LEGEA NR.10/2001. STABILIREA DESPAGUBIRILOR. COMPETENTA INSTANTEI.
Legea nr.247/2005
Se impune a fi calculate aceste despagubiri de catre instanta, asa cum a statuat si instanta suprema
prin decizia in interesul legii din 04 iulie 2007, deoarece dispozitia atacata se afla pe rolul instantelor la data
intrarii in vigoare a legii noi, nr.247/2005. Prin urmare, nu sunt incidente in speta prevederile Titlului VII din
Legea nr.247/2005 si cauza nu poate fi trimisa secretariatului Comisiei Centrale, ci ramane supusa controlului
de temeinicie si/sau de legalitate declansat in temeiul art.24 (26) din Legea nr.10/2001, adica dispozitiei legale
in vigoare la data emiterii Dispozitiei nr.773/2002. Pentru notificarile solutionate inainte de intrarea in vigoare a
legii noi contestatiile formulate privesc nu doar indreptatirea persoanelor la masuri reparatorii pentru
imobilele preluate abuziv, dar si, dupa caz, natura sau intinderea acestora, instantele urmand a se pronunta in
limitele investirilor, potrivit principiului plenitudinii de competenta a instantei.
(Decizia civila nr.287/A/05 iulie 2007, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia Civila, pentru cauze
privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Reclamantul N. C. a solicitat in contradictoriu cu paratii Primarul Municipiului Pitesti si Comisia pentru analiza
cererilor formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001 din cadrul Primariei Municipiului Pitesti, anularea dispozitiei
nr.773/2002 si restituirea in natura a terenului situat in Pitesti.
In motivare, petentul a aratat ca este proprietarul terenului, ce a fost expropriat in baza Decretului nr.72/1986
- pozitia 16 si in mod nelegal paratii au respins cererea de restituire in natura, invocand faptul ca acesta face obiectul Legii
nr.18/1991, deoarece aceasta motivare incalca in mod flagrant dispozitiile Legii nr.10/2001, care, in art.11 alin.1, 3, 4
prevede ca pot fi restituite terenurile expropriate.
Prin sentinta civila nr.47/2003, Tribunalul Arges a respins plangerea, cu motivarea ca terenul in litigiu a fost
solicitat de catre reclamant in temeiul Legii nr.169/1997, astfel ca, avand in vedere dispozitiile art.8 din Legea nr.10/2001,
acesta nu mai poate face obiectul acestei legi.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civila nr.48/2003, pronuntata de Curtea
de Apel Pitesti, a fost respins ca nefondat.
S-a retinut, in esenta, ca in conditiile Legii nr.18/1991, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate si
a fost pus in posesie cu o suprafata de 254 m.p. si, de asemenea, ca acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate
si in baza Legii nr.169/1997, cerere care i-a fost respinsa prin Hotararea Consiliului Local nr.309/1999, cu motivarea ca
terenul este domeniu public.
A mai retinut ca reclamantul a ales procedura Legii Fondului Funciar pentru a i se stabili dreptul de
proprietate, situatie fata de care, singura posibilitate legala, era cea de a uza de dispozitiile art.54 din Legea nr.18/1991, in
sensul formularii unei plangeri impotriva hotararii prin care i s-a respins cererea de reconstituire, ceea ce insa nu s-a
intamplat.
A concluzionat ca, in aceste conditii, reclamantul nu mai poate invoca in favoarea sa dispozitiile art.11 din
Legea nr.10/2001, nefiind in intentia legiuitorului ca cei care nu au obtinut terenurile prin procedura prevazuta de Legea
nr.18/1991, desi au solicitat reconstituirea, sa poata uza ulterior si de prevederile Legii nr.10/2001.
Impotriva deciziei civile nr.48/A/2003 a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civila nr.9112/2003,
pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul, s-a casat decizia si sentinta civila nr.47/2003 si s-a
trimis cauza spre rejudecare in fond, Tribunalului Arges.
S-a retinut ca din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001, cu referire la art.8, rezulta ca
domeniul de reglementare a legii are si caracter de complinire in raport de celelalte acte normative cu caracter reparatoriu,
inclusiv din fondul funciar, legiuitorul avand in vedere si acele imobile care nu au fost restituite, cum ar fi restituirea in
natura a terenurilor aflate in intravilanul localitatilor, care intra astfel sub incidenta Legii nr.10/2001, daca nu au fost
restituite integral persoanelor indreptatite.
S-a observat ca, de altfel, asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului - decizia atacata a fost reanalizata si
completata, raportat la dispozitiile Legii nr.10/2001, imprejurare ce trebuie avuta in vedere in cadrul unei noi judecati.
Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.253 din 10 noiembrie 2006, a admis in parte actiunea formulata de
reclamantul N.C., a anulat in parte dispozitia nr.773/2002 emisa de Primarul Municipiului Pitesti si a constatat ca pentru
constructiile si terenul expropriate prin Decretele nr.50/1978 si nr.72/1986, reclamantul este indreptatit la despagubiri in
conditiile Legii nr.247/2005, sub forma titlurilor de despagubire astfel: pentru teren in limita sumei de 196.764 RON, iar
pentru constructii in limita sumei de 23784,40 RON, astfel cum au fost stabilite prin expertizele tehnice efectuate in cauza
de expertul tehnic D.I. si expertul tehnic D.M.A.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin dispozitia nr.773/2002 a fost respinsa notificarea
nr.170/2001 , prin care reclamantul a solicitat restituirea in natura a suprafetei de 20 m.p. teren si despagubiri in echivalent
pentru diferenta de teren in suprafata de 1031 m.p. si constructii, imobil situat in Pitesti, str.S.1, judetul Arges.
Prin referatul nr.7639/19.02.2004 (dosar nr.2819/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie), notificarea
formulata de reclamant a fost reanalizata si s-a propus respingerea cererii de restituire in natura a suprafetei de 20 m.p.,
avand in vedere ca terenul este afectat de investitii aprobate si acordarea de masuri reparatorii in echivalent prin titluri de
valoare sau actiuni, in functie de optiunea notificatorului pentru terenul in suprafata de 1050 m.p., precum si pentru
constructia in suprafata de 177 m.p. dupa scaderea valorii primite cu ocazia exproprierii.
S-a constatat ca reclamantul are calitatea de persoana indreptatita, fiind fost proprietar al imobilului potrivit
adeverintei de rol agricol nr.30765/1997 eliberata de Primaria Municipiului Pitesti si a autorizatiei pentru executarea de
lucrari pentru constructia casei, emisa la data de 22.05.1963 si de asemenea, ca reclamantul a mai facut dovada dreptului
de proprietate a imobilului solicitat cu contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2620/1957 pentru suprafata
de 1304 m.p. teren si certificatul de rol fiscal nr.4661/27.05.1986 eliberat de Consiliul Popular al Municipiului Pitesti.
S-a mai constatat ca imobilul situat in str.S. a fost preluat de la reclamant astfel: prin Decretul nr.53/1978 a
fost expropriat cu suprafata de 450 m.p. teren si prin Decretul nr.72/1986 a fost expropriat cu suprafata de 600 m.p. si
constructii in suprafata de 177,86 m.p., pentru care s-a platit suma de 81.350 lei si in prezent constructia a fost demolata,
iar terenul este afectat de investitii aprobate, fiind ocupat de constructia blocurilor M.3 si C.1, alei betonate de acces la
blocuri si la Piata din cartier G., zona de siguranta a blocurilor si statia de autobuz.
Din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2620/1107/1957 rezulta ca in baza acestui act numitii
N.F. si N. A., autorii reclamantului, au devenit proprietarii terenului in suprafata de 1304 m.p. situat in orasul
Pitesti, str.N.B., cu vecinatatile indicate, iar din adeverintele nr.30765/1997 si nr.38500/21.11.2002, eliberate de Primaria
Municipiului Pitesti, rezulta ca reclamantul a detinut rol agricol in Pitesti, str.S., fiind inscris in perioada 1964 - 1973 cu
suprafata de 1300 m.p. teren.
Expertul tehnic judiciar - specialitatea constructii - D.M.A. a constatat, cu ocazia efectuarii expertizei, ca
imobilul constructii nu se mai regaseste pe teren, fiind demolat, iar pe terenul revendicat, de aproximativ 20 m.p., indicat
de reclamant, exista amplasate chioscuri metalice pentru comert stradal si statia mijloacelor de transport in comun,
constructii despre care a aratat ca se pot demonta, insa cu pierdere mare de material - multe din elementele componente
fiind realizate prin suduri imbinate.
Cuantumul despagubirilor cuvenite reclamantului pentru constructiile demolate, tinand cont de despagubirile
primite, a fost stabilit de acelasi expert, ca fiind in suma de 23.784,40 lei RON.
Expertul tehnic judiciar - specialitatea topografie-cadastru - D.I. a identificat terenul proprietatea
reclamantului situat in str.S., ce a facut obiectul Decretelor de expropriere nr.50/1978 si nr.72/1986 si l-a evidentiat in
schita anexa nr.3 la raportul de expertiza prin reperele A-B-C-D-A.
S-a retinut ca nici cu ocazia formularii notificarii si nici pe parcursul procesului reclamantul nu a depus la dosar
un act translativ de proprietate care sa ateste detinerea in proprietate, in punctul in litigiu, a suprafetei de 1300 m.p. teren,
astfel cum cer dispozitiile art.23 din Legea nr.10/2001, republicata, fiind totodata cunoscut ca, intrucat aceasta lege nu
contine prevederi speciale relative la dovada dreptului de proprietate al persoanei indreptatite a cere restituirea, sunt
aplicabile regulile dreptului comun, proprii actiunii in revendicare imobiliara, in conformitate cu dispozitiile art.1169 Cod
civil, reclamantul avand obligatia de a face dovada ca a fost proprietarul imobilului la data preluarii lui de catre stat.
A mai constatat expertul ca atat la data de 01.01.1990, cat si la data de 14.02.2001, terenul in litigiu se afla in
administrarea Consiliului Local Pitesti, ca terenul expropriat prin cele doua decrete a primit afectatiunea pentru care s-a
dispus exproprierea, iar in prezent nu s-a identificat teren disponibil liber de constructii si amenajari de utilitate publica.
In ce priveste constructiile, expertul a aratat ca in fata blocului M.3, in perimetrul fostei proprietati Nicolescu
expropriate sunt amplasate 3 chioscuri cu caracter provizoriu, intre constatarile expertilor cauzei in acest sens
neexistand contradictii, iar referitor la terenul in suprafata de 254 m.p. atribuit reclamantului in conditiile Legii
nr.18/1991, a aratat expertul ca acest teren este amplasat in alt punct, respectiv in cartier G., teren ce de altfel a si fost
instrainat de reclamant.
Expertul tehnic D.I. a mai constatat ca nu exista identitate intre terenul pentru care reclamantul detine
contractul de inchiriere nr.8027/2002 si actul primar de proprietate din anul 1957 si nici cu imobilul de pe fosta str.S.,
amplasamentul terenului inchiriat fiind in afara perimetrului acestei din urma proprietati.
Scazand din suprafata de 1050 m.p. teren ce a facut obiectul decretelor de expropriere, suprafata de 254 m.p.
atribuita in proprietate reclamantului, expertul a stabilit ca pentru suprafata ramasa de 796 m.p. acestuia i se cuvin
despagubiri in cuantum de 196.764 lei RON.
In lipsa unui act de proprietate in ce priveste terenul situat in str.S., in cauza se va face aplicabilitatea
dispozitiilor art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicata, potrivit cu care, in absenta unor probe contrare, existenta si
dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care
s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.
In prezent, potrivit constatarilor expertilor, constructia expropriata a fost demolata, iar terenul in suprafata de
796 m.p. nu este disponibil, liber de constructii si amenajari de utilitate publica, iar in baza art.11 si art.26 alin.3 din Legea
nr.10/2001, republicata, a fost admisa in parte actiunea, in modalitatea mai sus prezentata.
Impotriva acestei sentinte, in conformitate cu prevederile art.282 si respectarea termenului statuat de art.284
Cod procedura civila, au formulat apel atat reclamantul N.C., cat si paratii Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 -
prin primar si Primarul Municipiului Pitesti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In apelul sau, reclamantul a criticat hotararea pentru urmatoarele motive:
Reclamantul a solicitat prin notificare ca din totalul suprafetei de 1304 m.p., teren detinut in Municipiul Pitesti,
str.S., judetul Arges, sa-i fie retrocedata in natura o suprafata de 20 m.p., iar pentru restul de 1030 m.p. si
constructii sa-i fie atribuite despagubiri, tinandu-se seama de faptul ca, din totalul de 1304 m.p. cat a detinut in punctul
anterior mentionat, o suprafata de 254 m.p. i-a fost retrocedata in aplicarea Legii fondului funciar initial publicate.
In dezvoltarea acestei critici, s-a sustinut ca desi expertiza topografica intocmita de exp. D.I. nu a raspuns
obiectivelor instantei si nu a identificat prin masuratori vechea sa proprietate, situata in Municipiul Pitesti, str.S., judetul
Arges, prima instanta a respins in mod nejustificat obiectiunile sale la acest raport de expertiza, depuse in scris la data de
31.10.2006 si discutate in sedinta publica din 07.11.2006.
Critica esentiala pe care a formulat-o impotriva lucrarii de expertiza efectuata de exp. D.I. se referea la faptul
ca acest expert nu a identificat prin masuratori vechiul amplasament, situat in str.S. A invederat primei instante ca acest
expert nu a efectuat nici o masuratoare, ci doar a inspectat zona, dovada in acest sens constituind-o faptul ca nu a intocmit
o schita proprie a raportului de expertiza in care sa redea vechiul amplasament, cu dimensiuni si vecinatati si, in plus, pe
schitele care au constituit anexe ale dispozitiei contestate, nu a evidentiat amplasamentul din str.S. nr.21, ci amplasamentul
din str.S. nr.19, iar de aici decurg toate concluziile eronate ale expertizei.
In atare situatie, s-a aratat ca expertul nu a identificat vechiul amplasament, care a fost situat la nr.21 pe strada
S. si nu la nr.19, cum pretinde expertul ca ar fi facut identificari, iar cand acest aspect rezulta cu claritate din schita aflata la
fila 55, care de fapt este un extras din planul cadastral intocmit la scara de 1:1000 in anul 1965, chiar expertul mentionand
in partea de sus a acestui plan ca fosta proprietate a apelantului ar fi fost situata pe strada Schitului la nr.19.
S-a sustinut ca acest expert nu a efectuat nici o masuratoare in teren. Anexa 2 a raportului de expertiza
reprezinta o schita anexa a decretelor de expropriere, iar anexa 3 a raportului reprezinta schita anexa a dispozitiei
contestate.
Astfel, din schita anexa a Decretului de expropriere nr.53/1978 rezulta ca vechiul amplasament nu a fost situat
la nr.19, ci la nr.21, schita care arata ca la nr.19 s-a situat proprietatea N.A.
In conditiile in care nu a fost identificat vechiul amplasament, prin dimensiuni si vecinatati, evident ca nici
cererea de restituire in natura nu a fost corect solutionata, intrucat in expertiza nu este redata situatia juridica actuala a
vechiului amplasament.
2. Raportat la despagubirile stabilite de prima instanta pentru teren, in mod eronat s-a stabilit ca ar fi
indreptatit la despagubiri numai pentru o suprafata de 796 m.p.
Fosta sa proprietate a masurat 1304 m.p. si nu 1050 m.p., cum eronat a retinut prima instanta. Aceasta
suprafata a dobandit-o in schimbul unei suprafete similare in str.N.B.
Din totalul acestei suprafete, o suprafata de 450 m.p. i-a fost expropriata cu Decretul nr.53/1978, iar o
suprafata de 600 m.p. cu Decretul nr.72/1986, restul de pana la 1304 m.p. fiind preluata fara titlu.
In aplicarea Legii Fondului Funciar, suprafata de 254 m.p. ce i-a fost preluata fara nici un titlu i-a fost
retrocedata pe un alt amplasament.
Ca atare, obiectul cererii de fata il formeaza suprafata de 1050 m.p. si nu de 796 m.p., cum a retinut
prima instanta, in baza unor calcule teoretice eronate prezentate de expert, fara ca acesta sa efectueze masuratori concrete
in teren.
In concluzie, despagubirile pentru teren trebuie sa aiba in vedere o suprafata ce ar excede celei de 20 m.p. pe
care a solicitat-o in natura, dar pana la un total de 1050 m.p.
3. Ultima critica vizeaza cuantumul despagubirilor stabilite in concret de cei doi experti, despagubiri al caror
cuantum a fost retinut de prima instanta in dispozitiv, solicitand, in principal, sub acest aspect, refacerea lucrarilor de
expertiza.
In subsidiar, pe acest aspect, in masura in care se va aprecia ca stabilirea cuantumului despagubirilor este de
competenta evaluatorilor din cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, infiintata potrivit dispozitiilor
cuprinse in Titlul VII al Legii nr.247/2005, se solicita ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna indreptatirea
apelantului la despagubiri pentru suprafata de teren anterior mentionata, cat si pentru constructii, in suprafata de 177 m.p.
Pentru teren insa se impune efectuarea lucrarii de identificare a acestuia, in primul rand pentru stabilirea reala a
amplasamentului vechi si a intinderii acestuia, a posibilitatilor de restituire in natura si numai dupa aceea a stabilirii
suprafetei reale pentru care i se cuvin despagubiri.
Se solicita admiterea apelului, astfel cum a fost motivat, cu consecinta schimbarii in parte a hotararii primei
instante, in sensul de a se dispune restituirea in natura a unei suprafete de 20 m.p., al carui amplasament va fi stabilit de
expert si a dispunerii de masuri reparatorii pentru restul terenului de pana la totalul de 1050 m.p. si pentru constructii in
suprafata de 177 m.p., al caror cuantum fie vor fi stabilite prin rapoartele de expertiza efectuate in apel, fie vor fi stabilite
potrivit dispozitiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
La randul lor, paratii Primarul Municipiului Pitesti si Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, prin primar,
au criticat hotararea pentru urmatoarele considerente:
S-a sustinut ca in mod gresit instanta a admis in parte actiunea formulata de reclamant si a constatat ca pentru
terenul si constructiile expropriate prin Decretele nr.50/1978 si nr.72/1986, acesta este indreptatit la despagubiri in
conditiile Legii nr.247/2005, pentru teren in suma de 196.764 lei si pentru constructie in suma de 23.784 lei.
S-a mai sustinut ca potrivit dispozitiilor Legii nr.247/2005, Titlul VII privind regimul stabilirii si platii
despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, pentru analizarea si stabilirea cuantumului despagubirilor, se
constituie Comisia Centrala pentru Stabilirea despagubirilor de catre evaluatori autorizati.
S-a concluzionat ca expertiza privind evaluarea terenului sau constructiilor nu poate fi opozabila comisiei
locale intrucat nu este efectuata de evaluatori autorizati, astfel cum prevad dispozitiile Legii nr.10/2001, asa cum a fost
modificata.
S-a solicitat admiterea apelului si desfiintarea sentintei in sensul constatarii ca reclamantul este indreptatit la
despagubiri in conditiile legii speciale, care urmeaza a fi stabilite de Comisia Centrala.
Apelul formulat de reclamantul N.C. a fost privit ca fondat pentru urmatoarele considerente:
Din ansamblul materialului probator administrat in cauza rezulta ca autorii reclamantului au avut in proprietate
in strada S. nr.21 suprafata de 1304 m.p., conform contractului de vanzare-cumparare nr.2620/1107/1957, evidentiata si
la rolul agricol, care ulterior a fost expropriata (Decretul nr.53/1978 si Decretul nr.72/1986).
In mod corect s-a retinut ca reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 254
m.p. in temeiul Legii nr.18/1991. Scazand insa aceasta suprafata din 1304 m.p. ramane o suprafata de 1050 m.p. si nu 796
m.p., cum gresit a constatat prima instanta.
Aceasta este suprafata de teren pentru care reclamantul este indreptatit la masuri reparatorii, critica fiind privita
ca intemeiata.
Ca o consecinta fireasca se impune sa fie recalculat cuantumul despagubirilor doar pentru teren ( 1050 m.p. x
300 lei/m.p. - 9.168 lei - suma primita ca despagubiri actualizata de expert fila 119- = 259.550 lei).
Valoarea de piata de 300 lei/m.p. pentru terenul reclamantului situat in zona B a fost stabilita de expertul
desemnat de instanta de apel -M.L.
Se impune a fi calculate aceste despagubiri de catre instanta, asa cum a statuat si instanta suprema prin decizia
in interesul legii din 04 iulie 2007, deoarece dispozitia atacata se afla pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii
noi, nr.247/2005. Prin urmare, nu sunt incidente in speta prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005 si cauza nu poate
fi trimisa secretariatului Comisiei Centrale, ci ramane supusa controlului de temeinicie si/sau de legalitate declansat in
temeiul art.24 (26) din Legea nr.10/2001, adica dispozitiei legale in vigoare la data emiterii Dispozitiei nr.773/2002. Pentru
notificarile solutionate inainte de intrarea in vigoare a legii noi contestatiile formulate privesc nu doar indreptatirea
persoanelor la masuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, dar si, dupa caz, natura sau intinderea acestora,
instantele urmand a se pronunta in limitele investirilor, potrivit principiului plenitudinii de competenta a instantei.
In apel, reclamantul a modificat suprafata solicitata in natura de la 20 m.p. cat a solicitat in mod constant,
inclusiv prin notificare, la suprafata de 117 m.p. Modificarea unei contestatii intemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001 nu
se poate face in afara cadrului procesual prevazut de aceasta lege speciala, neputandu-se formula pretentia asupra
imobilului restituibil in natura decat cu incalcarea acesteia.
Din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza si din restul probelor administrate la fond si in apel,
rezulta ca suprafata solicitata a fi restituita in natura este cuprinsa in planul de sistematizare al orasului, parte din teren
fiind ocupata de trotuar, parte fiind amenajata ca spatiu verde situat intre blocuri sau parcare, acestea raspunzand unei
necesitati firesti de utilizare a constructiilor.
Este evident ca noile constructii nu pot ocupa in intregime terenurile expropriate, insa pentru normala lor
exploatare sunt necesare cai de acces, spatii verzi si alte asemenea ce constituie un tot inseparabil, astfel incat nu este
posibil a se crea anumite portiuni libere.
Zona la care facem referire, in acord cu prevederile Legii nr.213/1998 apartine domeniului public de interes
local, fiind cuprinsa in planul urbanistic al orasului.
In acest sens sunt si prevederile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, care prevede in final ca pentru partea
ocupata de constructii noi si pentru cea necesara bunei utilizari a acesteia, cum este cazul in speta, se acorda masuri
reparatorii in echivalent.
Pentru aceste considerente primul motiv de apel formulat de reclamant s-a constatat a fi nefondat.
Ca atare, calea de atac formulata de reclamat este intemeiata sub aspectul intinderii dreptului si a cuantumului
despagubirilor.
In temeiul art.296 Cod procedura civila, a fost admis apelul, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei sub
aspectul cuantumului despagubirilor cuvenite in raport de suprafata dovedita a fi avuta in proprietate de reclamant de
1050 m.p.
Celelalte dispozitii ale instantei de fond au fost mentinute.
Apelul declarat de parata Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, prin primar si care priveste gresita
aplicare a legii, cu referire la incidenta in cauza a dispozitiilor Legii nr. 247/2005, a fost privit ca nefondat, intrucat
motivul de apel a fost deja amplu analizat in cele ce preced.
Dispozitiei nr.773/2002 emisa de parata la data de 16.08.2002 si contestata de petent, aflata pe rolul
instantelor, ii sunt aplicabile prevederile legale in vigoare la acea data si nu cele ale Legii nr.247/2005 - care a modificat
prevederile Legii nr.10/2001. Prin urmare, controlul instantei nu trebuie sa se limiteze doar la stabilirea dreptului
persoanei care a formulat notificarea de a primi masuri reparatorii prin echivalent, sub forma despagubirilor prevazute de
noua lege, asa cum gresit s-a sustinut de catre parata. In mod corect prima instanta a constatat ca trebuie sa se pronunte si
asupra valorii acestora.
Prin urmare s-a admis apelul formulat de reclamantul N.C. impotriva sentintei civile pronuntata de Tribunalul
Arges, care a fost schimbata in parte, in sensul ca s-au stabilit despagubiri pentru suprafata de 1050 m.p. in cuantum de
259.550 lei.
S-a mentinut in rest sentinta. S-a respins ca nefondat apelul declarat de paratii Comisia pentru aplicarea Legii nr.,10/2001
- prin Primar si Primarul Municipiului Pitesti, impotriva aceleiasi sentinte. S-a statornicit in privinta cheltuielilor de
judecata.