CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONSECINTA
EDIFICARII UNUI IMOBIL DUPA ANULAREA
AUTORIZATIEI DE CONSTRUIRE PENTRU VICII DE
FORMA. INTRAREA IN LEGALITATE.
- art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii;
- - art. 56 alin. 3 din Ordinul nr. 1430/2005
pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 50/1991
In situatia in care imobilul a fost realizat in baza unei
autorizatii de construire anulata pentru vicii de forma, autoritatea
administrativa competenta poate proceda la emiterea unei autorizatii de
construire in vederea intrarii in legalitate, daca imobilul corespunde
cerintelor de calitate, in temeiul dispozitiilor art. 28 din Legea nr.
50/1991 si art. 56 alin. 3 din Ordinul nr. 1430/2005.
( Curtea de Apel Pitesti - s.c.c.a.f., decizia nr. 1062/R-C/14
noiembrie 2008)
Prin sentinta civila nr.410/CA din 7 iulie 2008, Tribunalul
Arges a admis in parte actiunea reclamantului M.D., a anulat certificatul
de urbanism si autorizatia de construire emise de paratul primarul
comunei B., a obligat pe paratii Primarul si Primaria B. sa nu mai emita
alta autorizatie de construire si alt certificat de urbanism pana la
reglementarea raporturilor dintre reclamant si paratul T.M., a Mihai, a
obligat pe paratul primarul comunei la 5000 lei daune morale, a respins
capatul de cerere privitor la daune materiale si a obligat pe parati la 1000
lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, instanta a
retinut ca exceptia lipsei de interes a reclamantului in promovarea actiunii
este nefondata, avand in vedere ca reclamantul, in mod constant, a
sustinut si dovedit ca autorizatia a fost emisa pentru un imobil ce a fost
edificat pe o parte din terenul proprietatea sa.
Pe fondul pricinii, instanta a retinut ca prima autorizatie de
construire a fost anulata judecatoreste, cu motivarea ca lipsesc
semnaturile legale pe aceasta, fara a fi antamat fondul cauzei.
Primarul comunei a emis alt certificat de urbanism si
autorizatie de construire, in baza aceleiasi documentatii ce a stat la baza
emiterii autorizatiei de construire initiale, fara a se tine cont de acestea si
de faptul ca, in mod irevocabil, s-a stabilit ca o parte de imobil a fost
edificat pe terenul reclamantului.
Prima instanta a apreciat ca ilegalitatea edificarii unei
constructii nu poate fi acoperita prin emiterea autorizatiei de construire si
a certificatului de urbanism, deoarece se incalca dreptul de proprietate al
reclamantul, stabilit irevocabil prin hotarare irevocabila, precum si
hotararea insasi, ce i-a fost adusa la cunostinta de catre reclamant, situatie
ce ar putea atrage si raspunderea penala.
Impotriva sentintei, in termen legal au formulat recurs paratii
Primaria comunei B. si Primarul comunei B. cat si T.M., ca si
reclamantul M.D.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate, ce se
incadreaza in disp.art.304 pct.7 si 9 Cod pr.civila, cat si sub toate
aspectele, in temeiul art.3041 Cod pr.civila, Curtea a constatat ca
recursurile paratilor sunt fondate, spre deosebire de cel al reclamantului.
Pentru o mai buna clarificare a situatiei partilor, au fost
analizate cu prioritate recursurile paratilor, ce au fost admise, pentru
urmatoarele argumente:
Critica paratilor referitoare la gresita anulare a actelor este
intemeiata, cat timp dispozitiile legale retinute de prima instanta nu sunt
incidente in speta, situatia de fapt si de drept constand in intrarea in
legalitate a unei constructii deja edificata in baza unei autorizatii existente
la momentul edificarii constructiei, ce a fost anulata pentru vicii de
forma, situatie reglementata de dispozitiile art.28 din Legea nr.50/1991,
coroborate cu art.56 alin.3 din ordinul nr.1430/2005 prin care au fost
aprobate Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.50/1991.
Potrivit textelor de lege sus mentionate, daca exista un imobil
realizat chiar in absenta autorizatiei de constructie, daca acesta intruneste
conditiile urbanistice de integrare in cadrul construit preexistent,
autoritatea administratiei publice locale competente poate proceda la
emiterea unei autorizatii de construire in vederea intrarii in legalitate, in
coroborare cu luarea masurilor legale care se impun, daca acesta
corespunde cerintelor de calitate.
Cu atat mai mult, emiterea autorizatiei de constructie pentru
intrarea in legalitate se impunea pentru situatia concreta din speta, in care
imobilul a fost edificat in baza unei autorizatii preexistente, care a fost
anulata pentru vicii de forma, legate de lipsa unor semnaturi.
Calitatea de constructor de buna credinta a paratului T.M. a
facut obiectul cercetarii judecatoresti, respingandu-se capatul de cerere
privind obligatia la demolarea constructiei aflata pe terenul proprietatea
reclamantului, pe 6,61 m.p.( filele 37-39).
Mai mult, prin sentinta nr.2132/7 aprilie 2008 a Judecatoriei
Pitesti au fost obligati aceeasi parati sa efectueze anumite modificari
constructive la casa si sa plateasca reclamantului suma de 28.500,06 lei
reprezentand lipsa de folosinta a terenului de 238,71 m.p., actualizata de
la data de 28.11.2005 (momentul pronuntarii deciziei nr.1218/2005 a
Tribunalului Arges) pana la data platii efective, suma stabilita de catre
instanta in raport de pretul de circulatie de 35 EURO/mp. practicat in
zona.
Drept urmare, eliberarea actelor ce fac obiectul prezentei
cauze s-a facut in vederea intrarii in legalitate, fiind deja stabilit
judecatoreste ca nu se impune demolarea portiunii de constructie
edificata pe terenul proprietatea reclamantului, paratii fiind obligati la
anumite modificari ale propriei constructii, tocmai la cererea
reclamantului.
Daca s-ar primi actiunea de fata, s-ar ajunge practic la
inlaturarea efectelor hotararilor judecatoresti anterioare, iar anularea
celor doua acte, dincolo de faptul ca ar fi lipsite de finalitate, pentru ca
autoritatea locala nu ar putea dispune demolarea, data fiind solutionarea
irevocabila a cererii avand un asemenea obiect, stabilindu-se
judecatoreste ca reclamantul este indreptatit sa primeasca o suma
echivalenta pretului de circulatie a terenului, nici nu s-ar putea dispune in
sensul celor solicitate de reclamant, cat timp emiterea lor s-a facut in
temeiul art.28 din Legea nr.50/1991 si art.56 din Normele Metodologice
de aplicare a acestei legi, care conditioneaza eliberarea lor doar de
intrunirea cerintelor de calitate.
Consimtamantul eventual al reclamantului, retinut de catre
prima instanta ca fiind necesar pentru eliberarea actelor, nu are relevanta,
in raport de dispozitiile legale care stau la baza emiterii acestora si de
situatia concreta in care se afla partile, diferendul dintre ele fiind deja
transat judecatoreste prin stabilirea despagubirilor si efectuarea
modificarilor la constructia paratului T.M..
Prima instanta, de altfel, nu a analizat aceste aparari, desi
paratul a sustinut constant acest lucru, sub acest aspect actiunea
reclamantului fiind practic lipsita de finalitate si, corelativ, de interes.
In ceea ce priveste temeiurile de drept retinute de prima
instanta, se constata ca art.11 alin. 1 lit.c din Norme nu exista, art.16
alin.1, art.30 alin. 1 si art. 41 alin.1 din Norme se refera la documentatia
ce trebuie depusa si la verificarile din partea compartimentelor de
specialitate ale emitentului (cerinte respectat, documentele fiind depuse,
in copie, si la dosarul de fond), iar art.46 lit. b, care se refera la protejarea
proprietatii vecinilor are in vedere alte aspecte decat cele pretinse de
reclamant.
In concluzie, in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila, recursurile
paratilor vor fi admise, iar sentinta va fi modificata in sensul respingerii
in tot a actiunii, retinandu-se ca odata ce nu exista temeiuri pentru
anularea celor doua acte, nu pot fi acordate daune morale si nici pastrata
dispozitia interdictiei de eliberare a altei autorizatii de construire sau
certificat de urbanism.
Pe cale de consecinta, recursul reclamantului care viza
acordarea daunelor materiale si morale in cuantumul solicitat va fi respins
ca nefondat, pentru temeiurile ce au stat la baza solutionarii celorlalte
recursuri.
Odata ce actele contestate au fost emise pentru intrarea in
legalitate, retinandu-se imposibilitatea desfiintarii constructiei prin
hotarari intrate in puterea lucrului judecat, este evident ca reclamantul nu
este indreptatit sa primeasca vreo suma de bani cu titlu de daune morale
sau materiale. Se va retine, in plus, si ca nu s-a facut dovada existentei
unui asemenea prejudiciu; dimpotriva atunci cand a solicitat i s-a eliberat
propria autorizatie de constructie (filele 55-57), fara a se dovedi ca i s-ar
fi refuzat acest lucru, potrivit sustinerilor personale, doar in aceasta
ipoteza putand pretinde ca a fost prejudiciat.
In concluzie, acest recurs a fost respins ca nefondat, in temeiul art.312
alin.1 Cod pr.civila.