si pregatirea si
verificarea pirometru optic necesar pentru verificarea temperaturii pe presa la inceputul ambutisarii si la sfarsit de ambutisare. In acest sens,
s-a aratat ca nu au fost respectate dimensiunile piesei si procedura, fapt ce a condus la realizarea unei piese necorespunzatoare.
Prin sentinta civila nr.427 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Valcea a admis contestatia, a constatat nulitatea deciziei nr.29/05.02.2009, emisa de
intimata si a dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior emiterii acestei decizii.
A fost obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi
beneficiat contestatorul, cu incepere de la data emiterii deciziei si pana la data reintegrarii contestatorului in functia detinuta.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata a fost respinsa ca nedovedita.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin decizia contestata, intimata a sanctionat disciplinar pe contestator cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca in baza art.61
lit.a din Codul muncii , incepand cu data de 05.02.2009.
Analizand decizia contestata sub aspectul cerintelor de continut obligatorii prevazute de art.268 alin.(2 ) Codul muncii, tribunalul a apreciat ca in
cauza au fost incalcate dispozitiile cuprinse la literele a) si c) ale art.268 al.2, fapt ce atrage nulitatea absoluta a acestei decizii de desfacere
a contractului de munca.
Astfel, in ceea ce priveste mentiunile obligatorii cuprinse la art.268 alin.2 lit.a Codul muncii, s-a constatat ca in decizia contestata nu se indica
fapta care constituie abatere disciplinara, nu sunt precizate prevederile din Statutul personal, Regulamentul intern sau Contractul Colectiv de Munca,
care au fost incalcate de contestator.
Fapta contestatorului care constituie abatere disciplinara este precizata doar generic in sensul ca acesta ar fi comis abateri grave in procesul de
productie si nu ar fi respectat atributiile din fisa postului, facandu-se o referire prealabila la un referat intocmit in data de 04.02.2009. Or, simpla
trimitere la acest referat nu reprezinta o respectare a conditiei legale de descriere in concret a abaterii disciplinare pretins a fi comisa de catre
contestator, iar decizia nr.29/5.02.2009 nu poate fi completata ulterior cu mentiunile cuprinse in referatul mai sus mentionat.
Din analiza dispozitiilor art.268 Codul muncii, rezulta ca prin normele acestei legi - cadru in materia raporturilor de munca, fiind norme de protectie,
legiuitorul a inteles sa reglementeze strict procedura de emitere a dispozitiei de sanctionare, procedura care este aceeasi indiferent de sanctiunea
aplicata salariatului, cata vreme textul de lege invocat nu face distinctie.
In acest sens sunt si dispozitiile art.266 Codul muncii, in care se prevede ca angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu
gravitatea abaterii disciplinare savarsite, avandu-se in vedere urmatoarele: imprejurarile in care fapta a fost savarsita; gradul de vinovatie al
salariatului; consecintele abaterii disciplinare; comportarea generala in serviciu a salariatului; eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior
de acesta.
Prin urmare, gravitatea abaterii disciplinare se apreciaza in raport de elementele mai sus mentionate, care decurg numai din descrierea detaliata,
in amanunt si, in acelasi timp, in concret, a faptei ce constituie abatere disciplinara.
Decizia contestata nu respecta nici dispozitiile art.267din Codul muncii, potrivit carora, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura nu poate
fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul
va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, ora si locul intrevederii.
Faptul ca la data de 04.02.2009 s-a intocmit un referat al Diviziei Fitting/Cazangerie din cadrul societatii intimate, iar la data de 05.02.2009 s-a
dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului, reprezinta o dovada certa a imprejurarii ca nu s-a respectat
cerinta obligatorie prevazuta de lege de a se efectua cercetarea disciplinara prealabila.
Intrucat angajatorul nu a convocat in scris pe contestator la efectuarea cercetarii prealabile a faptei ce pretinde a fi abatere disciplinara, decizia
contestata este lovita de nulitate absoluta. Cercetarea disciplinara prealabila nu a fost efectuata, astfel incat contestatorul nu a putut sa-si faca
apararile necesare.
Potrivit dispozitiilor art.63 alin.1 din Codul muncii, concedierea disciplinara poate fi dispusa numai dupa efectuarea de catre angajator a cercetarii
prealabile, in cursul careia salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa, sa ofere toate probele si motivatiile
pe care le considera necesare.
Intrucat decizia nr.29/05.02.2009, emisa de intimata nu respecta prevederile legale, dovada fiind faptul ca nu au fost descrise in amanunt abaterile
savarsite de contestator, iar pe de alta parte nu au fost mentionate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat, sau daca
s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila, tribunalul a constatat ca decizia contestata este nula absolut, fapt ce atrage inutilitatea analizarii
temeiniciei acesteia.
Legiuitorul a inteles sa instituie aceasta sanctiune tocmai ca o garantie a salariatului ca apararile sau explicatiile date in justificarea atitudinii
imputate au fost analizate si avute in vedere de angajator, iar decizia de sanctionare nu este luata arbitrar.
Dat fiind caracterul formal al deciziei de sanctionare ce rezulta din caracterul imperativ al dispozitiilor art.268 Codul muncii, lipsa mentiunilor
obligatorii pe care decizia trebuie sa le cuprinda nu poate fi complinita prin alte masuri sau probe administrate in acest sens.
Impotriva sentintei a declarat recurs, in termen legal, societatea intimata care a criticat hotararea atacata in esenta pentru motive de nelegalitate si
netemeinicie, sustinand ca in mod gresit instanta de fond nu a constatat ca recurenta a indeplinit dispozitiile art.267 alin.1 din Codul Muncii care
reglementeaza modalitatea de cercetare prealabila a abaterii disciplinare.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca reclamantul a fost convocat in scris cu adresa nr.1715/2009, ca acesta a refuzat sa dea o nota explicativa
si ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art.267 alin.3 din Codul Muncii potrivit carora "neprezentarea salariatului la convocarea facuta, fara
un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea fara efectuarea cercetarii prealabile".
S-a mai mentionat ca cercetarea prealabila nu s-a putut efectua din culpa contestatorului, astfel incat, in mod gresit instanta de fond a constatat
nulitatea deciziei pe motiv ca au fost incalcate de recurenta prevederile art.63 si art.267 alin.1 din Codul Muncii.
De asemenea, s-a aratat in recurs ca in mod gresit prima instanta a retinut ca, la emiterea deciziei de desfacerea contractului individual de munca al
intimatului, recurenta a incalcat prevederile art.268 alin 2 lit.a si c din Codul Muncii, desi realitatea contrazice acest aspect intrucat societatea
parata a descris fapta care constituie abatere disciplinara si a indicat motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat sau motivele pentru care in conditiile prevazute de art.67 nu a fost efectuata cercetarea prealabila.
In drept si-a intemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Intimatul-contestator a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor
de judecata.
Recursul a fost admis, cu consecinta casarii sentintei atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare la instanta de fond, retinandu-se urmatoarele:
In mod nelegal prima instanta a constatat nulitatea deciziei nr.29/05.02.2009 emisa de societatea intimata, considerand ca aceasta nu respecta prevederile
legale, desi, cercetand continutul acestei dispozitii, Curtea a constatat ca a fost precizat motivul pentru care s-a dispus desfacerea disciplinara a
contractului individual de munca al contestatorului, si anume nerespectarea procedurilor si instructiunilor de lucru, fapt ce a condus la inregistrarea
de costuri importante datorate neconformitatii.
S-a aratat si faptul ca la intocmirea deciziei nr.29/05.02.2009 emisa de intimata pentru desfacerea contractului individual de munca al contestatorului
C.A. s-a avut in vedere si referatul diviziei Fitting/Cazangerie nr.714/04.02.2009, unde se descriu faptele retinute in sarcina contestatorului.
De asemenea, s-au mentionat reglementarile ce au fost incalcate de contestator din punctul de vedere al societatii recurente si anume art.179 lit.g din
C.C.M., art.18.14; 21.4 din Regulamentul de ordine interioara art.61 lit.a coroborat cu art.264 alin.1 lit.f din Codul Muncii cu modificarile si
completarile ulterioare.
Referitor la cercetarea prealabila s-a constatat ca prin adresa nr.715 din 04.02.2009 emisa de intimata (f.20 dosar fond), contestatorul a fost invitat
la Serviciul Personal in data de 04.02.2009, orele 12, in vederea efectuarii cercetarii prealabile si salariatul a refuzat sa faca vreo declaratie
referitor la acele fapte retinute in sarcina sa.
Acest aspect rezulta si din procesul-verbal aflat la fila 21 dosar fond si anume faptul ca salariatul C.A. a refuzat sa dea nota explicativa.
In concluzie, s-a retinut ca societatea recurenta nu a incalcat prev.art.63 alin.1 si art.268 din Codul Muncii pentru a se constata nulitatea deciziei nr.29/05.02.2009, intrucat cercetarea prealabila nu s-a putut efectua din culpa contestatorului care a refuzat sa dea vreo explicatie si mai mult, in decizia de desfacere a contractului individual de munca al acestuia sunt descrise motivele care au condus societatea sa ia aceasta masura.
Fata de aceste considerente, constatandu-se ca in speta se impune judecarea cauzei pe fond de prima instanta si nu pe exceptie, in baza art.312 si art.315 din Codul de procedura civila a fost admis recursul, casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare la prima instanta, pentru solutionarea litigiului in fond.