CONTRACT ADMINISTRATIV. AJUNGERE LA TERMEN.
NATURA DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR.
COMPETENTA.
- art. 2 lit.c si art.8 din Legea nr.554/2004
- art.1414 si 1431 din Codul civil
Contractul de transmitere temporara a unor terenuri
forestiere din domeniul public catre o societate comerciala este un
contract administrativ care, prin ajungere la termen, naste in
sarcina partilor drepturi si obligatii de natura celor la care se
refera art.1431 din Codul civil.
Reclamantul ce a transmis folosinta bunurilor nu este
tinut sa-si dovedeasca dreptul de proprietate, intrucat invoca un
drept personal derivat din contract.
Competenta de solutionare a unei astfel actiuni revine
instantei de contencios si nu celei comerciale.
( Curtea de Apel Pitesti - s.c.c.a.f., decizia nr. 1171/R-
C/17decembrie 2008)
Prin actiunea inregistrata la 5 ianuarie 2007, reclamanta
R.N.P. - R.- prin D.S.Rm.Valcea a chemat in judecata pe parata SC C.F.
SA pentru a fi obligata sa-i predea terenul in suprafata de 0,1277 ha., din
fondul forestier proprietate publica a statului U.P.I, u.a. 189C%, U.P.III,
u.a. 65C%, U.P. IV, u.a. 73C%, U.P. V, u.a. 88A%, u.a. 101C% si u.a.
20b%, in conditii apte pentru impadurire.
In motivare s-a aratat ca, intre parti a intervenit un contract
de transmitere temporara a unor terenuri forestiere, contract ce a fost
prelungit printr-un act aditional pana la 31 decembrie 2005, data la care
parata trebuia sa predea terenurile primite in aceeasi stare in care ii
fusesera transmise, respectiv acte pentru impadurire.
Prin sentinta civila nr.5868/2007, Judecatoria Rm.Valcea a
admis actiunea asa cum a fost ea precizata si a obligat-o pe parata sa
predea reclamantei suprafata de 0,0527 ha., teren forestier proprietatea
publica a statului, situat in U.P. I Calinesti u.a. 189, in conditii apte
pentru impadurire.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca, intre parti a
intervenit, la 10 iulie 1996, contractul nr.226 prin care reclamanta a
transmis paratei pentru folosire temporara o suprafata de 0,8633 ha.
ocupata de cabaze forestiere, conventie ce a fost prelungita printr-un act
aditional incheiat de parti pana la 31 decembrie 2005.
Cu ocazia efectuarii expertizei s-a constatat ca reclamanta mai
poate solicita doar suprafata de 0,0527 ha., asa cum de altfel a si precizat
in concluziile scrise, intrucat diferenta a fost predata obstilor si deci nu se
mai afla in posesia paratei.
Cu privire la acest teren, insa, ce face parte din fondul
forestier proprietate publica a statului si se afla situat in Parcul National
Cozia, s-a retinut ca reclamanta are calitate procesuala activa, intrucat el
nu a fost inca retrocedat si tot acolo se afla situat si sediul sectorului de
exploatare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, cale de
atac inregistrata initial la Sectia civila a Tribunalului Valcea, iar in urma
incheierii nr.28 din 13 martie 2008, l-a Sectia comerciala si de contencios
administrativ a aceleiasi instante.
Prin decizia nr.8/2008, Tribunalul Valcea a admis calea de
atac calificata drept apel, a anulat sentinta si a retinut cauza spre
competenta solutionare, in prima instanta, la Tribunalul Valcea -
Completul specializat al sectiei comerciale.
In considerentele acestei decizii s-a retinut ca obiectul cauzei
este reprezentat de obligatii contractuale si deci cererea este neevaluabila
in bani, apreciere fata de care s-a impus calificarea caii de atac si
aprecierea ca pricina revine in prima instanta spre solutionare tribunalului
in baza art.2 alin.1 pct.1 lit.a din Codul de procedura civila si art.4 si 56
din Codul comercial.
Cu ocazia judecatii in fond, Tribunalul Valcea a pronuntat
sentinta nr.908/2008, prin care a admis actiunea si a obligat-o pe parata
sa predea reclamantei suprafata de 0,0527 ha. teren forestier situat in
perimetrul Ocolului Silvic Cornet U.P. I u.a.189, in conditii apte de
impadurire.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a avut in vedere
raportul de expertiza tehnica prin care a fost identificat terenul intre
bornele 433, 434 si 435 din zona "Parcul Nationa Cozia", teren ce
apartine fondului forestier proprietate publica a statului si faptul ca, prin
actiunea introductiva, nu s-a pus in discutie dreptul de proprietate al
reclamantei, aceasta formuland o actiune personala derivata din contract.
Impotriva sentintei a formulat apel parata.
Cu prioritate, in conditiile art.137 din Codul de procedura
civila si art.84 din acelasi act normativ, instanta a pus in discutia partilor
natura juridica a litigiului si calea de atac formulata impotriva sentintei
criticate.
Astfel, sub acest aspect se apreciaza ca instanta a fost
investita cu solutionarea unei actiuni personale derivata dintr-un contract
administrativ al carui obiect a fost transmiterea folosintei unui teren ce
apartinea domeniului public al statului.
Potrivit art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, sunt asimilate
actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice care
au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, iar in
conditiile art.8 alin.2 din aceeasi lege, competenta de solutionare a
litigiilor legate de incheierea, modificarea, interpretarea, executarea si
incetarea contractului administrativ revine instantei de contencios.
In aceasta ordine de idei se apreciaza si ca, desi conventia
partilor este anterioara reglementarilor legale precitate (dar si Legii
nr.219/1998) o astfel de calificare a contractelor incheiate de autoritatile
publice cu privire la bunurile din domeniul public a fost data si anterior,
insa numai pe cale de interpretare a altor dispozitii legale, fara o calificare
expresa cum se face prin Legea contenciosului administrativ.
De altfel, actiunea este formulata dupa intrarea in vigoare a
Legii nr.554/2004 si de aceea, competenta ei revine instantei de
contencios-administrativ.
Este adevarat ca, judecand prima cale de atac de catre
Tribunalul Valcea, a facut aplicarea dispozitiilor procedurale cu privire la
competenta, dispozitii ce se aplicau litigiilor comerciale.
Pentru considerentele de mai sus, o astfel de calificare nu
poate fi primita, insa, se apreciaza ca nu se impune casarea sentintei si
trimiterea cauzei spre rejudecare ca o consecinta a aplicarii dispozitiilor
art.304 pct.3 din Codul de procedura civila.
Aceasta concluzie este sustinuta de faptul ca pricina de
contencios administrativ revenea in competenta de solutionare a Sectiei
specializate din cadrul Tribunalului Valcea si se judeca in compunere de
un judecator.
Sentinta criticata a fost pronuntata in aceasta compunere de
un judecator al sectiei comerciale si de contencios administrativ si s-a
facut aplicarea unor dispozitii de drept material ce se constituie intr-un
sediu de materie pentru problema de drept pusa in discutie, comun
contractelor civile, comerciale si administrative.
Asadar, se apreciaza ca nu a existat o incalcare a competentei
de solutionare a instantei, cu ocazia pronuntarii hotararii criticate,
hotarare care, fata de dispozitiile art.20 din Legea nr.554/2004, poate fi
atacata cu recurs si nu cu apel.
Pentru aceste ratiuni, prezenta cale de atac a primit o astfel de
calificare si se apreciaza, ca motivele invocate sunt incadrabile in
dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 din Codul de procedura civila.
Asa cum s-a aratat mai sus, cauza juridica a actiunii formulate
este reprezentata de contractul incheiat intre parti, contract ce a expirat si
in temeiul caruia parata trebuia sa restituie bunul pe care il primise in
folosinta pe durata determinata.
Contractul are aspectul unui contract de locatiune (art.1414
Cod civil), iar locatarului ii revine obligatia instituita de art.1431 din cod,
respectiv sa restituie lucrul in starea in care l-a primit la incetarea
conventiei.
In cazul actiunilor derivate din contract, cum este cazul in
speta, in care nu se invoca dreptul real, ci obligatiile contractuale,
reclamantul locator nu este tinut sa dovedeasca ca este proprietarul
bunului, ci doar ca a dat acest bun in folosinta si a expirat termenul
conventiei.
Probandu-se ca reclamanta a fost aceea care a dat paratei in
folosinta terenul de 0,0527 ha., iar conventia a ajuns la termen, deci a
expirat termenul locatiunii, sunt indreptatite pretentiile de a solicita
fostului locatar, actuala parata, sa restituie bunul in conditiile in care l-a
primit.
Aspectele invocate in actuala cale de atac sunt lipsite de
relevanta atunci cand ele pun in discutie chestiuni ce exced cadrului
procesual cu care instanta a fost investita. Faptul ca pe teren s-ar afla
anumite constructii, ca ele ar fi inscrise intr-un anumit capital social sau,
asa cum s-a sustinut la fond, ca parata nu mai detine terenul ca efect al
unor retrocedari, nu sunt de natura sa influenteze pretentiile deduse
judecatii.
Reclamanta-intimata are legitimare procesuala activa in a
solicita paratei-recurente sa restituie terenurile pe care i le-a dat in
folosinta temporara la momentul la care perioada convenita a expirat,
intrucat cererea sa are la baza contractul partilor si dispozitiile art.1431
din Codul civil.
Fata de aceste considerente, curtea a apreicata ca recursul este
nefondat si, in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila, se impune a fi respins.